Walter Gruen

Remedios Varo – Portretul lui Walter Gruen

Azi voi adauga ultima fila in biografia Mariei de Los Remedios Varo Uranga. E fila cu numele lui Walter Gruen.

Am convingerea ca intilnirea cu Walter a fost un joc bine gindit al Hazardului. Nimeni nu va sti de ce le-a fost harazita intilnirea.
Fara Walter, nu cred ca Remedios Varo ar fi ajuns pictorita pe care o cunoastem astazi.
Majoritatea lucrarilor ei importante au fost pictate in perioada traita alaturi de el, adica dupa 1951.

Despartirea de Jean Nicolle, faptul ca inainta in virsta si nu realizase ce-si dorise, faptul ca nu putea sa picteze ceea ce-i scurtcircuita visurile si imaginatia, faptul ca toate celelalte dorinte s-au estompat pe neasteptate, cu exceptia dorintei de a-si elibera spiritul prin culoare, toate acestea laolalta aveau nevoie de un om special sau de un eveniment special care sa o bulverseze de pe orbita cotidianului si sa-i provoace un accident, o fractura interioara  prin care fantasticul din ea sa tisneasca ca dintr-o fintina arteziana.

Walter Gruen  a fost catalizatorul necesar in reactiile cu viteza incetinita din sufletul pictoritei.
I-a fost tovaras de viata, duhovnic, admirator fara margini, ipresar artistic, insa in primul rind i-a fost cel mai bun prieten.

Dar cine a fost in realitate Walter Gruen?
Walter Gruen, un austriac salvat intr-un mod miraculos de Crucea Rosie dintr-un lagar de concentrare nazist, stabilit apoi in Mexic, pare un om banal la prima vedere.
Citind informatiile date de Rosemary Sullivan pe site-ul ei, m-am gindit pentru a mia oara la legile nescrise ale Intimplarii.

 [Later I learned Walter Gruen’s story. As a stateless refugee, he had been imprisoned in an internment camp but was released in 1939, one year after the Anschluss. The Swiss Red Cross visited the camp and was authorized to release some prisoners. „I never knew why they let me out,” he said.]

In aceasta tara din America Latina, Walter va deschide un magazin de instrumente muzicale si va incepe o noua viata.
In anul 1951 o intilneste pe Remedios Varo iar din 1952, si pina la moartea ei, vor trai impreuna zi si noapte, sub acelasi acoperis.
Conform legilor statului mexican, cuplurile ce traiesc impreuna  o perioada de cinci ani cad sub incidenta acelorasi legi juridice ca si cuplurile casatorite legal, adica posesoare de certificat de casatorie.
Din acest punct de vedere Walter Gruen  a fost ceea ce se cheama „common-law husband”.

El i-a oferit stabilitatea emotionala si materiala de care avea atita nevoie, dar in afara de acestea a stiut cum sa o faca sa-si  picteze fanteziile onirice si amintirile.

El e cel ce a pus-o sa-i povesteasca despre copilarie, despre trimestrele lungi de scoala, la minastire, acolo unde pentru cele mai mici greseli scolaritele erau pedepsite cu asprime de calugaritele catolice, masculinizate si frigide sufleteste, fiind inchise in Scriptorium si obligate sa copieze pagini intregi din textele latine.

Tot el e cel ce a facut-o sa-i povesteasca  romanul vietii, noptile de dragoste petrecute cu fostii soti, iubiti sau amanti de ocazie, si a ascultat-o fara cea mai mica rabufnire de gelozie. Apoi a facut-o sa le deseneze chipurile. Psihoterapia aplicata de Walter Gruen a rupt toate zavoarele din adincul fiintei lui Remedios Varo.

I-a ascultat lacrimile de fetita – pedespsita de maica superioara, neputinta adolescentei – crescuta intr-o Spanie ostila talentului feminin, tristetea de femeie – generata de barbatii de la care astepta doar iubire, nu altceva, disperarea de refugiata – fara acte in Africa, a ascultat vocea revoltata a emigrantei din Mexic, vocea infrinta a aventurierei din Venezuela, vocea in forta a femeii halucinant de senzuala ce statea ore intregi in fata sevaletului alb, fara sa fie in stare sa traseze doua linii.

