Abbas Katouzian

Pictura aceasta e foarte speciala pentru mine deoarece imi aduce aminte de primele saptamini petrecute in Teheran, pe de o parte, si pe de alta parte pentru ca mi-a facut cunostinta cu primul pictor iranian.

Parca a trecut o vesnicie de atunci :(

Proaspat sosita dintr-o lume intr-o altfel de lume, am fost lovita din toate partile de lucruri ce-mi induceau senzatii indescriptibile pe care nu le puteam aranja cu usurinta in ceea ce urma sa devina clasorul cu amintiri.

Noutatile le absorbeam cu greu iar dorinta mea de a descoperi cit mai mult din lumea orientului, intr-un oras ce semana mai mult cu marile metropole americane, ma facea sa umblu ore intregi prin cartierele vechi, prin parcuri, muzee, case memoriale, moschei si  bazare vechi, nu prin shopping center-urile unde marfuri originale stateau alaturi de imitatii si obiecte contrafacute in sud-estul Asiei, ambele luindu-ti ochii cu falsa lor stralucire.

Eram in cautarea unei lumi citita din carti, o lume plasmuita altfel de mintea mea, o lume ce nu se lasa suprapusa pe realitatea imediata, dar, incet, fara graba, caci intradevar nu aveam nimic de facut, incepeam sa descopar si fata veche a Teheranului.
La inceput sotul meu ma insotea in aceste expeditii citadine, apoi insa, invatind limba si traseele, mi-am cistigat libertatea de a hoinari de una singura.

Imi facea placere sa cumpar diverse suveniruri spre a le trimite familiei, vecinilor, fostelor colege si fostilor colegi de scoala sau diverselor cunostinte de acasa.
Alegerea dura mult caci trebuia sa se potriveasca cu persoana careia urma sa-i trimit darul.
Incepusem sa ma uit cu extrema atentie prin raioanele specializate amplasate in holul marilor magazine, al hotelurilor internationale sau al centrelor culturale.
Marfurile de aici, nu numai ca erau de doua ori mai scumpe decit in alta parte, dar mi se pareau facute cu ajutorul masinilor, nu manual …
Impresia mi-a fost confirmata de un cunoscator ce a zimbit cumva incurcat cind i-am zis ce gindesc despre suvenirurile expuse in vitrinele de lux.

Ajunsesem sa vorbesc o limba persana aproximativa si inteligibila. Vocabularul meu se imbogatea zilnic. Expansiunea vocabularului si puterea de a face propozitii lungi si  coerente ma uimea chiar si pe mine.
Persana e o limba usoara in comparatie cu limba romana, insa ceea ce mi se parea mai dificil o reprezenta pronuntia cuvintelor de origine araba si alegerea cuvintelor potrivite, caci, exista o limba persana colocviala, uzuala … si una literara.
Prin felul in care te exprimi arati de fapt mediul din care provii, clasa sociala, dar in primul rind nivelul cultural.

Incepusem sa vizitez diverse bazaruri, mai mici si mai mari, de unde  zilnic ma intorceam cu geanta plina.
Imi placeau vasele miniaturale din cupru – cu incizii sau cu modele smaltuite in albastru ( mes kari si qalam-zani), cutiile de bijuterii si obiectele de birou din lemn lacuit  sau oase de camila lacuite (hatem kari), miniaturile pe hirtie speciala, pe matasa, sticla, bronz si cupru, bijuteriile fine din argint impodobite cu turcoaze, agate, perle, chihlimbar, malachit, fildes, margean, onyx si scoici sidefate  …

Nu pot spune ca ma atrageau in mod special covoarele si carpetele persane, nici bijuteriile din aur masiv lucrate in stil oriental si nici obiectele de portelan pictat.

Intr-o zi am intrat in holul unui magazin mare, cu trei etaje. La parter fusese amenajat un stand impunator cu suveniruri din diverse zone geografice ale tarii. Dintre toate mi-a atras atentia un tablou. M-am apropiat si am privit-o in ochi pe fata cu capul infasurat in turban colorat.
Banuiam ca e o copie dupa un tablou cunoscut.

Vinzatorul si-a dat seama ca ma intereseaza si s-a apropiat de mine. L-am intrebat cine e fata si cine a pictat tabloul. Dar inainte ca sa zica ceva, din spatele meu, s-a auzit un glas semi-ragusit : Chi-Chi Kurd ( se pronunta cu ‘ci’ de la cireasa  :) ).

Chi-Chi Kurd ?!,  a repetat vinzatorul pe un ton exclamativ si interogativ in acelasi timp, dupa care a izbucnit in ris.
(In unul din dialectele kurde vorbite in provincia Kermanshah cuvantul  ‘chi-chi’   inseamna fetita.)

M-am intors sa  vad chipul vocii din spatele meu. Un barbat de vreo cincizeci de ani, poate mai mult, inalt cit usa, cu o mustata cum numai in filme si reviste vazusem pina atunci, imbracat cu haine traditionale kurde, insa cu capul liber, nu legat cu esarfa, se uita fix la mine.
E din Sanandaj – mi-am zis in gind, in timp ce-i analizam fir de-a par imbracamintea si figura.
Cred ca mi-a citit gindurile caci a continuat pe acelasi ton ragusit : v-ati dat seama bine, sunt din Sanandaj.

Nu am zis nimic … ce as fi putut spune?

Vinzatorul a luat tabloul si l-a asezat pe vitrina cu obiecte din ceramica, in tot acest rastimp dind explicatii.

