răni negre în lumină

Cereasca boltă pare o magică lanternă
Şi soarele e lampa. lar lumea e-o cortină
Pe care defilează în hora lor eternă
Imaginile noastre – răni negre în lumină.
(Omar Khayyam)

imagine blog – Mirela Pete

Anunțuri

10 gânduri despre „răni negre în lumină

  1. >superbă !chintesenţă!: catren, Khayyam, imagine… şi titlu…. ( nu am dispoziţie pt "risipă", te rog să mă crezi şi deşi ştii că nu obişnuiesc să o spun-scriu oriunde, tu poţi înţelege din răspunsul pe care ti l-am lăsat "la mine " )să ai parte de o săptămînă rodnică

    Apreciază

  2. >Îmi este cel mai drag dintre ”Gotice”… Alăturarea cu versurile lui Omar Khayyam mă onorează. Acum, că îl văd în această ipostază aparte, simt că ar trebui să îl repictez, de data aceasta mai mare, cam 1,5 pe 2,3 și să-l lucrez în ulei. Ceea ce voi face! Pentru că îl văd aici mai monumental, mai deschis către lumină….pornind din noapte, către ”o magică lanternă ”.

    Apreciază

  3. >mii si mii de scuze, care ooricum, nu pot fi rostite,,, dupa ce am scris multe nerozii, am 'corectat' raspunsul lasat 'ciuntit' si in orele de visare uitata, privesc pictura Mirelei, citesc catrenul si un text scris de tine mai jos, imi aminteste sa caut intr-un sertar nedeschis der mult, o esarfa de caasmir, primita de la cel care, neputind sa se mai intoarca acasa, a schimbat iarna clujeana cu una londoneza… mai multe despre ai sai, spune tot … Khayyam…[ am lasat neterminata o aiureala americanea despre Iran…] si sper din tot sufletul sa ma ierti: -PROMIT sa nu mai fac adaosuri,sper sa revin cindva intreaga si la minte

    Apreciază

  4. >@MirelaNeaparat sa-l repictezi :)TI-am spus ca dintre toate vitraliile pictate, acesta imi place cel mai mult. Chiar in prima secunda in care l-am privit mi-au venit in minte aceste versuri de Khayyam.PS. Imi place mult cum ti-a reusit lumina in partea din stinga a tabloului.@anadeleanuChiar esti prea de tot! Nu te mai autoblama pentru nimic :)Eu zic sa scoti esarfa si sa o pui la git . Ajuta mai mult decit orice medicament.

    Apreciază

  5. >ai dreptate cu lumina, e minunat (sur)prinsă, iar tabloul Mielei, în cadrul negru…eu am o mereu neconciliată problemă cu traducerilevoiam să te întreb mai demult care dintre traducători îl consieri mai apropiat de originalul catrenelor lui Khayyam?ori care versiune că cel mai adesea, pe net, nu e precizat autorul traducerii?catrenul acesta, de exemplu, îmi produce o senzaţie de traducere mot a mot parcă(-mi) lipseşte "miezul"

    Apreciază

  6. >Vad ca nu am gresit deloc alegind tabloul Mirelei ca sa-mi insoteasca blogul :) … e gotic si oriental in acelasi timp.CELLA, ii insir pe traducatorii lui Khayyam ce au publicat in volum :# Severeanu, I. Gh. – Omar Khayyam si catrenele lui,Cluj, 1937# Omar Khayyam – Catrenele lui…, Traducere de Al.T. Stamatiad,Bucuresti. 1944# Omar Khayyam – Catrenele lui…, Traducere de Al.T. Stamatiad,Bucuresti. 1945# Omar Khayyam – Catrene, Versiune romaneasca de George Popa,Bucuresti, 1969# Omar Khayyam – Catrene. Talmacite in versuri de George Dan, dupa text persan tradus de Shokufe Saidi, Bucuresti, 1972# Omar Khayyam, Saadi, Hafez – Catrene persane (Robaiat). Traducere de Otto Starck,Bucuresti, 1974#Omar Khayyam – Catrene. Traducere de Al. T. Stamatiad,Timisoara, 1993# Omar Khayyam – 500 de catrene. Traducere din limba persana de Otto Starck,Bucuresti, 1993#Omar Khayyam, Saadi, Hafez – Trei poeti persani, Traducere de Otto Starck,Bucuresti, 1982# Tartler, Grette – Bageacu Viorel – Primii poeti persani (Sec. IX – X),Bucuresti, 1983# Dan, George – Poeti persani (Culegere),Bucuresti, 1963Mie imi plac cel mai mult traducerile facute de George Dan.Volumul "Privighetorile Persiei", o antologie de versuri in traducerea lui, mi-a facut cunostinta cu Omar Khayyam. Pe atunci aveam zece ani :)Deci ti-l recomand cu toata increderea.# Privighetorile Persiei. Antologie de poezie persana (sec. X – XX) In romaneste de George Dan. Prefata de Virgil Candea.Dintre traducatorii mai noi, sau mai tineri, l-am remarcat pe Geo Olteanu. Are un catren tradus 'olteneste' …Il voi posta in viitor :)Bucuresti, 1971 (" Biblioteca pentru toti ")

