gustul şi culoarea renunţării

 

9 mai  2010  (duminica)

„Tot secretul meu este in lucrurile la care sunt capabil sa renunt.
Renuntarea iti poate transfera o fericire neinteleasa, cu un potential nesfarsit. Cand renunti sufletul ramane parca undeva pe poteca, avanseaza cu un suras intr-un vertij inghetat. Unele lucruri, evenimente sunt prea lejere pentru a nu fi uitate, oricat te-ai fi ratacit in imbratisarile lor,  uneori nimic nu se intrezareste, simti pur si simplu ca nu se poate merge mai departe.”
De ce am ales tocmai acest pasaj?
Pentru că mi-a adus aminte de felul în care am gândit cândva … 
 
Anunțuri

8 gânduri despre „gustul şi culoarea renunţării

  1. >"Cand renunti sufletul ramane parca undeva pe poteca, avanseaza cu un suras intr-un vertij inghetat. Unele lucruri, evenimente sunt prea lejere pentru a nu fi uitate"…Iar altele sunt atât de marcante încât nu le poţi uita niciodată, în pofida oricărei încercări…

    Apreciază

  2. >Binenteles , tocmai in acesta consta greutatea, nimeni nu spune ca e usor, de aceea sufletul pleaca putin pe poteca, pe alaturi, sa faci dintr-un eveniment important, ce-l crezi de neuitat , unul lejer, pentru a te putea hotari in sfarsit sa renunti … :-)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s