Asa am aflat ca originalul dupa care fusese facuta copia ii apartine lui Abbas Katouzian (1923-2008), un pictor realist iranian, ce, pe atunci, mai era inca in viata.
Abbas Katouzian a fost elevul lui Kamalol Molk, pictorul national iranian.
Kamal-ol Molk reprezinta pentru pictura iraniana ceea ce Nicolae Grigorescu reprezinta pentru pictura romana.
Tabloul se intituleaza  Fata cu salba din Kurdistan.

Abbas Katouzian are o serie deosebita de picturi cu femei si fete din zona Kurdistanului iranian, tablouri expresive cu dervisi si oameni de cultura in virsta  dar si naturi moarte  in culori pastelate.
Oricum, el e pretuit in primul rind ca portretist.

 

Cred ca v-ati dat singuri seama de originea armeana a numelui Katouzian.

Seria din Kurdistan i-a fost inspirata de oamenii din provinciile Kermanshah si Sanandaj, locuri montane de o salbatica frumusete, populate de kurzii ce, datorita izolarii, si-au pastrat puritatea etnica.

Frumusetea hainelor traditionale facute de  femeile din Kurdistan, dervisii ce traiesc inca  in aceste locuri stincoase, accesibile doar cu pasul, i-au inspirat zeci de tablouri.
Familia pictorului isi are originea in orasul Kermanshah.

Atunci cind, la rindul meu, am vizitat provincia Kermanshah, si cind am vazut portretul lui Chi-Chi Kurd replicat in zeci de variante, tesut in zeci de carpete persane expuse in prim – planul vitrinelor galeriilor de arta de pe strada principala a orasului si in shopul hotelul nostru, am inteles ca ea e Mona Lisa locala a kurzilor si ca nimeni nu o va putea detrona vreodata.
Ea reprezinta modelul de feminitate si frumusete pentru fetelor kurde din triburile de ashayeri – pastori ce si la ora actuala practica transhumanta.

Vanzatorul mi-a zis ca pot gasi reproduceri cu picturile celor mai cunoscuti artisti plastici iranieni, cu monumentele istorice si peisajele reprezentative ale Iranului.
Mi-a zis numele editurii : Yassavoli.
Am cautat si le-am gasit.

Asa arata reproducerea de pe cartea postala tiparita la editura Yassavoli.

 

As vrea sa fac o precizare absolut necesara. De foarte multe ori, chiar si iranienii obisnuiti  fac confuzie intre Abbas Katouzian si Morteza Katouzian.
Morteza Katouzian e un alt pictor iranian, destul de bine cunoscut, ce picteaza tot in maniera realista.

Atasez citeva linkuri pentru cei ce doresc sa vada mai multe lucrari realizate de Abbas Katouzian. Primul duce la blogul unui iranian ce a facut o colectie virtuala foarte buna cu lucrarile din expozitia comemorativa a pictorului din 2008.

Urmatoarele adrese sunt in persana … insa limbajul culorilor e universal :)
http://www.louh.com/content/1692/default.aspx

Aici, un iranian, vrea sa demonstreze ca Abbas Katouzian a pictat la fel de bine si portrete masculine, nu doar pe cele feminine … cum eronat s-au exprimat si se exprima o serie de critici :)
http://www.azizihonar.com/fa/index.php?newsid=107

Anunțuri

7 gânduri despre „Abbas Katouzian

  1. >Lasand la o parte vestimentatia, chipul femeii are ceva occidental. Mie imi place foarte mult :)Pentru mine, care nu stiu mare lucru despre Iran, ma mira prezenta femeilor in arta contemporana, deoarece credeam ca pe fondul fundamentalismului, femeile trebuie sa aibe chipul acoperit si sunt oarecum marginalizate.Pe de alta parte nu cred tot ce aud si ce vad la tv, deoarece zona aceea este deosebit de complexa, si din alte surse, inteleg ca in Iran exista si o miscare pro-occidentala, modernista. Cum e defapt?

    Apreciază

  2. >"chipul acoperit" ? …. ma faci sa rad.Poate capul/parul acoperit, ceea ce e cu totul altceva.Ai dat click aici ?Tipa cu camasa verde si tigara aprinsa e sotia pictorului in anii de tinerete, iar cea cu parul roscat prins intr-un coc, e tot ea dar la virsta de cincizeci de ani …Da, ai remarcat bine, fata are trasaturi europene deoarece persanii si kurzii sunt indo-europeni.In loc sa-ti pierzi timpul la TV, mai bine e sa-l folosesti citind, carti sau informatii de pe net.Eu de cind mi-am taiat din ratia zilnica de ' stiri la televiziune' ma simt infinit mai bine.Plus ca am mintea mai limpede :)Defapt e greu sa explic in citeva fraze pe blog …

    Apreciază

  3. >Imi dau seama ca e greu sa imi explici si oricum eu vad foarte putine lucruri despre Iran la tv (atat cat ma uit). Pe mine ma intereseaza mai mult istoria veche a acestei tari, nu stiu de ce, poate pt ca tata era fascinat de persi.

    Apreciază

  4. >-X-, te-ai gandit vreodata sa-ti scrii impresiile despre Iran intr-o carte? cat despre tablouri, nu pot sa-mi dau cu parerea decat ca un profan. nu-mi dau seama de valoarea lor artistica, spun doar ca imi plac portretele pictate de artist.

    Apreciază

  5. >@Sirg… de unde se vede ca si unele pasiuni pot fi ereditare :)@literelibereNiciodata la modul serios. Am avut propuneri insa nu m-au tentat. Cine stie? … poate ca la batranete :)

    Apreciază

  6. Pingback: -X- » Blog Archive » asocieri subliminale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s