Walter Gruen

Remedios Varo – Portretul lui Walter Gruen

Azi voi adauga ultima fila in biografia Mariei de Los Remedios Varo Uranga. E fila cu numele lui Walter Gruen.

Am convingerea ca intilnirea cu Walter a fost un joc bine gindit al Hazardului. Nimeni nu va sti de ce le-a fost harazita intilnirea.
Fara Walter, nu cred ca Remedios Varo ar fi ajuns pictorita pe care o cunoastem astazi.
Majoritatea lucrarilor ei importante au fost pictate in perioada traita alaturi de el, adica dupa 1951.

Despartirea de Jean Nicolle, faptul ca inainta in virsta si nu realizase ce-si dorise, faptul ca nu putea sa picteze ceea ce-i scurtcircuita visurile si imaginatia, faptul ca toate celelalte dorinte s-au estompat pe neasteptate, cu exceptia dorintei de a-si elibera spiritul prin culoare, toate acestea laolalta aveau nevoie de un om special sau de un eveniment special care sa o bulverseze de pe orbita cotidianului si sa-i provoace un accident, o fractura interioara  prin care fantasticul din ea sa tisneasca ca dintr-o fintina arteziana.

Walter Gruen  a fost catalizatorul necesar in reactiile cu viteza incetinita din sufletul pictoritei.
I-a fost tovaras de viata, duhovnic, admirator fara margini, ipresar artistic, insa in primul rind i-a fost cel mai bun prieten.

Dar cine a fost in realitate Walter Gruen?
Walter Gruen, un austriac salvat intr-un mod miraculos de Crucea Rosie dintr-un lagar de concentrare nazist, stabilit apoi in Mexic, pare un om banal la prima vedere.
Citind informatiile date de Rosemary Sullivan pe site-ul ei, m-am gindit pentru a mia oara la legile nescrise ale Intimplarii.

 [Later I learned Walter Gruen’s story. As a stateless refugee, he had been imprisoned in an internment camp but was released in 1939, one year after the Anschluss. The Swiss Red Cross visited the camp and was authorized to release some prisoners. „I never knew why they let me out,” he said.]

In aceasta tara din America Latina, Walter va deschide un magazin de instrumente muzicale si va incepe o noua viata.
In anul 1951 o intilneste pe Remedios Varo iar din 1952, si pina la moartea ei, vor trai impreuna zi si noapte, sub acelasi acoperis.
Conform legilor statului mexican, cuplurile ce traiesc impreuna  o perioada de cinci ani cad sub incidenta acelorasi legi juridice ca si cuplurile casatorite legal, adica posesoare de certificat de casatorie.
Din acest punct de vedere Walter Gruen  a fost ceea ce se cheama common-law husband”.

El i-a oferit stabilitatea emotionala si materiala de care avea atita nevoie, dar in afara de acestea a stiut cum sa o faca sa-si  picteze fanteziile onirice si amintirile.

El e cel ce a pus-o sa-i povesteasca despre copilarie, despre trimestrele lungi de scoala, la minastire, acolo unde pentru cele mai mici greseli scolaritele erau pedepsite cu asprime de calugaritele catolice, masculinizate si frigide sufleteste, fiind inchise in Scriptorium si obligate sa copieze pagini intregi din textele latine.

Tot el e cel ce a facut-o sa-i povesteasca  romanul vietii, noptile de dragoste petrecute cu fostii soti, iubiti sau amanti de ocazie, si a ascultat-o fara cea mai mica rabufnire de gelozie. Apoi a facut-o sa le deseneze chipurile. Psihoterapia aplicata de Walter Gruen a rupt toate zavoarele din adincul fiintei lui Remedios Varo.

