fata cu coadă de cal

 

Revin la Mark Kostabi.
In galeria de personaje am descoperit-o pe fata cu coada de cal :)
Cu un corp aerodinamic, putin visatoare, putin trista, uneori obosita, alteori plina de energie si vitalitate, ea revine insistent intr-o serie de compozitii de data mai recenta.
Citeva le-am ales pentru a ilustra acest blog.
Prima imagine, intitulata Geometria Alla’Orizzonte, mi-a placut cel mai mult. Nu doar pentru ca imi place geometria. Mi-a placut felul in care a vazut-o artistul.
Pozitia picioarelor si incordarea gambelor aminteste de finetea figurile de balet sau de dificultatea celor de gimnastica iar scaunul conic pe care sta ma trimite la o adresa precisa : omul cu tichie tuguiata.
Nu stiu daca la genul acesta de subtilitati s-a gindit Kostabi … eu da :)
In aceasta prima ipostaza o vad putin trista, stinghera … nehotarita chiar.

Urmatoarea lucrare o proiecteaza pe fata cu coada de cal intr-un univers compus din litere multicolore. E singura fata din grup si in opozitie spatiala cu ceilalti membri participanti la discutie.
Titlul lucrarii, Tapestry of the wits, se preteaza  la mai multe interpretari.

Nici in urmatorul tablou Kostabi nu se dezminte in ceea ce priveste şaradele:

o domnisoara de curte desprinsa din tablourile lui Velazquez  sta teapana in fundal, o camera cu gratii la fereastra si usa barata in interior:), omul cu tichie tuguiata inchis la rindu-i intr-o colivie suspendata, iar in prim plan EA si o pisica …
 Iarasi pisica :)

Titlul e incitant : Two cats make plans. 
Doua pisici fac planuri … de evadare oare? Daca da, unde vor evada ?
Mai exista oare un loc in care se poate evada?
Poate doar in lumea interioara caci cea exterioara s-a transformat pe nesimtite intr-o  inchisoare.
Omul cu tichie tuguiata face orice ca sa-i cistige dragostea.
Ironica si in acelasi timp trista  ipostaza lor.
Intr-un decor marginit la dreapta de elemente preluate din picturile lui Giorgio de Chirico, si la stinga de silueta fabricii Kostabi, omul cu tichie tuguiata o duce in brate pe fata cu coada de cal.

Fata vorbeste impasibil la celular privind cerul. Atitudinea aminteste de infirmitatea afectiva  a omului postmodern, imposibilitatea lui de a simti si a iubi. Un cuplu format dintr-un sclav cu tichie tuguiata si o infirma pe plan afectiv, exista oare altceva mai trist? (cu exceptia cuplului complementar – el cu infirmitate afectiva, ea sclava lui)
Sub greutatea geamantanelor incarcate de nimicurile costisitoare ce o fac fericita pe ea, omul cu tichie tuguiata, aproape frint, paseste inainte.
Aici introduc un citat din Cioran pentru a usura cumva intelegerea mesajelor picturilor lui Kostabi :

„În esenţa sa, femeia este o fiinţă accesibilă numai la valorile vitale ale Erosului şi complet inaccesibilă la valorile suprapuse sau deviate ale acestor valori vitale.”

Acest tablou, intitulat The Labor of Lost Love, reprezinta un mod subtil, marcat de umor si amaraciune, de a arata sclavia barbatului postmodern.
Sa nu rideti.
Am intilnit astfel de sclavi si astfel de cupluri si de aceea imi permit sa vorbesc despre ei.
Intr-o societate compusa din oameni cvazi-autisti, cuplurile de acest gen trec in general neobservate.
Voi inchide blogul cu o imagine despre care nu voi spune nimic, cu exceptia titlului.
They have everything at Tiffany’s
Anunțuri

11 gânduri despre „fata cu coadă de cal

  1. >in timp ce citeam un studiu despre Eros, Thanatos si Fantastic am simtit o clipa nevoia sa merg sa vin la tine, pe blog; cind am citit acel postscriptum am inteles si ca nu am invatat sa pierd(nu ma mai intreb cit va si ce mai trebuie sau mi-a mai ramas); am inteles ca trebuie sa cred in subconstientul care m-a trimis aici, citind o fraza pe care nu o reproduc, dar, care releva ca metamorfozele gindirii omenesti, sfidind ingradirile metamorfozei cotidiene, configureazarelatia dintre normal si fantastic (eu as spue suprareal..), obsesie a naturilor problematice, nelinistitoare, dar mai ales vizionare. cit am schimbat eu fraza, chiar nu MAI conteaza~!… ramine acel unghi de ambiguitate pe care TU ,-ai ajutat sa il intrezaresc. si nu mai adaug nimic[ sper sa nu fi inteles eu bine si instictele mele sa se fi inselat]