    Apreciază

  7. RUBAIYAT*

    Omar Khayyam*

    8 Chiar la Bagdad, cu Şahul, de-aş fi eu Şi dulce ori amar Paharul meu: Vinul vieţii se scurge strop cu strop, Frunzele Vieţii cad, tot cad mereu.
    12 Un Tom de Versuri sub smochinii verzi, Tu, un Ulcior de Vin şi-o Pâine – vezi ? Atâta-i fericirii de ajuns, E Raiu-n care te conjur sã crezi !
    13 Gloria Acestei Lumi vor unii, Dupa Paradis tânjesc nebunii; Oh, ia bani Peşin şi fugi de Credit, In vorbe bat tobele Minciunii !
    17 Iatã, prin acest Caravanserai Ca ploaia au trecut cãmile, cai, Derviş, Şeic…Cum i-a chemat Soarta, Toţi au plecat, alai dupa alai.
    20 Şi Menta asta renãscând la mal De apã, unde stãm, golind pocal … Atinge-o încet cãci cine ştie De pe ce Buze-a curs aici, pe val.
    Sã cheltuim averile acum,
    Înainte s-ajungem umbrã , fum; Ţãrânã în Ţãrână -acolo mergi : Nici Vin, nici Dans, nici Cântece – doar Scrum !
    25 Trãind Astãzi sau Mâine-i tot un drac. O vara ai – cât viţa pe arac; Despicã noaptea glas de Muezin : “Rãsplatã nu-i în cer, fã-ţi clipa veac!”
    26 Toţi Sfinţii şi-‘Nţelepţii ce, mã rog, Ne-au predicat de Iad şi Rai cu-aplomb Ar trebui respinşi ca falşi Profeţi Şi astupatã gura lor cu colb.
    27 Tânãr fiind am ascultat frecvent Savant şi Sfânt, dovezi şi argument Despre Paradis si Iad; palavre, Pe-unde-au intrat au şi ieşit – urgent.
    28 Tu, trãieşte Azi, îngânã-ţi Cântul Şi ascultă-n Adevãr cuvântul
    Crescut şi luminat de mintea mea: “Ai venit ca Apa, pleci ca Vântul. “
    29 In ora-ţi strâmta tu nu ştii nimic De drumul lui A mare spre Zet mic, Nici despre ţara care-încape-n ceas Şi nici de ce bãtrânilor li-e frig.
    30 Te întreb, unde vei pleca de-aici Şi-aici de unde ai venit, îmi zici? Multe cupe cu Vin va trebui Sã beau, sã uit cã-s Trecãtor, amici !
    31 Din Vortexul Planetei, până sus La Tronul Marelui Saturn m-am dus – Noduri, mii, am dezlegat, dar taine Ca Nodul sorţii omeneşti, vai, nu-s !
    35 Am atins gura-acestei Cãni de Lut Să-învãţ Secretul Vieţii neştiut – Şi, buzã-n buzã, mi-a şoptit, “ Eşti viu, Bea! Nu existã Viitor, şi nici Trecut. “
    36 Eu cred cã Vasu-acesta, Învãţat, A sorbit Vin şi a iubit odat’, Iar buzele-i pe care-am sãrutat, Câte sãruturi au primit – şi dat !
    37 S-a-întâmplat, îmi amintesc curând Sã vãd Olaru-argila frãmântând; Iar Lutul ud, sub degete-apãsat: “Oh, doare, mai uşor, te rog, fii blând. “
    38 Întâiul Om , se spune, la-început, Nu-a fost croit din Suflet, ci din Lut; Din prafu-acela prim ne tragem toţi, Împãrtãşind un dat, un prim ţesut.
    39 Şi, poate, atunci când cade un strop De Vin Roşu peste pãmântul orb Se stinge-un foc sau o durere,-un dor Arzând în huma-n care-ncet mã-îngrop.
    40 Cum apã cer Crinii pentru supã La norii din Cer – aburi pe-o lupã – La fel si tu, Vin cere si bea pân’ S-o întoarce Cerul – goalã Cupã.
    41 Şi -astfel Omenescul şi Divinul Îşi vor contopi-n sfârşit Destinul: Cu Ieri şi Mâine-n Azi, vom fi Eterni; Şi abia-atunci şi-o pierde harul, Vinul.
    42 Şi dacă Vin tu bei şi buze-apeşi Şi toate-încep şi mor în da – deşi Gândeşti că AZI tu eşti tot cel de IERI, Oh, MÂINE mai puţin tu nu vei fi.
    44 De-i Spiritul de praf mult mai presus Şi poate-n Paradis de vânt fi dus, Nu e ruşine, nu-i ruşine lui, Sã zacã -n lut, ca în bârlog un urs?
    45 Aici e doar Arena unde-o zi Ca un Sultan domneşti, pentru a fi Trãsnit apoi de Ferrash* cel Urât Şi Morţii dat plocon, cât ai clipi.
    46 Prin zile de ce-ţi temi existenţa Pieritoare? Din pãmânt Esenţa Divinã toarnã mii şi mii ca noi – Absenţa se-îngânã cu prezenţa.
    47 Când tu şi eu vom fi trecut de Voal, Lumea la fel va curge, val cu val, Cum? Sosirea şi Plecarea noastrã ? Spuma mãrii-n amonte şi-n aval
    48 Un trecãtor popas, un gust frugal De-a fi, ţâşnit dintr-un izvor regal In mijloc de deşert, o clipă doar Tovarãş cu lumina – şi Egal !
    49 Şi -ai cheltui secunda care eşti Cãtând Secrete-n cartea cu Poveşti ?
    Un fir de pãr stã -ntre-Adevãr şi Fals – Te rog, totul depinde cum priveşti !
    50 Un fir de pãr stã -ntre-Adevãr şi Fals – Iar tu, la mijloc, pururi în balans; Alege Viaţa, Vinul bun şi mult C-ai dreptu-un lume la un singur dans.
    51 Dar ce secretă Forţã azi sau ieri Te-a scos din Beznã şi din Nicãieri ? Are Stãpânul un scop, şi care ? Cãci El rãmâne veşnic, dar tu pieri.
    52 Un moment aici şi apoi din nou Chemaţi de Noaptea Mare în cavou – Cãci El concepe întreaga piesã Din care sesizãm doar un ecou.

