amor tropical

aks.jpeg

Peret se intoarce in Franta. Remedios Varo, singura si libera, ramine in Mexic.
In acest rastimp primeste propunerea de a insoti pe post de ilustrator o expeditie stiintifica in Venezuela. Expeditia organizata de Institutul Francez din Caracas era sponsorizata de statul francez  …
Mai vreau sa spun ca unul din cei doi frati, Rodrigo, lucra ca expert epidemiolog  pentru Ministerul Sanatatii din Venezuela.
Proiectul avea ca scop lupta impotriva malariei si paludismului.
Propunerea, acceptata de Remedios Varo,  va lasa o amprenta unica in viata ei personala.
In aceasta perioada  il cunoaste pe pilotul Jean Nicolle. E cel vizualizat de nenumarate ori cu ani in urma : Omul Pisica.
Premonitia se adevereste si se intruchipeaza in persoana pilotului, caci, intradevar, Jean avea ochi de pisica.
Se indragosteste fulgerator de el. O pasiune zdrobitoare ii va inlantui zilele si noptile.
Impreuna cu Jean viata e altfel, atinsa de acea magie pe care nu a simtit-o alaturi de nimeni altcineva.
Pilotul francez a insotit-o aproape mereu si a constituit catalizatorul ce a accelerat reactiile in lant declansate de plecarea lui Peret, pe de o parte, si de aprofundarea textelor ezoterice, pe de alta parte.
Acolo, in Venezuela,  se petrece un proces alchimic : inima de plumb a pictoritei se transforma intr-una de aur.
Tot acolo, dupa mai multi ani, reuseste sa-si vada familia, inclusiv mama si fratele care, dupa razboi, se stabilisera in aceasta tara din America Latina.
In fiinta pictoritei se produc mutaţii dramatice.  Inţelesurile ascunse ale vieţii si morţii i se reveleaza cu seninatate. Remedios Varo ajunge la acel punct zero din care orice nou inceput e posibil.
Impreuna cu Jean exploreaza partea centrala si sudica a Venezuelei. Culorile tablourilor ei devin din ce in ce mai vibrante … asemenea sentimentelor traite la cota maxima.
O lume miniaturala compusa din ţânţari, libelule, fluturi si alte insecte e transpusa pe pinza cu multa candoare si inocenta.  Lumea de basm a copilariei cucereste padurile tropicale  strabatute pas la pas cu Jean Nicolle, vitalitatea adolescenţei reinvie, si, simultan,  energia latenta a artistei e adusa la suprafata.
Daca ar fi sa dau o denumire acestei scurte perioade as opta pentru amor tropical ... dragoste tropicala.
Maria picteaza insecte, plante si microbi intr-o paleta exploziva de culori, culori ce rezonau cu trairile ei, cum e si aceasta planta, uscata si infrunzita in acelasi timp.
tw.jpeg

In 1949 Maria de los Remedios Varo Uranga revine in Mexic. Jean Nicolle isi va continua viata de aventurier alaturi de alte Marii,  mai frumoase si mai tinere decit pictorita spaniola.
Pasiunea nu se stinsese, insa ea devenise o alta femeie. Dorinta de a picta era mai puternica decit orice. Mai puternica decit impulsul de a-l urma pe Jean Nicolle.
Renuntarea are un pret si o valoare.
Valoarea renuntarii s-a materializat in peste douasute de tablouri pictate ulterior.

Dar daca nu l-ar fi intilnit pe Walter Gruen, cel de-al treilea si ultim soţ, nu cred ca Remedios Varo ar fi devenit artista  pe care o cunoastem astazi.

Urmarea povestii intr-un episod viitor :)

 

valle-de-la-luna-remedios-varo-1950.jpg

(Valle de la luna – pictură finisată în 1950)

8 gânduri despre “amor tropical

  1. >da, este incredibila lumea vazuta de Varo.cat despre viata, iubirile si "triunghiurile" ei, a aparut o carte, prin 2008 sau 2009, a lui Luis Artigue, intitulata "La mujer de nadie".(femeia nimanui)in ce sens ai spus ca fara Walter Gruen nu crezi ca Varo ar fi devenit artista pe care o cunoastem azi? te referi la faptul ca i-a promovat opera dupa moartea ei?

    Apreciază

  2. >Nu despre ce a facut Walter Grun/Gruen dupa moartea ei ma refer ci la ceea ce a facut inainte.Scuza-ma ca nu-ti raspund detaliat acum dar am de gind sa dedic in intregime un post rolului jucat de Walter in biografia Mariei de los Remedios Varo Uranga :) ( ce-mi place cum ii suna numele …), deci vreau sa pastrez surpriza intacta.Cartea lui Luis Artigue a fost tradusa si in engleza? … am cautat pe net dar nu am gasit nici o traducere.

    Apreciază

  3. >ok, astept surpriza :)nu cred ca a fost tradusa inca, tinand cont ca e recenta si ca scriitorul e foarte tanar, chiar daca are la activ si cateva premii. cartea insa a fost vizibila dupa publicare caci, pana la el, nimeni nu mai vorbise despre donjuanismul feminin in Mexicul suprarealist :)

    Apreciază

  4. >@literelibereTrebuie sa ma documentez. Sunt in urma cu niste termeni, ca de exemplu "donjuanismul feminin" :) … m-ar interesa sa descopar citeva reprezentante.@Gabriele SavitkyDaca am avea ocazia sa le privim in marime naturala, tablourile ni s-ar parea si mai si :)@dsPrea ne-am obisnuit sa privim femeia ca fiind "proprietatea" cuiva ..

    Apreciază

  5. >ma tot stapinesc sa nu scriu ceva; am reusitsa 'tac' si din cazuza minii… dar la suprarealisti, e cam greu sa rezist… cu voia ta, revin de indata ce simt ca pot sa tastez cit de cit bine, nu doar ortografic si gramatical :)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.