    Apreciază

  2. >Fata cu coada de cal, Omul cu tichie țuguiată și Pisica….veșnic prezentă pisica. Îmi amintesc de primul articol dedicat lui Kostabi. Eu observasem pisica înaintea altor personaje, era neagră ca o umbră, dar atât de prezentă încât completa compoziția. Mie personal nu mi-ar mai fi transmis același sentiment (tabloul) dacă pisica nu ar fi fost prezentă. Cred că un tablou trebuie să conțină toate elementele care fac din el opera care exprimă ceva, să fie acel tot în sine, care va fi transmis celorlați. Fericiți cei care înțeleg mesajul….de multe ori, mesajul poate fi transmis prin privirea unei femei sau culoarea unui copac. Aici sunt mai multe simblouri. Cât despre cuplul format dintr-un sclav cu tichie tuguiata si o infirma pe plan afectiv, vorbind la celular, vai lumii ăsteia, dar se pare că ei sunt supraviețuitorii, oricât de trist ar părea, ei sunt adaptații, oricât ar încerca marii artiști să ridiculizeze sau să evidențieze situația penibilă a postmodernului (care există, puțin, în fiecare…) Foarte bun articol!

    Apreciază

  3. >Nu are absolut nicio legătură logică uitarea selectivă cu abrutizarea omului modern (postmodern) dependent de mobil,comp, taxiuri, avioane. La cât timp petrecem pe net, vom ajunge să vorbim pe mess cu cei aflați pe scaunul alăturat. Nu era necesar linkul, dimpotrivă, ne aflăm aici, iar așazisa uitare selectivă NU există și nici nu va exista : va fi totul sau nimic.Selectiv sau nu, ai omis esențialul din comentariul meu.

    Apreciază

  4. >@MirelaIntreg mesajul mi s-a parut esential ( elementele ce alcatuiesc mesajele tabloului, 'adaptatii', pisica :) ).Nu am omis selectiv nimic.Dimpotriva, eu vad o legatura (logica sau nu, nu stiu) intre uitarea selectiva si abrutizarea omului modern, cum spui tu, dependent de TV, internet, messenger … caci toate acestea, pe linga fluviul de informatii pe care il aduc, aduc si acea stare de amortire a sensibilitatii, de uitare a propriilor griji, a grijilor celor de linga noi, de lehamite, delasare …Am observat cu mirare cit de multi au fost de acord cu aplicarea 'uitarii selective'.Ce am fi noi ca specie daca cineva ar hotari sa uitam 'selectiv' evenimentele dureroase, traumatizante … ?Scoate din literatura lumii cartile ce au ca subiect razboaiele, invaziile de tot felul, opresiunea (politica sau religioasa), foametea, bolile, deportarile, moartea partenerului de viata urmata de sinuciderea sau pierderea mintii celui ce a supravietuit, moartea unui copil, despartirile, crimele, violurile, agresiunile, schingiuirea psihica, cea fizica, handicapurile, mizeria umana, durerea, neputinta, remuscarile … si vezi ce va ramine.Aproape nimic.Nu l-am avea pe Dostoievsky, Kafka si atitia altii.Fa aceeasi operatie cu cinematografia si pictura.Sute de filme si tablouri ar disparea din patrimoniul umanitatii.Cei ce inca mai citesc carti, viziteaza muzee, urmaresc filme adevarate, nu telenovele idioate, cauta sa cunoasca in primul rind fata aceasta urita a lumii, caci astfel vor putea intelege realitatea nu tocmai roz in care traiesc.Marile capodopere ce zugravesc?In nici un caz stari de fericire tampa, artificiala … nu 'demoazele' cu palarii si bijuterii in trasuri capitonate cu matasa.Memoria colectiva a speciei umane, compusa din experientele personale ale indivizilor cit si de cele comune, poate modela societatea viitoare.Revenind la cuplul lui Kostabi imi dau seama ca pe ea nu o sensibilizeaza efortul lui si din cauza ca 'intelectul' ii este conectat la celular.Intr-un alt tablou postat pe blog, ea vorbea la celular, el lucra la calculator, iar pisica ii privea pe amindoi …@chatnoirCe nick ai, in ton cu subiectul blogului !Deci "Pisica si egocentrista" ?! … interesant.Nu stiu daca stiai, Mark Kostabi avea o emisiune de televiziune in care isi prezenta cite o lucrare apoi cerea telespectatorilor sa-i gaseasca un titlu potrivit.Citeva zeci de lucrari au fost 'botezate' in direct de catre telespectatori.Cel mai bun titlu primea un premiu.Voi cauta in arhiva muzicala o piesa pentru tine.Mi-a placut cum ai numit tabloul.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s