traducătorul de gânduri

 René Magritte  –  La Reproduction interdite

 

 

Mergeam exact pe mijlocul aleii umbrita de artari. Vilele vechi, cochete insa, se ofereau privirii asemenea tablourilor de epoca, cu eleganta si rafinament.

O placa discreta din piatra neagra si citeva litere metalice stilizate, intr-o combinatie neasteptat de reusita de aramiu si argintiu, m-a facut sa ma apropii de usa impunatoare cu miner sferic din fildes.

… Escu – traducator autorizat de ganduri, am citit cu stupefactie.

Trebuie sa fie o gluma, nimic mai mult, mi-am zis mie insami dand sa pasesc mai departe.
Dar ceva m-a facut sa intorc capul. In urmatoarea secunda eram pe trepte si sunam la usa masiva.
Usa s-a deschis fara zgomot. Probabil fusese actionata de la distanta.
Am pasit in holul circular tapetat in culori autumnale. Mai multe usi, toate inchise, accentuau misterul.
Am ales una la intamplare si am deschis-o.
O camera mare, luminoasa, cu perdele diafane si plante exotice cu frunze incredibil de mari si incredibil de verzi, mi s-a deschis in fata ochilor.

El, presupun ca era traducatorul, statea in picioare linga pervaz.

– Stiam ca vei intra, mi-a zis fara nici un fel de introducere sau prezentare.
– Din moment ce esti traducator de ganduri nu e de mirare,  am replicat pe un ton ironic.
A ris usor si s-a aplecat inafara pe pervazul ferestrei.
– Spune-mi, gindurile cui vrei sa-ti traduc ?  Iti stau la dispozitie.
– Nu ma intereseaza gindurile nimanui, am zis enervata de faptul ca nu-i puteam zari chipul.

S-a intors brusc inspre mine.
– Atunci de ce ai venit?
– Ar trebui sa stii, doar esti traducator de ganduri, am raspuns la fel de ironic.

Surprinzator. Nu s-a suparat si nu a ripostat.
Mi-a intins un pahar inalt cu suc de grapefruit, dinainte pregatit. Dintr-o sticla mica, paralelipipedica, din cristal alb, a turnat citeva picaturi in pahar. Cu un cleste argintiu  a luat si a  pus doua cuburi de gheata.

Ii urmaream miscarile ca hipnotizata. De unde stie ce-mi place?
– Doar sunt traducator de ganduri, l-am auzit ca spune cu voce tare.
– Autorizat, am adaugat eu, neputind sa renunt la tonul anterior.

A ris bine dispus clatinindu-si incet paharul, in care, intr-un lichid rozaliu, pluteau doua cirese.

Foarte serioasa i-am zis ca am intrat din neincredere.
– Stiu, mi-a zis el. Asa patesc toti cei ce trec pe alee.

– Ma intreb in ce consta profesia ta?
– Traduc gandurile altora. 
Oh, nu! Nu le ghicesc. Le citesc si le traduc. Daca vrei sa stii, am clienti foarte seriosi: un fost presedinte, cinci senatori, vedete de televiziune, un scriitor de succes, directori de tot felul, artiste de milioane, afaceristi versati …

Ii sorbeam cuvintele. Nu mai puneam intrebari. Brusc am realizat ca imi poate oferi raspunsuri la intrebarile ce ma chinuiau in ultima vreme.

– Inchipuie-ti ca un anume domn X doreste sa stie ce gandeste Y, asociatul lui de afaceri.
Vrea sa stie daca se poate baza pe Y pentru o viitoare investitie.
Asist citeva minute la intilnirea lor. Doar citeva minute sunt suficiente pentru a le inregistra gandurile.
Le traduc pe intelesul clientului, incasez cecul, dupa care ma volatilizez la … Baile Felix.

Vedeta Z mi-a oferit un diamant superb doar ca sa-i  „decriptez” gandurile unui tip ce-i propunea un contract. Avea dubii si bine facea ca le avea.
I-am tradus tot ce gandea respectivul.
Dupa citeva zile am aflat ca, atunci cind s-au intilnit, Z i-a dat citeva poseste in cap ca au trebuit sa-l transporte cu ambulanta la sectia de urgente.

Povestile continuau. Rind pe rind am facut cunostinta cu gindurile rivalului unui scriitor in momentul lansarii ultimului sau volum, cu cele ale unei directoare de campanie electorala, cu gindurile amortite ale unui fost ministru si cu cele clocotitoare ale unei  ziariste in plina afirmare.

