complicat de simplu

Niciodată să nu alergi după un băiat, îmi spunea bunica şi zăbovea cu privirea asupra mea să vadă cum reacţionz.
Dacă lui îi i-e de tine te va găsi şi-n gaură de şarpe, te va găsi chiar dacă te vei ascunde la capătul pământului.

  • Dacă nu-i place de mine e clar că nu mă va căuta, îi răspundeam eu intrând în joc.
    Dar dacă îi place şi nu va face aşa cum spui ?
    Dacă îi lipseşte îndrăzneala sau se teme să nu fie luat în râs sau nu ştie ce să facă ?

– Înseamnă că nu te merită, îmi răspundea ea senin cu privirea netulburată de nimic, căutând cu grijă cuvintele într-o limbă pe care nu o stapânea prea bine.

Nu ştiam ce să cred. Mă intrebam cum de poate simplifica lucrurile întratât. Viaţa mi se dezvăluia mult mai complicată, sinuoasă, cu mii de nuanţe şi ascunzişuri, cu noduri greu de dezlegat şi lucruri imposibil de acceptat.
Spiritul meu rebel se lupta zilnic cu câte ceva.
Aveam tendinţa să complic lucrurile.  Procesul acesta conştient al complicării îmi dădea euforia unei mult aşteptate maturizări.

Azi îmi dau limpede seama că ideile importante pot fi disecate în fraze clare, nu definitive, dar simple şi greu de tălmăcit.

Unele lucruri sunt făcute să nu se întâmple. Chiar dacă le-am dorit nu am făcut nimic să le merităm.


imagine –  M.C Escher 
 Noapte şi zi
Anunțuri

11 gânduri despre „complicat de simplu

  1. >ai dreptate, unele lucruri sunt facute sa nu se intample. dar, pe principiul asta, chiar ca nu vom avea evenimente in viata noastra daca ramanem pasivi si asteptam. norocul si-l mai face omul si cu mana lui…

    Apreciază

  2. >M-ai facut sa ma gandesc la bunica mea , cu nostalgie, imi spunea "doar nu astepti sa te peteasca ele" :-) Dar ea avea un fel al ei de a nu ma iscodi, de a nu ma pune niciodata in posturi stanjenitoare … Mi-e dor de ea!

    Apreciază

  3. >Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze,Vedeam ca în vis pe-al meu inger de paza,Incins cu o haina de umbre si raze,C-asupra-mi c-un zimbet aripele-a-ntins;Dar cum te vazui intr-o palida haina,Copila cuprinsa de dor si de taina,Fugi acel inger de ochiu-ti invins. Esti demon, copila, ca numai c-o zareDin genele-ti lunge, din ochiul tau mareFacusi pe-al meu inger cu spaima să zboare,El, veghea mea sfinta, amicul fidel ?Ori poate !… O,-nchide lungi genele tale,Să pot recunoaste trasaturile-ti pale,Căci tu – tu esti el.

    Apreciază

  4. >Caut şi nu găsesc calificative pentru această făptură, iar primul lucru care îmi vine în minte nu spune mare lucru – tulburătoare -, numai că putinţa de a tulbura depinde de la om la om. De ce m-a impresionat aşa de mult? La prima vedere, chipul ei nu spune mai nimic. Mă simt ca un desenator, care a schiţat în grabă, pe furiş, şi cu teamă, profilul unei persoane, iar acum, încearcă din memorie să întărească sau să completeze trăsăturile, să umple, să le dea iluzia celei de-a treia dimensiuni, să prindă asemănarea. Simt că dau greş. La urma urmelor, pentru cine scriu? Cred că pentru celelalte euri pe care le voi întruchipa cu timpul şi care vor uita trăsăturile ei, căci se prea poate ca drumurile nostre să nu se mai întâlnească niciodată.

    Apreciază

  5. >Nu stiu de ce nu pot intelge comentariul tau raportat la acest blog/text. Nu-i vad legatura.Am impresia ca l-ai postat din greseala aici.Totusi, rupt de context, inteleg ce vrei sa spui."La urma urmelor, pentru cine scriu?"Daca scrii 'in virtual', lasa o adresa unde sa te putem citi :)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s