James Ensor şi măştile realităţii

Entry of Christ into Brussels (1898) – etching and watercolor
Muzeul de Arta Contemporana – Teheran

Acest tablou din colectia muzeului din Teheran reprezinta de fapt un bun pretext pentru a-l aduce in discutie pe James Ensor, pictor belgian cu un stil mai aparte dar si ceva mai greu de incadrat in normele unui curent artistic anume.
Considerat pictorul mastilor, al figurilor grotesti, al scheletelor si alegoriilor, al mortii si fantasmagoriilor, al papusilor si clovnilor, picturile sale nu sunt infricosatoare insa induc o usoara stringere de inima la gindul ca oamenii pot fi si asa cum i-a vazut el.
James Ensor (1860-1949) se naste la Ostend, in Belgia.
Cu o mama de origine flamanda si un tata britanic, copilul James va avea acces la doua lumi culturale diferite.
A trait aproape intreaga viata in aceasta statiune balneara de pe tarmul Marii Nordului, acolo unde familia mamei avea pe plaja un mic magazin de suveniruri:  papusi, masti, obiecte de portelan pictat, lampioane, pasari impaiate, cochilii de vietati marine, bijuterii artizanale, jucarii din lemn si scoici si alte asemenea.
Provenind dintr-o familie saraca, la virsta de cincisprezece ani el va parasi scoala pentru a lucra in atelierul unor pictori locali, cu scopul de a stringe bani pentru studiile viitoare.
In perioada 1877-1880 reuseste sa frecventeze cursurile Academiei Regale de Arte Frumoase din Bruxelles.
Recunoasterea ca artist va veni ceva mai tirziu.
Considerat un precursor al expresionismului si suprarealismului, James Ensor e un pictor unic prin felul sau sensibil si in acelasi timp caustic de a percepe comedia umana a societatii.
Un eveniment important il constituie pictarea tabloului intitulat  Intrarea lui Hristos in Bruxelles (1888-1889), tablou ce ii aduce aspre critici, dar care cu timpul va fi acceptat de public.
Desi ateu declarat, James Ensor va picta o serie de lucrari de inspiratie religioasa pentru a-si manifesta dispretul fata de lipsa de umanitate, falsitatea si fatarnicia lumii.
Acest controversat tablou este expus la Centrul Getty din Los Angeles.
A doua venire a lui Hristos e vazuta ca un carnaval sau ca un festival de genul Mardi Gras.
Tabloul de la Teheran a fost pictat  zece ani mai tirziu, adica in 1898.
In ultima parte a vietii artistul nu a abordat prea multe subiecte noi si a preferat sa-si  repicteze tablourile.
Executat intr-o cromatica vie,  tabloul de la Teheran reuseste sa transmita pe deplin mesajul pictorului : desacralizarea valorilor spirituale si transformarea lor in subiecte burlesti.
Pacat ca nu am o imagine mai buna in care sa se observe reclamele comerciale si placardele cu sloganuri politice purtate de suvoiul de oameni ce alcatuiesc procesiunea cvazi-religioasa.
Cit vizionarism din partea acestui pictor cu mai bine de un secol in urma !

Urmatoarea pictura are si ea o poveste :)

The Intrigue (1911)
 Minneapolis Institute of Arts, Minnesota, USA

Mariette, sora pictorului, avea un logodnic chinez.
Tan Hée Tseu, negustor de arta ce traia la Berlin ii va deveni sot in 1892.
Inainte de nunta logodnicul vine la Ostend. Lumea din oras e scandalizata de hotarirea Mariettei de a se casatori cu un galben.
Birfele sunt in toi, dar nu numai birfele ci si vorbele malitioase si rauvoitoare.
Cuplul este inconjurat cu ostilitate si chiar insultat si agresat verbal in public.
Barbatul cu joben negru din centrul tabloului e logodnicul chinez, femeia cu palarie albastra o reprezinta pe Mariette iar restul personajelor compun cortegiul de clevetitori ai targului.
Oare de ce i-a vazut Ensor pe oameni asa : nesinceri, ascunsi in spatele unor masti cu trasaturi inghetate, avind figuri caricaturale, uneori grotesti, diformi trupeste si sufleteste, intriganti, fanfaroni, absurzi, farsori, fatarnici, rauvoitori, intoleranti, ingimfati …?
E greu de spus. Trebuie totusi sa amintesc un amanunt biografic.
Familia s-a opus casatoriei lui James cu fata pe care o iubea.
El va renunta la ea dar nu se va casatori niciodata mai tirziu, suferind mereu din cauza slabiciunii de care a dat dovada atunci.
Chinul acesta zilnic si-a gasit refularea pe sevalet.
Mare parte din viata a trait-o alaturi de Augusta Boogaerts, fara a se casatori legal cu dinsa.
Augusta, denumita de el Sirena, ii va fi totodata si cea mai buna prietena.Ciudateniile din familie nu au lipsit.
Matusa Mimi se plimba pe strada cu un canar in colivie.
Sora se va casatori cu un chinez care in anul urmator nuntii se va volatiliza pur si simplu din oras, intetind astfel birfele si rautatile la adresa ei.
Tatal, dependent de alcool, nu avea responsabilitatea familiei, singura lor sursa de venit constituind-o magazinul mamei, loc unde copilul James si-a pus pentru prima oara in valoare talentul artistic pictind portelanuri si facind jucarii amuzante.Frenezia de culori a litoralului se lipeste pentru totdeauna de retina copilului ce-si petrecea zilele de vacanta ratacind pina in miez de noapte pe plaja intesata de turisti.
In magazinul mamei se inghesuiau laolalta tot felul de nimicuri interesante aduse de marinari din cele patru colturi ale lumii.Albastrul marii, luminile cazinoului, carnavalul, mastile,  nisipul si vietatile marine, lumea pestrita din statiune, piata de zarzavaturi, barcile pescarilor, casa parinteasca, soarele plutind pe linia orizontului, umbrelute colorate si multe asemenea isi gasesc reprezentarea in universul ensorian.Acesta e creuzetul in care se va forma imaginatia viitorului pictor.
Ce e arta daca nu o reflectare intermitenta a universului launtric si un pod al viselor ce ne leaga sau ne desparte sufletul de realitatea imediata ?