    53 Când AZI, cât Eu sunt Eu, viu şi-întrebând, Nu capãt un rãspuns de la Pãmânt, Nici de la Uşa-nchisã din Tãrii, Sã capăt un rãspuns când nu mai sânt?
    54 O, nu pierde ora-n vânãtoare De una-alta, când, unde, oare; Fii Esenţei din Strugur musafir, Nu-ţi dori alt fruct din lumea mare.
    62 Sã-abjur Balsamul Vieţii,-al lui altoi, Nãdãjduind la Viaţa de Apoi, Sperând ca nu-ş’ ce depãrtat Nectar Va umple cupa-mi când voi fi noroi ! !

    63 Spaime de Iad, nãdejdi de Paradis! Viaţa zboarã – e fapt de El decis – Floarea scuturatã pe veci moare, Celelalte-s minciunã doar sau vis!
    64
    Ce straniu, nu? Din miriade,-acei Care au trecut prin uşa Beznei, Nu s-a-ntors nici Unul sã ne-arate, Cã, DUPÃ, viaţa are vreun temei.
    65
    Teoriile celor mai deştepţi De dinaintea noastrã , Înţelepţi, Sunt basne pe care, treziţi din somn, Le-au spus – şi s-au întors în somn – Profeţi !
    68
    Cãci nu suntem decât un rând în mers, Umbre pe-elipsa cu conturul şters, Cu Soarele Focar – şi-n spatele-i Maestrul Show-ului din Univers.
    69
    Iar Piesele din Jocu-I n-au un rost În sine, cum n-au sens – un joc anost Unde doar El mutã şi aruncã Pionii-n coş – sau viaţa, câtã-a fost.
    70
    Dar în Show se Moare şi se Naşte, Cum pe Jucãtor voinţa-l paşte; Iar El care te-a împins pe tablã Ştie, ştie Tot, Totul cunoaşte !
    71
    Celestul Creion destine-împarte Prin scrisu-I – şi trece mai departe; Nu poţi, apoi, o paginã sã schimbi, Nu-s Lacrimi sã speli o micã parte.
    72
    Şi-acel Castron întors, de-i zic ei Cer, Sub care-n tinã ne târâm, stingher – Nu imploraţi la el vreun ajutor, Cã-i nevolnic ca noi şi efemer.
    73 In Primul Lut s-ascunde-un Ultim Om, Şi-n Ultima Recoltã-un prim Atom; Din zorii Facerii-s decişi Alfa Şi Omega, secretul din binom.
    74
    Ieri a clãdit Sminteala zilei de-Azi; Mâine-i Triumf sau Plâns, când Creşti sau Scazi. Bea! Ca nu ştii când o să pleci, de ce; Bea! Ca nu ştii cum ai venit, pe ce talaz !
    75 Îţi spun, pe când din Ţel, de la-început, Parwin şi Mushtari s-au desfãcut, A fost predestinat ca Huma mea Şi Sufletul sã fie prin Sãrut
    76 Cu Vinul logodit – El, pe furiş, Mi-a-atins o fibrã : lasã -l pe Derviş Sã-încalce legea cãutând în Vin Cheia şi Poarta cea Secretã – Pish!