I-a ascultat lacrimile de fetita – pedespsita de maica superioara, neputinta adolescentei – crescuta intr-o Spanie ostila talentului feminin, tristetea de femeie – generata de barbatii de la care astepta doar iubire, nu altceva, disperarea de refugiata – fara acte in Africa, a ascultat vocea revoltata a emigrantei din Mexic, vocea infrinta a aventurierei din Venezuela, vocea in forta a femeii halucinant de senzuala ce statea ore intregi in fata sevaletului alb, fara sa fie in stare sa traseze doua linii.

Walter a intuit boala de care suferea fiinta din bratele lui si tot el a fost cel ce a vindecat-o.

Mai intii el a pus-o sa deseneze portretele membrilor familiei, asa cum aratau ei pe vremea cind ea era un copil fericit. 
Desenele facute atunci le am pe hardul computerului si le privesc uneori.

Walter a fost barbatul ce nu s-a indoit nici o clipa de talentul Mariei de Los Remedios Varo Uranga. A fost barbatul ce a crezut cu ardoare in steaua norocoasa a femeii cu parul ruginiu de care se indragostise fulgerator si pentru totdeauna.

E cel ce s-a ocupat de promovarea operei ei, atit inainte cit si dupa moartea Mariei, mai ales dupa moarte.
I-a pus la dispozitie tot, spiritual si material. 
A facut-o  sa picteze si a ajutat-o sa-si organizeze prima expozitie solo in 1956 la Galeria Diane din Mexico City.

La patruzeci si opt de ani Remedios Varo are prima expozitie personala. 
Succesul a venit tirziu insa a fost imediat si rasunator.
Faima ei creste exponential in tarile Americii Latine, insa pentru restul lumii, Europa in primul rind, ea va ramine multa vreme aproape o necunoscuta.


Moartea pictoritei a survenit brusc in 1963.

Walter e anuntat la serviciu ca lui Remedios Varo i s-a facut rau. Pleaca in viteza acasa. 
Timpul i-a ingaduit foarte putin, atit cit sa o tina in brate pina sa-si dea sufletul.
Remedios Varo moare in bratele lui Walter. Avea doar cincizeci si patru de ani si o fantastica premonitie. 
Marturie sta ultimul tablou pictat de dinsa : Naturaleza Muerta Resucitando. 
Cei sceptici vor spune ca e doar o simpla coincidenta …

Timpurile sunt foarte neingaduitoare cu unii.

Dupa moartea Mariei, Walter Gruen s-a dedicat cu tot sufletul pastrarii memoriei ei.
El i-a gasit pe unii colectionari ce au achizitionat tablouri pictate de dinsa si le-a rascumparat, oferindu-le sume mari de bani.
Scopul declarat de a organiza o mare expozitie restrospectiva la El Museo de Arte Moderno de Ciudad de México i-a facut pe citiva din ei sa fie de acord sa-si revinda picturile.

In anul 1999 Walter Gruen isi vede visul cu ochii : cea mai mare expozitie retrospectiva dedicata Mariei de los Remedios Varo Uranga, pe care o planuise timp de aproape douazeci de ani, reprezinta un imens succes.

Walter Gruen a donat Muzeului de Arta Moderna din New Mexico colectia sa personala de tablouri. 

La fel a procedat si cu picturile pe care fotografa austriaca Eva Sulzer, prietena lui Remedios Varo, i le-a lasat prin testament. De-a lungul timpului Remedios Varo i-a facut cadou prietenei sale fotografe mai multe tablouri.

De abia dupa ce picturile lui Remedios Varo vor incepe sa intre in atentia marilor case de licitatii, aproape toate fiind cotate la peste o jumatate de milion de dolari, se iveste in peisaj Beatriz Varo, nepoata dupa frate a pictoritei, personaj fara scrupule ce contesta legalitatea tablourilor detinute de muzeul mexican.
Beatriz Varo deschide un proces de recuperare a capodoperelor, afirmind ca acestea apartin familiei, nu lui Walter.
Tribunalul mexican da din colt in colt.
In joc sunt 39 de tablouri, adica de trei ori 13 :), toate considerate la ora actuala capodopere.

