măsurători

Sufletul nu se măsoară cu rigla;
cu balanţa electronică nici atât.
Poate că într-o zi îmi vei spune
cu ce
cum
şi cât.
Anunțuri

16 gânduri despre „măsurători

  1. >… :), exista unii care au incercat sa-l masoare."Se spune că, atunci cînd un om moare, sufletul său trece mai departe. Religioşii cred că părăseşte trupul şi se ridică la cer. Cu aproape 100 de ani în urmă, un doctor din Haverhill, Massachusetts, a încercat să demonstreze existenţa sufletului. Prin experimente macabre şi misterioase, susţine că a descoperit greutatea sufletului. Aproximativ 21 de grame. Articolul în care dr. Duncan MacDougall şi-a expus teoriile a fost publicat, în 1907, într-o prestigioasă revistă medicală şi a ajuns rapid în paginile ziarului New York Times.Cu toate că experimentele sînt vechi de aproape un secol, iar concluziile lui MacDougall nu sînt luate în serios de comunitatea medicală actuală, nimeni nu a putut combate pînă acum aceste rezultate şi nici nu s-a putut explica unde dispar cele douăzeci şi unu de grame."http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=tematic&s_id=28087Nu stiu de ce ar vrea cineva sa masoare sufletul altcuiva, dar chiar si asa, fara "masuratori", se poate face o distinctie clara intre 'sufletele mari' si 'sufletele mici' …

    Apreciază

  2. >@-X-, am mai auzit cate ceva despre asta. Sa zicem ca ar fi vorba de cele 21 de grame: sincer…crei ca dupa acest gramaj putem aprecia cat de mare e un suflet?! Si ar mai fi ceva…oare cele 21 de grame nu se refera la aerul eliminat, cum spun oamenii simpli:"Si-a dat ultima suflare". Intreb si eu…Zi buna!

    Apreciază

  3. >Mirela, in nici un caz nu ma gindeam ca cele (posibile) 21 gr (lipsa) ar putea defini marimea sufletului …Expresiile de genul 'suflet mic', 'suflet mare', 'suflet tare' , etc … au de a face cu caracterul persoanei.Tehnic vorbind, chiar si dupa 'ultima suflare', cutia toracica si plaminii ramin umpluti cu aer.Ideea rindurilor scrise in acest blog e cu totul alta si nu are de a face cu partea materiala a lumii.

    Apreciază

  4. >… in probleme de genul acesta ai putea cere consultanta specializata de la Lanternativa … Din cite stiu eu tricourile mai intra la apa, sau din contra, se largesc dupa spalare :).

    Apreciază

  5. >Sufletul s-ar putea masura cu privirea ancorata de el… ca un plumb agatzat de o sforicica, in ziditorul trup…privirea mea , agatzată de privirea ta ar da o idee despre greutatea sufletului meu!

    Apreciază

  6. >@-X-, normal!Tu i-ai răspuns CELLEI făcând aluzie la cele 21 grame, de aceea am comentat la…comentariu! Normal că am înțeles ce ai vrut să transmiți atât de poetic și chiar filosofic în acest post…Eclipsa o fi de vină că nu mă fac înțeleasă. Zi bună!

    Apreciază

  7. >@Elena.:)@Mirela Scuze ca am inteles eu lucrurile pe dos … @anaOare chiar nimeni nu doreste sa observe ca in mod intentionat, si pe un ton de gluma, am introdus cele 21 gr buclucase in comentariu ?!!!Acum realizez ce imi dau bataie de cap imi dau ele !