    77 Totuşi, dacã Soarele Iubirii Sau Urii-mi va arde trandafirii, Prefer incendiul Roz din taverna Cu Vin Bun, nu Templul Amãgirii.
    78 Din GOL venind, un Conştient Ceva Plãcerii-i pune interdict şi va Trimite-n Iad pe Veci pe-acel care, Semeţ, Comandamentul v-a-încãlca ! ?
    79 Ce ?! Voi fi în Rai recompensat Cã n-am cãzut plãcerii în Pãcat — Sau pedepsit ca Debitor într-un Contract inexistent ? Ce troc ciudat !
    80 Chiar Tu cu gropi şi glod ai semãnat Drumul pe care merg şi-am mers, odat’,
    Şi ai trimis pe Diavol pe pãmânt; Şi-mi pedepseşti Cãderea în Pãcat?!
    81 În Ceruri, nu Tu pe-Adam din Lut ai Zãmislit şi-ai adus pe şarpe-n Rai ? Dar pe Pãmânt, ca om, pentru pãcat Iertare-ades o sã primeşti – şi dai !
    88 “Se spune de-Unul ”, zisese-altcineva, “ Care-aruncã sau sparge-orice Ulcea De El fãcutã , dar mai sucit – Pish ! Un Om Bun n-ar face aşa ceva. ”
    89 “Conteaza mai puţin“ spuse-o cupã , “Cine m-a fãcut, cât cin’ mã pupã; Hai, umpleţi-mã cu Vinul Roşu Şi mi-oi aminti ce-a mai fost, dupã.”
    90 Şi oalele, vorbind, au pus de-un chef, Când Luna, sus, bujori cosea-n gherghef, Iar una, mai zurlie: “ Dragi surori, Sã închinãm pentru Olarul Şef ! ”
    91 Cu-al viţei Suc încântã –mã puţin, Iar Mort îmi spalã Trupul tot cu Vin; Aşterne-mi pat sub ierburile verzi, În grãdina cu-alei şi pelerini.
    92 Din oasele-ngropate emanând Miros de Vin în aer, când şi când, Trecãtorii vor fi plãcut surprinşi ; Şi -astfel voi reveni la voi – în gând.
    93
    O, Idoli îndrãgiţi, cumva mã tem Cã pentru mine-aţi fost mai mult blestem : Mi-am înnecat Gloria în Vin şi Vândut Renumele pentru-un poem.
    94 Ştiu, Cãinţa-am jurat şi nu Păcat, Dar oare fost-am treaz când am jurat? Şi apoi, venind April cu Roze, Virtutea-n Trandafiri şi-a fãcut pat.
    95 Din Vin s-a adãpat Ispita mea Şi mi-a-înroşit Onoarea Albã – Bea ! Ce pot oare Crâşmarii cumpãra La fel de bun cu ce vând pe tejghea ?!
    99 Iubire,-am putea conspira cu EL, Noi doi, sã schimbe Firea în vreun fel? Şi, descompusã, s-o ivim la loc Pe oful inimii, pe-al ei model !?
    100
    Tu, ne-ai vegheat din cerul de opal , Frumoasã Lună Plinã, an de an – RUBAIYAT*