Desi inclinat spre singuratate, Ensor isi pretuieste putinii prieteni, insa ii ridiculizeaza in picturi alegorice pe cei ce nu-l inteleg si-i refuza metodic accesul in saloane si expozitii.

Interesant e si autoportretul cu masti din care am decupat acest detaliu.

 

Autoportret cu masti (1899)  – Menard Art Museum, Komaki, Japan
Pentru Ensor  „masca”  reprezinta cel mai bun pretext de a-si exersa calitatile de psiholog.
Multiple forme ale exprimabilului  isi gasesc locul pe pinza. Pictorul stie cum sa infrumusesteze vulgarul si cauta mereu transformarea uratului, iar mastile ii ofera sansa unui sir de experiente multiple.
In anul 1929 regele Albert I al Belgiei  il va innobila oferindu-i titlul de baron.
Oricum, la acea data, pictorul dobindise recunoasterea valorii sale.
Citeam ca, dupa 1900, Ensor va incepe sa compuna muzica si va interpreta in singuratate respectivele piese.
Energia nu o mai consuma in fata sevaletului. O consuma in lungi introspectii ce vizau toate lungimile de unda ale spectrului sufletesc.Ensor e un caz aparte in pictura. Traind intreaga viata intr-un orasel uitat, nu in una din capitalele culturale europene, reuseste sa se impuna in lumea artistilor.
Cu exceptia perioadei studiilor de la Academia Regala de Arta din Bruxelles si a unor calatorii facute la Londra, Paris si in Olanda, Ensor a trait permanent pe tarmul oraselului Ostend, departe de tumultul civilizatiei.El afirma ca pentru a fi artist trebuie sa se ascunda de lume.
Solitudinea ii era vitala, nu parerile criticilor sau laudele lor tardive.Desi refuzat ani de-a rindul, considerat de colegii de breasla drept  „un caz periculos” – datorita subiectelor abordate, James Ensor va expune in saloane prestigioase si va atrage imediat admiratia publicului.
Remarcabila e fragezimea si prospetimea culorilor, agilitatea pensulei si pozitionarea obiectelor in spatiu si nu in ultimul rind aerul teatral al picturilor.
Scenele pictate de Ensor lasa senzatia unui cadru de film sau al unei scene in plina desfasurare.Astazi criticii afirma ca simbolismul si realismul se intersecteaza pe sevaletul lui Ensor. De fapt pictura lui e o rascruce a patru curente : simbolism, expresionism, realism si suprarealism, insa si elemente ce caracterizeaza fauvismul si futurismul pot fi identificate in unele lucrari.

Indiferent de catalogarile criticilor si oamenilor de arta, James Ensor ramine ceea ce a fost dintotdeauna : un fin observator al caracterelor psihologice din viata de zi cu zi.

Voi incheia prezentarea cu un Pierrot inconjurat de schelete, nu insa fara a face precizarea ca atelierul pictorului era impinzit de schelete veritabile imbracate in haine colorate :)
Un accent plastic discret, ce vizeaza culoarea verde, da viata scenei.

 

 

  Pierrot and Skeletons (1907)

Pentru doritori am alcatuit o expozitie virtuala compusa din lucrari executate de James Ensor de-a lungul intregii sale cariere.

Patinatorii  – imi aminteste de copilarie
The Terrified Musicians – sunt convinsa ca anterior am vazut reproducerea acestei lucrari dar nu stiam ca ii apartine lui Ensor
Mere rosii – pictate in maniera lui Cezanne
Chinezării – ce mult albastru !
Portul Ostend 
– interesant prin atmosfera
The Somber Woman – una din primele lucrari importante ale tineretii
Les Poupees Deppopen – aici mi-au placut culorile
Băiatul cu lampă – prima lucrare achizitionata de un muzeu
The Good Judges  – pictura codificata
Les desespoir de Pierrot  – moderna cu iz medieval
Nos deux portraits  – in prim plan Augusta, in plan secund pictorul
Păpuşa japoneză – in culori aramii

Anunțuri

6 gânduri despre „James Ensor şi măştile realităţii

  1. >În primul rând, La mulți ani! fericiți, în aceleași împrejurări prielnice artei adevărate și frumuseții. Iar Ensor este pe gustul meu. Revoluționari se nasc în toate timpurile.

    Apreciază

  2. >unul dintre irlandezii mei preferaţi zicea"O mască ne spune mai multe decât o faţă"-O.Wilde, desigur:)"am făcut exces" de Ensor. cred că "mi se potriveşte":)în anotimpul ăsta astenic

    Apreciază

  3. Pingback: -X- » Blog Archive » gând răzleţ de martie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s