Cuvintele vibrau in surdina, ca dintr-un tunel lung la capatul caruia vorbea cineva pe acorduri lascive de jazz. Ii urmaream ochii stralucitori in timp ce-si trecea in revista fostii  si actualii clienti.
In paralel vedeam scenele. Imaginile se derulau cu incetinitorul intr-un soi de film mut, pe o pelicula alb-negru in care, pe neasteptate, doar citeva fractiuni de secunda,  explodau flashuri viu colorate cu detalii ilogice : incheietoarea unei posete, coltul buzelor unui barbat in virsta, un sirag de margele pe un git frumos bronzat,  piciorul unei mese sculptate, o portiune de tavan fisurat, gaura unei chei,  o servieta din piele abandonata pe un scaun tapitat, argintiul usor aburit al unei oglinzi,  niste buze senzuale ce articulau cuvinte de neauzit, ecranul unui lap-top, clapele pianului lovite in forta de o mina cu  degete zbircite,  sacoul din creton alb purtat de un adolescent caruia nu reuseam sa-i zaresc fata,  frunze lucioase de iedera, modelul complicat al covorului oriental, perdeaua miscata de vint, niste picioare suple infasurate in ciorapi de matase ce bateau ritmic pe parchetul ceruit, un salon imens parca fara tavan, microfonul cu suport din inox, o ceasca din portelan alb cu ceai rosiatic, imbietor …

Oare ce se intimpla aici ? … ma intrebam in gind.
Totul prindea sa se legene in jurul meu. Peretii se diluau facind  loc crengilor copacilor de afara.  Podeaua a devenit transparenta. Valuri inspumate  mi se innodau in jurul picioarelor, fara sa ma ude.
Sunt oare intr-un tablou suprarealist?  Sau poate intr-un fel de diorama alcatuita din gindurile altora?

Pielea pometilor incepuse sa-mi amorteasca. Oare cite ore statusem nemiscata ascultindu-l pe traducatorul de ginduri?
De abia cind ne-am privit din nou ochi in ochi mi-am reamintit  ce doream sa-i cer.


– Vreau sa-mi traduci gindurile, am spus pe un ton poruncitor ce nu admitea replica.
… nu-mi inteleg  propriile ginduri. Nu stiu cum se face ca le gindesc. Le gindesc si totusi imi sunt straine. Nu stiu daca ma reprezinta. Le gindesc intr-o limba neinteligibila pe care inima nu o poate descifra. Tradu-mi tot ceea ce gindesc!
E o rugaminte pe care nu o pot adresa altcuiva, doar tie …

Traducatorul de ginduri privea prin mine. Ii simteam privirea sfredelitoare cum aluneca pe platosa sufletului.

Iti dai seama ce imi ceri ?!  Iti dai seama?!!  a spus ingrozit facind citiva pasi in lateral, pina la coltul peretelui.
Am facut la rindul meu citiva pasi in directia lui.
Distanta se miscorase apreciabil.  Tensiunea ce plutea in aer imi ingreuna miscarile. Totusi am mai facut inca un pas. Costumul impecabil si camasa din matase alba miroseau a pelin.
Pelin, am soptit in gind, si m-am lasat purtata de imaginatie pe malul riului …

Nu le poti traduce si nu vrei sa recunosti ca nu poti, i-am zis apropiindu-ma si mai mult de el. Am continuat pe un ton leganat : nu ma poti induce in eroare pentru ca simti cum ‘te citesc’. De asta ti-e teama acum. Ca ceea ce gindesti nu-ti mai apartine in intregime. Nu mai ai nimic personal, doar al tau, intim, invizibil, indivizibil …
Stii? … esti mai vulnerabil decit toti clientii tai la un loc.

A doua zi pe inserat  pasii m-au purtat din nou pe alee. Nu ma puteam hotari daca sa sun la usa lui. As fi dorit sa-mi cer scuze pentru cele spuse ieri, dar, in acelasi timp, doream sa-l fac sa sufere.
Ajunsesem in dreptul vilei. Nu-mi venea sa cred. Nici urma de placa cu litere metalice stilizate.

In locul ei, o firma luminoase cu zeci de beculete minuscule, multicolore, invita trecatorii la un spectacol de varieteu.

Anunțuri

3 gânduri despre „traducătorul de gânduri

  1. >@Dana AlznerMi s-a intimplat sa vreau sa opresc ceea ce gindesc.@FlipiDaca mai ai, mai posteaza astfel de povesti. Mi-a placut atmosfera creata. "Suprarealist realista".

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s