Walter a intuit boala de care suferea fiinta din bratele lui si tot el a fost cel ce a vindecat-o.

Mai intii el a pus-o sa deseneze portretele membrilor familiei, asa cum aratau ei pe vremea cind ea era un copil fericit. 
Desenele facute atunci le am pe hardul computerului si le privesc uneori.

Walter a fost barbatul ce nu s-a indoit nici o clipa de talentul Mariei de Los Remedios Varo Uranga. A fost barbatul ce a crezut cu ardoare in steaua norocoasa a femeii cu parul ruginiu de care se indragostise fulgerator si pentru totdeauna.

E cel ce s-a ocupat de promovarea operei ei, atit inainte cit si dupa moartea Mariei, mai ales dupa moarte.
I-a pus la dispozitie tot, spiritual si material. 
A facut-o  sa picteze si a ajutat-o sa-si organizeze prima expozitie solo in 1956 la Galeria Diane din Mexico City.

La patruzeci si opt de ani Remedios Varo are prima expozitie personala. 
Succesul a venit tirziu insa a fost imediat si rasunator.
Faima ei creste exponential in tarile Americii Latine, insa pentru restul lumii, Europa in primul rind, ea va ramine multa vreme aproape o necunoscuta.


Moartea pictoritei a survenit brusc in 1963.
Walter e anuntat la serviciu ca lui Remedios Varo i s-a facut rau. Pleaca in viteza acasa. 
Timpul i-a ingaduit foarte putin, atit cit sa o tina in brate pina sa-si dea sufletul.
Remedios Varo moare in bratele lui Walter. Avea doar cincizeci si patru de ani si o fantastica premonitie. 
Marturie sta ultimul tablou pictat de dinsa : Naturaleza Muerta Resucitando. 
Cei sceptici vor spune ca e doar o simpla coincidenta …

Timpurile sunt foarte neingaduitoare cu unii.
Dupa moartea Mariei, Walter Gruen s-a dedicat cu tot sufletul pastrarii memoriei ei.
El i-a gasit pe unii colectionari ce au achizitionat tablouri pictate de dinsa si le-a rascumparat, oferindu-le sume mari de bani.
Scopul declarat de a organiza o mare expozitie restrospectiva la El Museo de Arte Moderno de Ciudad de México i-a facut pe citiva din ei sa fie de acord sa-si revinda picturile.

In anul 1999 Walter Gruen isi vede visul cu ochii : cea mai mare expozitie retrospectiva dedicata Mariei de los Remedios Varo Uranga, pe care o planuise timp de aproape douazeci de ani, reprezinta un imens succes.

Walter Gruen a donat Muzeului de Arta Moderna din New Mexico colectia sa personala de tablouri. 
La fel a procedat si cu picturile pe care fotografa austriaca Eva Sulzer, prietena lui Remedios Varo, i le-a lasat prin testament. De-a lungul timpului Remedios Varo i-a facut cadou prietenei sale fotografe mai multe tablouri.

De abia dupa ce picturile lui Remedios Varo vor incepe sa intre in atentia marilor case de licitatii, aproape toate fiind cotate la peste o jumatate de milion de dolari, se iveste in peisaj Beatriz Varo, nepoata dupa frate a pictoritei, personaj fara scrupule ce contesta legalitatea tablourilor detinute de muzeul mexican.
Beatriz Varo deschide un proces de recuperare a capodoperelor, afirmind ca acestea apartin familiei, nu lui Walter.
Tribunalul mexican da din colt in colt.
In joc sunt 39 de tablouri, adica de trei ori 13 :), toate considerate la ora actuala capodopere.

Mai intii se emite un act ciudat ce incearca sa acrediteze ideea ca Walter Gruen si Remedios Varo nu au fost suficienti de apropiati incit sa poata fi considerati common-law husband and wife. 
Apoi se afirma ca legea drepturilor de concubinaj se aplica doar femeilor straine ce au trait in concubinaj cu barbati mexicani, cu scopul de a oferi protectie materiala si dreptul la mostenire al respectivelor femei, nu se aplica si barbatilor aflati in situatii similare. 
Remedios Varo poseda cetatenie mexicana in timp ce Walter Gruen nu.
Diferenta de aplicabilitate pe sexe nu e specificata nicaieri in zecile de paragrafe ale respectivei legi. 

