Credeam că îl cunosc bine. Cu timpul m-am convins că îl cunosc.
Uneori venea la crăpatul zorilor să-şi vândă visele. La bucată.
Nu mi se potriveau toate visele lui. Aveam nevoie de ale mele, dar în lipsă cumpăram unele de la el. Visa frumos mai ales atunci când uita să fie egoist şi nesincer.
Plăteam în cuvinte.
Cuvintele mele erau mari.
Mereu nu avea mărunţiş să-mi dea rest. Nu mă deranja. Adevărul e că-mi placea să îl ştiu dator.
Într-o zi a venit cu un vis sofisticat ambalat. Dorea să-mi facă o surpriză.
E un cadou din partea mea. O noapte întreagă l-am visat special pentru tine.
I-am zis că ambalajele sclipitoare îmi provoacă oroare. Imi plac lucrurile simple. Cuvintele simple. Oamenii simpli. Sentimentele simple şi neciobite de orgolii mărunte.
Mă asculta fără să clipească.
I-am zis că pot din nou să visez, că acum pot visa mai bine decât el.
Nu-i adevărat, a spus cu glas şoptit. Nu-i adevărat, a repetat încleştându-şi mâinile în jurul visului sofisticat ambalat.
Nu i-am răspuns. Nu aveam ce.
Înţelesese singur adevărul
De abia când ne-am privit ochi în ochi mi-am dat seama că-i are tot verzi … şi tot în lacrimi.
Rezonanțe Imposibile 
>Un text extraordinar!
ApreciazăApreciază
>Visele de aur se termina primele!!! lumea se repede sa le cumpere, crezand ca aduc mare fericire… Apoi urmeaza, mai frumos ambalate, visele de argint si de bronz. Si aici inghesuiala e maxima, dar, cu imbranceli ai putea sa-ti procuri unul… Visele de piatra sunt mai la marginea tarabii… Nu se inghesuie nimeni. Nu le pandeste nimeni, dar sunt din piatra, deci, indesctructibile! :)
ApreciazăApreciază
>uneori sclipirile, ne amintesc ca e bine sa vedem Craciunul si in timpul anului…stiu, daca ar fi ceva obisnuit, nu ar mai avea semnificatia unei sarbatori unice…insa…poate ca oamenii au voie sa redevina copii, jucanadu-se cu visele, cu metaforele, cu iluziile….:)
ApreciazăApreciază
>Da; intr-adevar un text deosebit…
ApreciazăApreciază
>şi Colecţionarul? ;)e din aceiaşi perioadă?la prima lectură mă izbise frontal un deja vu, am căutat în "arhiva(mea) secretă" şi era El şi Magritte:)n-am zis Il, sper să apreciezi, nu te mai "pisez":)
ApreciazăApreciază
>Superb ! Fiecare are dreptul sa viseze ce isi doreste, desi uneori visele ne depasesc puterea de intelegere.
ApreciazăApreciază
>Diana, Elena, scanteie, CELLA, Cony si Bogdan … nu stiu ce sau in ce fel sa va raspund.Va multumesc. @CELLAAi memorie buna :)Pentru personajele generice si imaginare nu exista perioade …. ele traiesc intr-un prezent continuu fara sa poata evada in viitor.
ApreciazăApreciază
>unul dintre cele mai bune texte ale tale. minunat!m-a făcut să zâmbesc. are în el lucruri – imagini tare frumoase. mulţumesc!
ApreciazăApreciază
>Nu trebuia sa raspunzi; era doar o observatie. :P
ApreciazăApreciază
>@chrysallidis… si zimbetele ajuta la ceva :)@Bogdan EpureanuAm inteles.
ApreciazăApreciază
>Imi place f mult lucrarea
ApreciazăApreciază
>A asteptat mult pina sa-i vina rindul :) Daca nu mi-ar fi placut nu as fi atasat-o blogului.
ApreciazăApreciază
>Sa vinzi si sa cumperi vise ar fi un mod de trece prin viata mult prea usor, a fura si a starpi visele cuiva e grotesc iar a sti sa iti pastrezi visele neatinse de murdaria lumii cred ca e idealul visat :)Superb text -X-
ApreciazăApreciază
>Elie.Phant, bun venit in aceasta casa virtuala :)Textul nu trebuie interpretat 'ad literam' ci ca pe o parabola. Ai spus un lucru la care ma gindisem in momentul tastarii, si anume ca visele nu pot fi atinse de micimea lumii, de murdaria si rautatile intilnite la tot pasul.
ApreciazăApreciază