Kandinsky prin ochii Gabrielei Münter

Despre felul in care Wassily Kandinsky a vazut-o pe Gabriele Munter am vorbit aici.

Dar oare cum l-a vazut Gabriele pe cel cu care avea sa fie alaturi mai multi ani de viata?

Litografia pe fond inchis de la inceputul blogului mi s-a parut inspirata si foarte eleganta, de aceea am si ales-o  :)

Kandinsky la pian … pictorul indragostit de muzica culorilor si de culoarea muzicii.

Intr-un post precedent spuneam ca in timpul liceului Kandinsky a luat lectii de muzica si ca, dupa aceea, isi facuse un obicei in a frecventa salile de concerte.

Clipele libere  si le petrecea cintind la pian si la violoncel in cautarea acelei complementaritati  a culorii inaccesibila ochiului la un prim contact vizual, a acelei  rezonante mute pe care prelungirea senzatiei indusa de o culoare anume, sau de un manunchi de culori, o poate genera ulterior in starea de vis sau de veghe.

Umbra lui Kandinsky, lumina ce cade piezis pe partitura, glastra cu flori, lampa cu abajur si pianul … iata citeva elemente ce compun o scena incarcata de lirism.

Gabriele fusese unica spectatoare a concertelor date de Wassily in mica si cocheta vila de la Murnau.

In acest portret, tot o litografie,  Gabriele il reda pe acel Kandinsky – omul sigur pe el, omul de care ea se indragostise in pofida tuturor barierelor impuse de morala, cel ce parea a fi jumatatea ei … si chiar fusese.

Pipa ii confera un plus de distinctie iar Gabriele a exploatat la maximum acest ‘element’ si in fotografiile captate ulterior.

Putina lume cunoaste faptul ca, inainte de a se intilni cu Kandinsky, Gabriele Munter a facut  o calatorie in America pentru a-si vizita rudele stabilite acolo.
Din acea calatorie s-au pastrat o serie de fotografii ce demonstreaza calitatile ei de peisagista :)

Dar si momente din calatoriile cu Wassily prin Europa si nordul Africii, scene din studioul de pictura din Munchen si clipele linistite de la Murnau au fost imortalizate de catre neobosita Gabriele.
Expozitia deschisa pe perioada 18 septembrie 2009 – 13 ianuarie 2010  la Muzeul Guggenheim din New York prezinta in premiera fotografii captate atit de Gabriele Munter cit si de Wassily Kandinsky. 

Gabriele Münter and Vasily Kandinsky, 1902–14: A Life in Photographs

Ea isi va pune in practica talentul de artist fotograf avindu-l ca model pe Kandinsky. Sa vedem citeva mostre.

In aceasta prima fotografie ne priveste un un chip tinar; pictorul insa avea in jur de patruzeci de ani :)

 

Trasaturile usor orientale, ochii in special, au o explicatie foarte precisa.
Strabunica din partea tatalui provenea dintr-o familie de mongoli, dupa unele surse o familie de aristocrati mongoli.
Tatal lui Kandinsky se naste in Kyakhta, un mic orasel siberian la granita cu China.
Avind o stare materiala buna, el fiind negustor engrosist de ceai, isi permite luxul de a calatori frecvent in Europa.
In 1869 proaspata familie Kandinsky se stabileste la Florenta. Aici, copilul de trei ani Wassily va merge la gradinita alaturi de copii provenind din familii cu diverse radacini etnice si religioase.
In 1871 situatia financiara a tatalui se inrautateste si in cele din urma se vad nevoiti sa se intoarca in Rusia.
Ca domiciliu, Silvestrovich Kandinsky alege orasul Odessa.

Acest port la Marea Neagra aflat pe ruta comerciala dintre Rusia tarista si Occident oferea mai multe oportunitati de afaceri.
Imediat ce se stabilesc la Odessa, mama lui Kandinsky cere divortul.
Actul despartirii a decurs pasnic iar ea a ramas in relatii cordiale cu fostul sot si a cautat, atit cit a fost posibil, sa mentina apropierea fata de primul copil – Wassily, in ciuda faptului ca urmau sa mai vie inca patru  copii din cea de a doua casatorie.