Apar contestatiile.
Judecatorul mexican, daca judecator poate fi numit un asemenea individ, retracteaza afirmatiile, insa face altele, tot in defavoarea lui Walter.
El spune ca, legal, in momentul  mortii, Remedios Varo era sotia lui Benjamin Peret deoarece ea nu-si legalizase certificatul de divort la un notariat mexican.
Nici aceasta gaselnita nu e inghitita de ziaristi, de directorii muzeului si cei ce ii tineau partea lui Walter Gruen.

Mizeria si birocratia judecatorilor mexicani, plus coruptia, merg mai departe.
Desi de la bun inceput muzeul declarase picturile lui Remedios Varo drept obiecte de patrimoniu national, tribunalul da cistig de cauza nepoatei pictoritei.

Va mai amintiti de Creatia Pasarilor, acum in colectia muzeului mexican?
Ana María Chávez a fost pina in 1986 posesoarea acestui tablou superb.
Ea revinde tabloul lui Walter Gruen contra unei sume de 70 000$, dupa cum atesta si chitanta.
Desi depune marturie la tribunal, indignata de faptul ca s-ar putea ca oamenii legii din Mexic sa instraineze pictura ce cindva ii apartinuse, si desi marturia e insotita de actul de vinzare, judecatoarea Margarita Gallegos considera ca Walter Gruen nu a obtinut lucrarea pe cale legala.

Reactiile nu intirzie sa apara.
National Autonomous University of Mexico (UNAM), prin vocea lui Norka Lopez-profesor de drept, o blameaza pe judecatoare : „The judge is either corrupt or incredibly ignorant.”
Muzeul contesta hotarirea judecatoreasca si deschide un recurs.

Walter Gruen e perplexat de hotarirea judecatorilor.
El nu dorea ca sa i se recunoasca dreptul de proprietate al picturilor spre a le pastra pentru sine insusi. 
Teama declarativa a lui Beatriz Varo, si anume ca dupa moartea lui Walter tablourile ar reveni unicei sale fiice (provenita dintr-un mariaj anterior intilnirii cu Remedios Varo) a fost spulberata in 1998.
In acel an Isabelle Gruen moare intr-un accident de circulatie.

Toata povestea aceasta tesuta in jurul unui batrin in jur de nouazeci de ani, ce se deplasa la tribunal cu ajutorul unui aparat ortopedic, are ceva din tragismul legendelor medievale, dar si din scrierile lui Cervantes si ale lui William Shakespeare.

Un indragostit nonagenar, insa cu vigoarea unui suflet adolescentin, ce pina in ultima clipa a luptat pentru Remedios Varo, a atins sufletele multora ce i-au urmarit peripetiile prin labirintul birocratic al unei institutii corupte.

In 2006, tribunalul mexican la care se judeca cazul, declara nule pretentiile nepoatei lui Remedios Varo.
Walter Gruen  va muri la 31 octombrie 2008, la virsta de nouazeci si patru de ani.


Beatriz nu a reusit sa cistige dreptul de proprietate asupra picturilor matusii sale. Ea a depus o noua plingere si a facut recurs la dosar. Cazul „Varo” e pe rol de mai multi ani.

Din punctul meu de vedere Walter Gruen a fost si a ramas un om adevarat, cu toate conotatiile pozitive pe care le implica aceasta expresie aparent seaca.

Daca cineva iti va spune : te iubesc dar am atitea pe cap si atitea probleme de rezolvat incit nu am avut timp sa te sun, sa-ti raspund la mail, sa-ti dau un SMS (alege varianta convenabila :) ), ar trebui sa te gindesti de doua ori inainte de a hotari daca merita sa-i raspunzi atunci cind te va cauta din nou.

literelibere, sper sa fi raspuns onorabil la intrebarea de ce il consider pe Walter Gruen cel mai important barbat din viata lui Remedios Varo.

Free website hit counter