    Omar Khayyam*

    8 Chiar la Bagdad, cu Şahul, de-aş fi eu Şi dulce ori amar Paharul meu: Vinul vieţii se scurge strop cu strop, Frunzele Vieţii cad, tot cad mereu.
    12 Un Tom de Versuri sub smochinii verzi, Tu, un Ulcior de Vin şi-o Pâine – vezi ? Atâta-i fericirii de ajuns, E Raiu-n care te conjur sã crezi !
    13 Gloria Acestei Lumi vor unii, Dupa Paradis tânjesc nebunii; Oh, ia bani Peşin şi fugi de Credit, In vorbe bat tobele Minciunii !
    17 Iatã, prin acest Caravanserai Ca ploaia au trecut cãmile, cai, Derviş, Şeic…Cum i-a chemat Soarta, Toţi au plecat, alai dupa alai.
    20 Şi Menta asta renãscând la mal De apã, unde stãm, golind pocal … Atinge-o încet cãci cine ştie De pe ce Buze-a curs aici, pe val.
    Sã cheltuim averile acum,
    Înainte s-ajungem umbrã , fum; Ţãrânã în Ţãrână -acolo mergi : Nici Vin, nici Dans, nici Cântece – doar Scrum !
    25 Trãind Astãzi sau Mâine-i tot un drac. O vara ai – cât viţa pe arac; Despicã noaptea glas de Muezin : “Rãsplatã nu-i în cer, fã-ţi clipa veac!”
    26 Toţi Sfinţii şi-‘Nţelepţii ce, mã rog, Ne-au predicat de Iad şi Rai cu-aplomb Ar trebui respinşi ca falşi Profeţi Şi astupatã gura lor cu colb.
    27 Tânãr fiind am ascultat frecvent Savant şi Sfânt, dovezi şi argument Despre Paradis si Iad; palavre, Pe-unde-au intrat au şi ieşit – urgent.
    28 Tu, trãieşte Azi, îngânã-ţi Cântul Şi ascultă-n Adevãr cuvântul
    Crescut şi luminat de mintea mea: “Ai venit ca Apa, pleci ca Vântul. “
    29 In ora-ţi strâmta tu nu ştii nimic De drumul lui A mare spre Zet mic, Nici despre ţara care-încape-n ceas Şi nici de ce bãtrânilor li-e frig.
    30 Te întreb, unde vei pleca de-aici Şi-aici de unde ai venit, îmi zici? Multe cupe cu Vin va trebui Sã beau, sã uit cã-s Trecãtor, amici !
    31 Din Vortexul Planetei, până sus La Tronul Marelui Saturn m-am dus – Noduri, mii, am dezlegat, dar taine Ca Nodul sorţii omeneşti, vai, nu-s !
    35 Am atins gura-acestei Cãni de Lut Să-învãţ Secretul Vieţii neştiut – Şi, buzã-n buzã, mi-a şoptit, “ Eşti viu, Bea! Nu existã Viitor, şi nici Trecut. “
    36 Eu cred cã Vasu-acesta, Învãţat, A sorbit Vin şi a iubit odat’, Iar buzele-i pe care-am sãrutat, Câte sãruturi au primit – şi dat !
    37 S-a-întâmplat, îmi amintesc curând Sã vãd Olaru-argila frãmântând; Iar Lutul ud, sub degete-apãsat: “Oh, doare, mai uşor, te rog, fii blând. “
    38 Întâiul Om , se spune, la-început, Nu-a fost croit din Suflet, ci din Lut; Din prafu-acela prim ne tragem toţi, Împãrtãşind un dat, un prim ţesut.
    39 Şi, poate, atunci când cade un strop De Vin Roşu peste pãmântul orb Se stinge-un foc sau o durere,-un dor Arzând în huma-n care-ncet mã-îngrop.
    40 Cum apã cer Crinii pentru supã La norii din Cer – aburi pe-o lupã – La fel si tu, Vin cere si bea pân’ S-o întoarce Cerul – goalã Cupã.
    41 Şi -astfel Omenescul şi Divinul Îşi vor contopi-n sfârşit Destinul: Cu Ieri şi Mâine-n Azi, vom fi Eterni; Şi abia-atunci şi-o pierde harul, Vinul.
    42 Şi dacă Vin tu bei şi buze-apeşi Şi toate-încep şi mor în da – deşi Gândeşti că AZI tu eşti tot cel de IERI, Oh, MÂINE mai puţin tu nu vei fi.
    44 De-i Spiritul de praf mult mai presus Şi poate-n Paradis de vânt fi dus, Nu e ruşine, nu-i ruşine lui, Sã zacã -n lut, ca în bârlog un urs?
    45 Aici e doar Arena unde-o zi Ca un Sultan domneşti, pentru a fi Trãsnit apoi de Ferrash* cel Urât Şi Morţii dat plocon, cât ai clipi.
    46 Prin zile de ce-ţi temi existenţa Pieritoare? Din pãmânt Esenţa Divinã toarnã mii şi mii ca noi – Absenţa se-îngânã cu prezenţa.
    47 Când tu şi eu vom fi trecut de Voal, Lumea la fel va curge, val cu val, Cum? Sosirea şi Plecarea noastrã ? Spuma mãrii-n amonte şi-n aval
    48 Un trecãtor popas, un gust frugal De-a fi, ţâşnit dintr-un izvor regal In mijloc de deşert, o clipă doar Tovarãş cu lumina – şi Egal !
    49 Şi -ai cheltui secunda care eşti Cãtând Secrete-n cartea cu Poveşti ?
    Un fir de pãr stã -ntre-Adevãr şi Fals – Te rog, totul depinde cum priveşti !
    50 Un fir de pãr stã -ntre-Adevãr şi Fals – Iar tu, la mijloc, pururi în balans; Alege Viaţa, Vinul bun şi mult C-ai dreptu-un lume la un singur dans.
    51 Dar ce secretă Forţã azi sau ieri Te-a scos din Beznã şi din Nicãieri ? Are Stãpânul un scop, şi care ? Cãci El rãmâne veşnic, dar tu pieri.
    52 Un moment aici şi apoi din nou Chemaţi de Noaptea Mare în cavou – Cãci El concepe întreaga piesã Din care sesizãm doar un ecou.