    Apreciază

  8. >mie mi-a placut 'provocvarea' ta! si -desigur- s-a simtit/intuit 'sarada' ta mie mi-a placut; te rog sa ,ie mma crezi ca nu am vrut sa te supar;doar sii ca am o anume 'slabiciune' pentru anumite postari, desi imi place mult intregul blog

    Apreciază

  9. Este evident ca sufletul nu se poate masura, mai corect spus, aproxima decat cel mult metaforic, utilizand cuvinte, imagini, sunete sau combinatii ale acestora. Materialistii considera sufletul drept o functie a creierului, in vreme ce spiritualistii apreciaza ca materia este spirit degradat. Daca nu credem in suflet, nu avem acces la sens, la puterea invingatoare a binelui. Tocmai pentru ca ne-a fost daruit, odata cu viata, nu trebuie sa-l pierdem. Si, pentru ca suntem slabi, din fire, este atat de usor sa-l pierdem…

    Apreciază

  10. Crestineste inseamna practic acelasi lucru. Sensul, scopul vietii crestinului este sa se mantuiasca, sa-si salveze sufletul din robia pacatului. Evident, Dumnezeu va hotari, la Judecata de Apoi. Este adevarat, insa, ca din perspectiva lumeasca, mergand de la agnostici, atei, materialisti si pana la gnostici si tot felul de alti spiritualisti si intelectuali, sufletul este diferit de spirit. Nu ma pronunt deloc, insa, in legatura cu alte experiente religioase decat crestinismul, pentru ca as vorbi ca un profan si, evident, as pacatui astfel.

    Apreciază

    • Definitia clasica spune ca spiritul reprezinta esenta unei entitati vii iar altii extrapoleaza definitia atribuind spirit si altor entitati, ca de exemplu mari, rauri, munti, pesteri, etc (am intalnit deseori expresii ca Spiritul Muntelui, Spiritul Apei).

      Sufletul, dupa parerea mea, caracterizeaza in exclusivitate omul si reprezinta ceva ce poate fi optimizat, slefuit, ridicat pe o treapta mai inalta.
      Ca reprezentare materialista percep sufletul ca pe o forma de energie, deci, ca orice alta forma de energie, indestructibila … insa din pacate alterabila.
      E cam nefiresc sa privesc ‘problema sufletului’ prin prisma termodinamicii insa, pana acum, termodinamica mi-a oferit cea mai buna vizualizare.

      In ce priveste crestinismul si robia pacatului mi-e foarte greu sa ma pronunt.
      Toate religiile de esenta iudaica afirma ca omul va fi judecat si, in functie de numarul si greutatea pacatelor, dar si de modul in care s-a cait pentru faptele reprobabile comise, va fi trimis fie in iad, fie in rai.

      … vreau sa spun ca am cunoscut oameni care, in amanunt, respectau normele de conduita crestine ( fiecare pe ale cultului la care era afiliat), dar care, mie, ca persoana ce nu dadeam foarte mare atentie laturii religiase, nu mi-au lasat deloc impresia unor oameni cu ‘suflet bun’.
      E o constatare trista ce s-a repetat de-a lungul anilor.

      Pentru a puncta ideea de final vreau sa spun ca am ajuns la concluzia ca purificarea sufletului, inaltarea sufletului, salvarea sufletului, etc, nu depind de niste norme de conduita sau de niste legi impuse de o religie sau alta.

      Asta ne-ar da oare dreptul sa afirmam ca de-a lungul a doua milenii milioane de bastinasi africani, amerindieni sau australieni, care in viata lor nu au auzit de crestinism, isi chinuie sufletul in iad ???

      Apreciază

  11. Multumesc pentru raspuns.
    Despre non-crestini nu ma pronunt, cum am spus. Cat despre crestinii care sunt doar cu numele, ca si despre practicanti, are Dumnezeu grija de fiecare. Ce putem, totusi, remarca este ca, in cazul crestinilor, putini inteleg si, mai ales, infaptuiesc mesajul daruirii catre celalalt, din cauze multiple, dar in primul rand din mandrie si egoism. In fine, in functie de cat intelege si infaptuieste fiecare crestin din mesajul evanghelic, avem contributia sa la propria mantuire, precum si la mersul comunitatii in care vremelnic vietuieste. In rest, Dumnezeu tine lumea si pe fiecare dintre cei nascuti.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s