cumpene

 

pictura de Joaquín Sorolla y Bastida

În coapsa înserării cresc ferigi de miere

Caisul pare o-nsingurată velă
Luciri de stea la cumpăna fântânii
Desen bizar, suavă acuarelă.
Versurile s-au scris singure in timp ce veneam agale inspre casa cu blocul de desen lipit de piept, ca o platosa impenetrabila intre mine si lumea din jur. In spatele lui auzeam cum imi bate inima.
In acea zi cercul de desen nu se tinuse. Profesorul avusese de rezolvat niste probleme  personale.

Incotro sa merg?m-am intrebat in timp ce ajunsesem aproape de intersectie.

Pasii au pornit in susul strazii din dreapta.
Primavara îmi plăcea sa umblu. Îmi place si acum. Am senzatia ca sunt un personaj ce se deplaseaza intr-un cadru de film. Ma privesc pe mine dintr-un unghi vizual inedit. Ceea ce vad s-ar putea sa fiu eu, dar la fel de bine s-ar putea sa nu fiu.
In mine sălăşuieşte cu intermitenţe un suflet semi-nomad ce mereu ma îndeamna sa o iau din loc. Sedentarismul ma sufoca, ma decoloreaza, ma împuţinează, asa cum lipsa luminii imputineaza clorofila plantelor …
Acasa mi-am notat versurile in registrul contabil.
Aproape tot ce scrisesem pe atunci se gaseste intr-un caiet gros cu liniatura specifica contabilitatii.
Profesoara de româna ne punea uneori sa transcriem cit mai frumos poeziile sau textele in  proza compuse de noi si, dupa propriul gust, facea o selectie pe care o trimitea prin diverse locuri: Cutezatorii, Luminita, ziarul judetean …
Alesese si ceva scris de mine pe la inceputul trimestrului desi acel text nu mi se parea extraordinar. Aveam altele ce ar fi meritat întâietate.
In fine, nu eu eram persoana in masura sa hotarasca. Deci trebuia sa ma supun gusturilor doamnei profesoare.
Dupa mai mult timp, chiar foarte mult timp, asa, pe neasteptate, mi-a venit ideea sa trimit undeva  patruversul compus pe drum
Am rasfoit revistele de prin casa in cautare de adrese si fara sa pierd prea mult timp m-am hotarit ce sa scriu pe plic.
In urmatorul numar al revistei versurile au fost publicate.
Aceste patru rânduri reprezinta primele mele versuri tiparite pe hârtia unei reviste. O revista de literatura.
Nu stiu ce l-a facut pe redactor sa le ia in consideratie.
Profesoara s-a mirat cind le-a citit dar si mai mult s-a mirat de initiativa de a le trimite.
Daca nu ar exista ca marturie revista, cu anul si data tiparite negru pe alb, as zice ca memoria ma inseala si ca le-am scris mai tirziu, nu pe vremea cind eram o minora nestiutoare.
Ori de cite ori imi bag nasul in registrul cu poezii ma incearca sentimentul regresului. Nu-mi vine sa cred ca la vârsta aceea puteam scrie asa.
Lectura lor imi provoaca o întâlnire incordata cu mine însămi. Uneori mi-e teama sa nu ma auto-plagiez …  alteori astept sa ma paraseasca cuvintele.
Daca radiografiez acest patruvers ajung la concluzia ca se compune din trei diapozitive proiectate simultan.
Ferigile le vazusem chiar in acea zi in cimitirul evreiesc,  loc preferat de pierdut orele, caci pietrele funerare cu litere si insemne ciudate ma atrageau cu forta unui supermagnet.
Caisul (mai tirziu am aflat ca e de fapt zarzare), il salutam zilnic in drumul meu.
Era singurul pom de acest fel din oras despre care aveam cunostinta si se afla la o distanta de sapte-opt case fata de casa noastra.
Fântâna cu cumpana nu existase nicaieri in realitatea fizica imediata insa vazusem la televizor un program inregistrat la un muzeu in aer liber si ma captivase principiul de functionare al cumpenei.
Cumpenele se inteleg intre ele :)
Amalgamul de imagini si senzatii s-a developat apoi in lumina amurgului ce-mi insotea umbra rebela.
Asfaltul spalat de ploaia torentiala din ziua precedenta s-a transformat intr-un aparat de proiectie mânuit cu indemânare de imaginatie. Acuarelele din geanta isi pierdusera utilitatea. Descoperisem ca pot picta mai frumos si mai repede cu puterea gândului.

… pot picta la fel de bine si acum.

Anunțuri

7 gânduri despre „cumpene

  1. >Interesant e că inspiraţia nu ţine cont de vârstă, sigur că odată cu experienţa se îmbogăţeşte şi "vocabularul", dar oricum e ca o stare de semi-conştieţă, sau mai bine zis meta-conştienţă. Am mai văzut, versuri în genere, scrise de persoane foarte tinere; nu puteai ghici vârsta după ele…oricum frumoasă poveste, porneşte motorul secret al amintirilor.

    Apreciază

  2. >@FlippiDa, inspiratia nu tine cont de virsta, insa sa poti exprima ceea ce ti-a fost inspirat cere mai mult …Prin decembrie anul trecut am scris un blog dedicat lui Velazquez si l-am ilustrat cu un tablou pictat de el la virsta de 18 ani.'Maturitatea' si tehnica de executie a tabloului il recomandau inca de pe atunci ca pe un mare pictor. @CELLA"Virtualul" are lipsuri. Imi pare rau ca ti-ai pus in gind sa-l tradezi.Poate revii asupra deciziei cu blogul …

    Apreciază

  3. >-X- tu pictezi pe pânză? Unde pot vedea şi eu lucrările tale ? Pictezi şi cu gândul? Interesant… Unde pot citi şi eu o „pictură scrisă” de tine ?

    Apreciază

  4. >Nu am ajuns niciodata la performanta de a picta pe pinza :)Poate ca-ti inchipui ca sunt pictorita sau ca meseria mea ar avea tangente cu arta …Nu are :)In perioada scolii am pictat pe hirtie si carton (acuarele , guase, tempera) … si pe sticla (nu icoane si nu orice fel de sticla).Acum ca mi-ai adus aminte voi povesti in viitor intimplarea cu 'operele' mele pe sticla. Am fost si rasplatita pentru ele :) :) :)Citeodata mai experimentez ceva legat de arta grafica pe calculator.Imaginea de la "gustul si culoarea renuntarii" imi apartine.Ori de cite ori treci pe acest blog citesti cite un tablou pictat cu gindul :)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s