Mai intii se emite un act ciudat ce incearca sa acrediteze ideea ca Walter Gruen si Remedios Varo nu au fost suficienti de apropiati incit sa poata fi considerati common-law husband and wife. 
Apoi se afirma ca legea drepturilor de concubinaj se aplica doar femeilor straine ce au trait in concubinaj cu barbati mexicani, cu scopul de a oferi protectie materiala si dreptul la mostenire al respectivelor femei, nu se aplica si barbatilor aflati in situatii similare. 
Remedios Varo poseda cetatenie mexicana in timp ce Walter Gruen nu.
Diferenta de aplicabilitate pe sexe nu e specificata nicaieri in zecile de paragrafe ale respectivei legi. 

Apar contestatiile.
Judecatorul mexican, daca judecator poate fi numit un asemenea individ, retracteaza afirmatiile, insa face altele, tot in defavoarea lui Walter.
El spune ca, legal, in momentul  mortii, Remedios Varo era sotia lui Benjamin Peret deoarece ea nu-si legalizase certificatul de divort la un notariat mexican.
Nici aceasta gaselnita nu e inghitita de ziaristi, de directorii muzeului si cei ce ii tineau partea lui Walter Gruen.

Mizeria si birocratia judecatorilor mexicani, plus coruptia, merg mai departe.

Desi de la bun inceput muzeul declarase picturile lui Remedios Varo drept obiecte de patrimoniu national, tribunalul da cistig de cauza nepoatei pictoritei.

Va mai amintiti de Creatia Pasarilor, acum in colectia muzeului mexican?

Ana María Chávez a fost pina in 1986 posesoarea acestui tablou superb.
Ea revinde tabloul lui Walter Gruen contra unei sume de 70 000$, dupa cum atesta si chitanta.
Desi depune marturie la tribunal, indignata de faptul ca s-ar putea ca oamenii legii din Mexic sa instraineze pictura ce cindva ii apartinuse, si desi marturia e insotita de actul de vinzare, judecatoarea Margarita Gallegos considera ca Walter Gruen nu a obtinut lucrarea pe cale legala.

Reactiile nu intirzie sa apara.
National Autonomous University of Mexico (UNAM), prin vocea lui Norka Lopez-profesor de drept, o blameaza pe judecatoare : „The judge is either corrupt or incredibly ignorant.”
Muzeul contesta hotarirea judecatoreasca si deschide un recurs.

Walter Gruen e perplexat de hotarirea judecatorilor.
El nu dorea ca sa i se recunoasca dreptul de proprietate al picturilor spre a le pastra pentru sine insusi. 
Teama declarativa a lui Beatriz Varo, si anume ca dupa moartea lui Walter tablourile ar reveni unicei sale fiice (provenita dintr-un mariaj anterior intilnirii cu Remedios Varo) a fost spulberata in 1998.
In acel an Isabelle Gruen moare intr-un accident de circulatie.

Toata povestea aceasta tesuta in jurul unui batrin in jur de nouazeci de ani, ce se deplasa la tribunal cu ajutorul unui aparat ortopedic, are ceva din tragismul legendelor medievale, dar si din scrierile lui Cervantes si ale lui William Shakespeare.


Un indragostit nonagenar, insa cu vigoarea unui suflet adolescentin, ce pina in ultima clipa a luptat pentru Remedios Varo, a atins sufletele multora ce i-au urmarit peripetiile prin labirintul birocratic al unei institutii corupte.

In 2006, tribunalul mexican la care se judeca cazul, declara nule pretentiile nepoatei lui Remedios Varo.
Walter Gruen  va muri la 31 octombrie 2008, la virsta de nouazeci si patru de ani.


Beatriz nu a reusit sa cistige dreptul de proprietate asupra picturilor matusii sale. Ea a depus o noua plingere si a facut recurs la dosar. Cazul „Varo” e pe rol de mai multi ani.


Din punctul meu de vedere Walter Gruen a fost si a ramas un om adevarat, cu toate conotatiile pozitive pe care le implica aceasta expresie aparent seaca.