    53 Când AZI, cât Eu sunt Eu, viu şi-întrebând, Nu capãt un rãspuns de la Pãmânt, Nici de la Uşa-nchisã din Tãrii, Sã capăt un rãspuns când nu mai sânt?
    54 O, nu pierde ora-n vânãtoare De una-alta, când, unde, oare; Fii Esenţei din Strugur musafir, Nu-ţi dori alt fruct din lumea mare.
    62 Sã-abjur Balsamul Vieţii,-al lui altoi, Nãdãjduind la Viaţa de Apoi, Sperând ca nu-ş’ ce depãrtat Nectar Va umple cupa-mi când voi fi noroi ! !

    63 Spaime de Iad, nãdejdi de Paradis! Viaţa zboarã – e fapt de El decis – Floarea scuturatã pe veci moare, Celelalte-s minciunã doar sau vis!
    64
    Ce straniu, nu? Din miriade,-acei Care au trecut prin uşa Beznei, Nu s-a-ntors nici Unul sã ne-arate, Cã, DUPÃ, viaţa are vreun temei.
    65
    Teoriile celor mai deştepţi De dinaintea noastrã , Înţelepţi, Sunt basne pe care, treziţi din somn, Le-au spus – şi s-au întors în somn – Profeţi !
    68
    Cãci nu suntem decât un rând în mers, Umbre pe-elipsa cu conturul şters, Cu Soarele Focar – şi-n spatele-i Maestrul Show-ului din Univers.
    69
    Iar Piesele din Jocu-I n-au un rost În sine, cum n-au sens – un joc anost Unde doar El mutã şi aruncã Pionii-n coş – sau viaţa, câtã-a fost.
    70
    Dar în Show se Moare şi se Naşte, Cum pe Jucãtor voinţa-l paşte; Iar El care te-a împins pe tablã Ştie, ştie Tot, Totul cunoaşte !
    71
    Celestul Creion destine-împarte Prin scrisu-I – şi trece mai departe; Nu poţi, apoi, o paginã sã schimbi, Nu-s Lacrimi sã speli o micã parte.
    72
    Şi-acel Castron întors, de-i zic ei Cer, Sub care-n tinã ne târâm, stingher – Nu imploraţi la el vreun ajutor, Cã-i nevolnic ca noi şi efemer.
    73 In Primul Lut s-ascunde-un Ultim Om,

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s