Nu stiam pe cine sa cred.
M-am hotarit sa caut. Singurul lucru ce ma putea convinge o reprezentau dovezile. Ele nu au incetat sa apara.
O varianta foarte des circulata pe net spune ca la putin timp dupa ce ei doi s-au refugiat in Elvetia, ca urmare a izbucnirii primului razboi mondial, Kandinsky a fost nevoit sa se reintoarca in Rusia.
„Povestea” multiplicata pe web suna cam asa : s-au despartit in 1914 si de atunci nu s-au mai vazut niciodata. Ba mai mult, se afirma ca desi Gabriele i-a scris in nenumarate rinduri, el nu i-a raspuns nici macar o singura data, deoarece in 1917 avea sa se casatoreasca cu Nina Andreevkaya si putin il mai interesa episodul Münter .
Total fals.
Gabriele ii scrie lui Wassily. Scrisorile ajung cu bine. El ii raspunde si stabilesc sa se intilneasca intr-o tara neutra : Suedia.
Realitatea e urmatoarea : in 1915 Gabriele Münter pleaca la Stockholm unde se vede cu Kandinsky. Dovada sta tabloul cu care am deschis blogul : Woman in Stockholm (Future) pictat in 1917.
Deci iata inca un tablou executat in perioada in care se spune ca ea nu a mai pus mina pe pensule : despartirea de Kandinsky (1914) – intilnirea cu Eichner (1928).
Din acea perioada dateaza si lucrarea Street in Stockholm (May Evening in Stockholm) (1916).
Kandinsky ramine mai mult timp pe pamint scandinav. Tabloul din urmatoarea imagine, vindut pe 5 februarie 2008 la casa de licitatie Christies, a fost pictat atunci.
De retinut faptul ca respectivul doctor scrisese o carte foarte interesanta : The Healing Power of Dreams.
Revin la Gabriele Münter.
Intilnirea lor nu a rezolvat nimic.
Kandinsky o va intilni pe viitoarea lui sotie in Rusia, imediat la intoarcerea din sejurul prelungit din Suedia, deci e inutil sa se spuna ca intilnirea cu Gabriele nu a ajuns la nici un rezultat datorita Ninei.
Anterior afirmasem ca relatia lor ajunsese intr-un punct mort cu mult timp inainte de separarea propriuzisa. Iata de ce am intitulat acest post bombasta Stockholm.
Ma intreb ce spera ea de la un om ca Wassily Kandinsky care inca din 1911 devenise din nou liber. Devenise liber deoarece prima lui sotie ceruse divortul si il obtinuse.
In trei ani de zile, adica din 1911 si pina in 1914, ar fi avut tot timpul sa se casatoreasca cu Gabriele, daca ar fi avut intentia …
Sunt convinsa ca durerea Gabrielei Münter a inceput cu prima zi in care a aflat ca cel ce ii promisese ca o va lua de sotie era liber sa-i indeplineasca asteptarile si sa-si respecte promisiunea … insa nu o facea.
Iata ce marturisea ea in Confession and Accusation, text scris intre anii 1925-1928 :
„I allowed myself to be lied to and cheated out of my life … And now I think that even what I gained from him as an artist was only half only a small quarter nothing complete, no totality.”
Rezonanțe Imposibile 
>eterna poveste ;))
ApreciazăApreciază
>Povestile sunt diferite, eterne ramin doar circumstantele, cred … nu sunt prea sigura.
ApreciazăApreciază
>Dimpotriva, circumstantele sunt cele care mereu si de fiecare data sunt altele.
ApreciazăApreciază
>@anonimAm zis ca nu sunt prea sigura :) … insa daca circumstantele se schimba de fiecare data, as vrea sa inteleg cum se face ca povestile sunt asa de asemanatoare.Exista totusi o repetabilitate data de ceva ( nu stiu ce anume) … sesizez recurenta evenimentelor in biografiile unor personaje feminine ce au trait in cuplu cu artisti talentati.
ApreciazăApreciază