Daca cineva iti va spune : te iubesc dar am atitea pe cap si atitea probleme de rezolvat incit nu am avut timp sa te sun, sa-ti raspund la mail, sa-ti dau un SMS (alege varianta convenabila :) ), ar trebui sa te gindesti de doua ori inainte de a hotari daca merita sa-i raspunzi atunci cind te va cauta din nou.


literelibere
, sper sa fi raspuns onorabil la intrebarea de ce il consider pe Walter Gruen cel mai important barbat din viata lui Remedios Varo.


Anunțuri

13 gânduri despre „Walter Gruen

  1. >Stimata Doamna,Plecind de la o observatie a dumeavoastra, am simtit nevoia sa dezvolthttp://dumitruagachi.wordpress.com/2010/03/04/frumuseti-la-care-nu-mai-privim%E2%80%A6-4-03-2010/Multumesc!

    Apreciază

  2. >@Dumitru AgachiAm citit blogul si l-as recomanda oricui e interesat de simbolistica picturilor religioase si de Leonardo da Vinci.Un bonus pentru imaginile proprii e absolut necesar :). Iti ies foarte bine. Unghiurile sunt optime.(cele cu vechea scoala din Bucuresti proiectata de arhitectul italian le-am descarcat la mine in arhiva)@lachatnoirO poveste din categoria "viata bate romanele si filmele".Ma bucur ca ti-a placut.

    Apreciază

  3. >da -X-, multumesc, foarte frumoasa povestea :). singurul lucru cu care nu prea-s de acord e faptul ca ai zugravit-o pe Varo ca si cand ar fi fost o neajutorata, cand ea era o femeie plina de forte proprii. eu cred ca talentul ei nu-l datoreaza nimianui. dar, nu pot sa nu remarc caracterul impecabil al lui Walter Gruen.

    Apreciază

  4. >Remedios Varo nu a fost niciodata neajutorata, imi pare rau daca s-a inteles asa.De fapt, in perioada traita alaturi de cel de-al doilea sot – Benjamin Peret, ea a fost cea care cistiga bani pentru intretinerea lor zilnica.Ani de zile dinsa a facut papusi, decoruri de teatru si croitorie … caci de aici cistiga bani.Din ilustratiile de carti si reviste cistiga foarte putin. Primul contract serios a fost cel de ilustrator pentru expediatia stiintifica din Venezuela. Si asta cind?Dupa cinci ani traiti in Mexic. Cinci ani fara o sursa de bani sigura.Ce a pictat ea in perioada anterioara intilnirii cu Gruen?Foarte putin care sa se merite luat in seama."Stilul Varo", iconfundabil ca tematica si metoda de executie, s-a format dupa intilnirea cu Gruen.Pina la 48 de ani nu a avut nici o expozitie personala. Pentru un pictor asta este echivalent cu RATAREA.Citeam din jurnalul ei episodul unde povesteste cum, in Maroc, in timp ce asteptau sa le vina actele pentru a emigra oriunde in lumea asta mare, si-a vindut cearsafurile de rezerva (lenjerie fina facuta in Spania) pentru a-si cumpara lucruri de stricta trebuinta si citeva pachete de tigari lui Benjamin.Stia ca musulmanii isi ingroapa mortii infasurati in pinza alba si s-a gindit la posibilitatea de a face rost de bani.Pe tablourile ei nu s-a gasit nimeni sa ofere o centima.Luni de zile, ea si Peret, au trait cu mincarea data de Crucea RosieTalentul nu i-l datoreaza nimanui, insa ani intregi nu a reusit sa-l puna in evidenta.Pe linga talentul artistic, Remedios Varo a avut si talent literar. A publicat o povestire foarte interesanta.As dori sa o pot gasi in format electronic si sa o postez pe blog.Daca ai timp intra pe wikipedia si uita-te putin la lista cronologica cu cele mai importante lucrari pictate de ea.Marea lor parte au fost pictate in ultimii zece ani de viata.Cu greu am gasit picturile facute in jungla Venezuelei in perioada povestii de iubire cu Jean Nicolle.In "Amor tropical" le-am postat doar pe acestea pentru a pune in evidenta stilul in care picta pe atunci.Picturile ei cele mai interesante si ciudate le voi posta pe rind.