Din punct de vedere material lui Kandinsky nu i-a lipsit nimic.
Frecventa o scoala buna, lua lectii de pictura si muzica, isi facea vacantele la Moscova  sau prin statiunile frecventate de protipendata rusa …

Urmeaza perioada studiilor universitare.
Fostii colegi de facultate isi aminteau  de camasile de matase, costumele sobre din stofa englezeasca – bine croite si mereu calcate, de pantofii de piele si paltoanele de casmir ce il scoteau in evidenta pe tinarul venit de la Odessa si care, fiind fluent in germana, era mereu cu citiva pasi inaintea lor caci putea citi fara nici o greutate tratatele si cursurile scrise in limba lui Goethe ce umpleau bibliotecile universitatii.
Isi aminteau de acea eleganta emanata de bunastarea de generatii a familiei, acel bun gust veritabil, usor de recunoscut in comparatie cu kitschul sclipitor al parvenitilor (deseori confundat insa cu eleganta).

La acea data marea majoritate a cursurilor universitare nu erau traduse.  La sfirsitul secolului al XIX-lea, cel ce nu cunostea franceza sau germana era de fapt un om mort pe tarim intelectual.
Wassily Kandinsky cunostea foarte bine limba germana deoarece bunica din partea mamei fusese nemtoaica ( de undeva din tinuturile baltice) iar in copilarie, pina ca familia sa se destrame, el a vorbit acasa doar limba germana.
De fapt si de drept germana e limba materna a lui Kandinsky caci aproape tot ceea ce a scris el, a scris in germana, nu in rusa.

Insa Kandinsky, prin apartenenta la cultura, a fost si a ramas intotdeauna un rus … pina la ultima picatura de singe.

Folclorul slav dar si marii scriitori rusi i-au insotit copilaria, adolescenta, exilul, maturitatea …

Atunci cind a cunoscut-o pe Gabriele Munter a explodat in el dorul de Rusia.

Rusia Mama … asa se intituleaza seria de picturi inspirata de folclorul rus, de vechile povesti si epopei slave dar si de amintirile propriei copilarii.

Gabriele a trezit in el demonul ascuns al dorintei de (com)uniune totala si l-a inspirat intr-un ritm exponential facindu-l sa treaca in citeva luni granite pe care ani de-a rindul nu reusise sa le treaca.

Cel ce fusese catalogat  doar un colorist ceva mai bun decit media  se va transforma in altcineva.

Cineva ce purta in el germenele teoriei picturii abstracte.

Analizam fotografiile facute de Gabriele, cit si cele facute de altii,  si remarcam faptul ca in aproape toate ne intimpina profilul unui om aranjat, imbracat cu haine sobre, de ceremonie, cu un chip usor de tinut minte.

In aceasta imagine, printre putinele de acest gen, Gabriele l-a surprins pe Wassily Kandinsky intr-o postura inedita , sapind gradina  de la Murnau.

… nu-i lipsea pipa si buna dispozitie :)

Ultima fotografie e facuta tot de Gabriele si tot in vila de la Murnau.

Pictorul isi lasase barba si mustata. Citiva ani de zile nu va renunta la ele.

E foarte bine dispus … iar felul in care ride ma enerveaza !

De prin carti si de pe net am reusit sa adun in jur de treizeci de fotografii cu Kandinsky : de la fotografia lipita pe diploma universitara la cea facuta cu putin timp inainte de a muri.

Ce transformare uluitoare  a aurei personale in ciuda faptului ca trasaturilor faciale nu au suferit modificari extrem de abrupte.

In viitor voi posta fotografia mea preferata, facuta ( nu stiu de cine) la un concert la care a mers insotit de Gabriele Munter.

Free website hit counter