    Apreciază

  5. >-X-, sigur, sigur, iubirile sunt inspiratoare, el a fost muza ei si i-a influentat opera cel mai mult, dintre toti cei care i-au fost alaturi. ar fi interesant de citit si ce a scris. o sa caut si eu pe internet povestirea.

    Apreciază

  6. >Mi-e aproape imposibil sa-mi inchipui un barbat pe post de muza.Acest rol a fost harazit femeilor … Cred ca in viata unui artist, dar si in viata oamenilor obisnuiti, apare sansa unei intilniri unice : omul potrivit la momentul potrivit :)Foarte multi o rateaza si nu se stie daca li se va oferi din nou o alta sansa.Walter a fost omul potrivit care a aparut la momentul potrivit in viata lui Remedios Varo.

    Apreciază

  7. >Ai perfecta dreptate insa, de la bun inceput, adica de pe vremea cind creatorii de arta erau exclusiv barbati, s-a incetatenit ideea conceptului de muza feminina.Totul pleaca de la faptul ca grecii ne-au lasat mostenire noua muze femei.Am tot povestit pe blog de pictorite talentate care s-au sacrificat de dragul barbatilor din viata lor sau de femei ce i-au ajutat si inspirat foarte mult pe partenerii de viata, insa e prima data cind iau in discutie cazul unui barbat care a facut totul pentru a pune in valoare talentul artistic al femeii de linga el.In afara de Walter Gruen voi mai aduce alte exemple.De fapt doream sa arat ca si barbatii pot fi sensibili, receptivi si gata de sacrificiu. Parca prea mult de-a lungul secolelor ni s-a spus contrariul, asa incit nu ma mir ca am ajuns sa-i evaluam dupa un sablon gresit.Pot fi si foarte egoisti, e adevarat, insa nimeni nu a calculat procentele … :)Chiar ieri cineva imi spunea ca femeile au mai multe prejudecati referitoare la sexul opus decit au barbatii.

    Apreciază

  8. >da, sunt de acord cu ce spui -X-. dar nimic nu e batut in cuie, nici macar conceptele. altfel am fi ramas inca in caverne. azi, cand exista si artiste, conceptul de muza, cred eu, este, in mod necesar, si masculin.cat despre prejudecati, cred ca suntem plini de idei preconcepute si unii si altii. ceea ce e insa de remarcat, e faptul ca, dintr-un inceput, barbatul a numit si catalogat. femeia n-a putut decat sa-si insuseasca ceea ce era deja stabilit.

    Apreciază

  9. >”Am convingerea ca intilnirea cu Walter a fost un joc bine gindit al Hazardului.”Ciudat -X-, un joc BINE GÂNDIT, dar al…HAZARDULUI!(Citeam, pierzându-mi vremea, la o pretinsă filoloagă, că e îngrețoșată de florile primite de mărțișor…o știu, hehehe)!Care ar fi legătura? Aparent, niciuna. Gndindu-mă la sensul cuvintelor, vezi dex la ”hazard” și analizează ”bine gândit”, cred că e o alăturare… magnifică, mă inspiră, fenomenal! -X-, am început să pictez Gotica, va ieși…fenomenal, va fi gata doar când soarele îmi va permite să ies pe terasă, dar va fi! BTW, mie îmi plac florile de mărțișor, le ador și am primit zeci! Ai și tu câteva, pictate pe blogul meu, sunt pentru toate doamnele din Blogroll (figurezi la Rezonanțe imposibile):http://mirelapete.dexign.ro/2010/03/primavara-picturi/

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s