albastrul Murnau

Inainte de a citi acest text recomand sa aruncati o privire pe primul post dedicat lui Kandinsky si Gabrielei Münter deoarece acolo am dat o parte din reperele lor biografice.

Voi continua povestea aici, si inainte de a lua in discutie neconcordantele din diverse biografii, voi incerca sa va o prezint pe aceasta doamna a picturii germane prin prisma peisajelor pictate de ea insasi, caci datorita lor a devenit cunoscuta, desi nici lucrarile portretistice nu sunt cu nimic mai prejos.

Gabriele Münter (1877-1962) reprezinta un nume de referinta in expresionismul german  cit si in cel european.
Traind intr-o perioada in care accesul femeilor  la scolile superioare de arta din Germania nu era posibil, dar inzestrata cu talent si cu vointa,  ea cauta prin toate caile sa-si urmeze vocea interioara.

Prima etapa din viata  de artista o reprezinta studiile facute la  Scoala de Arta pentru Doamne din Düsseldorf.  Acolo dobindeste un minimum de cunostinte legate de desen si pictura. Ambitia  de a merge mai departe o face sa se inscrie la proaspata scoala infiintata la Munchen de catre Wassily Kandinsky.
Devine studenta la Phalanx in 1901 iar in 1902 il are ca profesor pe cel ce ulterior va devenil totul pentru dinsa.

In acel an, Anna, prima sotie a pictorului rus,  locuia inca cu el la Munchen. In 1904 ea il va parasi si se va reintoarce in Rusia.
Gabriele se indragosteste de Kandinsky in 1902. Urmeaza o relatie de iubire platonica de aproape un an. In 1903 relatia devine intima, insa nu publica.
E anul de gratie al Gabrielei. Voi reveni asupra acestui an :)

Dupa ce Anna pleaca in Rusia, Wassily si Gabriele anunta oficial legatura lor neoficiala si se muta sa locuiasca impreuna.
Acesta a reprezentat un act de mare curaj din partea unei femei de buna conditie sociala. Gabriele a fost perfect constienta ca va atrage oprobiul familiei si al societatii germane, societate tributara unor norme morale foarte rigide.

Dupa cum spuneam anterior, Wassily si Gabriele calatoresc mult impreuna : Italia, Franta, Olanda, Bavaria, Tunisia …

Calatoriile facute in zona Alpilor Bavarezi ii lasa o puternica impresie.
Culorile toamnelor, iernilor, verilor si primaverilor montane o fac pe Gabriele sa cumpere o vila la Murnau, intr-un loc linistit  la poalele muntilor.
In 1909 ei se vor muta acolo.
Acest loc, Murnau am Staffelsee, a reprezentat locul de nastere al miscarii Der Blaue Reiter – Calaretul Albastru.

Ma deranjeaza la culme faptul ca, decenii la rindul, aproape in exclusivitate, i s-a atribuit lui Kandinsky ideea acestei miscari. Realitatea e, iar unii biografi au demonstrat-o, ca cea care a avut initiativa a fost Gabriele, catalizorul actiunii fiind Jawlenski.
Kandinsky a fost teoreticianul grupului, cel ce dorea sa exprime lumea interioara, sa descopere simbolismul si psihologia culorilor dar in acelasi timp sa faca legatura intre muzica si culoare.
Ca teoretician, el a influentat foarte mult ceea ce ulterior va primi numele de pictura abstracta.

Locuitorii micii asezari bavareze au denumit vila ei Casa Rusilor … rusii fiind reprezentati de Kandinsky, Marianne von Werefkin si Alexej Jawlensky.
Mai veneau acolo Paul Klee, August Macke, Franz Mark … deci ramura germanica a miscarii.

De ce Calaretul Albastru, va veti intreba poate?

Am sa va raspund prin intermediul picturilor ei.  Asa veti intelege mai bine.

Prima lucare din acest blog atrage atentia prin puritatea azuriului unui cer de primavara ce se imbina armonios cu copacii infloriti si pajistile inverzite. In fundal se vede un tren, iar in prim plan doi copii jucindu-se.
Die letze Schnauferlzug  a fost pictata in 1923. Din pacate se gaseste intr-o colectie particulara.
Un peisaj idilic vazut prin ochii unei femei profund indragostite.

Cel de-al doilea tablou propus, The Blue Mountain, e tabloul preferat al autoarei. A fost pictat la Murnau in 1909.
O prima varianta a tabloului, definitiv pierduta, a fost urmata de o a doua varianta, care, din fericire,  a supravietuit celor doua razboaie mondiale. Lucrarea se afla in colectia Deutsche Bank.

Iata ce afirma Gabriele Münter referitor la culoarea albastra :

“Especially during foehn, the mountains stand there like a powerful crown in the picture, blackish blue. This was the color I loved the most.”

In urmatorul tablou, intitulat Boating,  nuantele de albastru se diversifica. Aceasta scena pictata in 1910, inspirata de o excursie facuta prin imprejurimile oraselului Murnau, se afla expusa la Muzeul de Arta din Milwaukee, SUA.


Recunoasteti personajele tabloului ?
Barbatul in picioare e Kandinsky. Cea care visleste, cu palarie albastra pe cap, e Gabriele. 
Femeie din fata ei, cu palarie rosie, e Marianne von Warefkin, iar copilul de linga ea e baiatul lui Jawlenski, baiat al carei mama e servitoarea Mariannei … incurcate poveste.



Acest tablou, in aparenta extrem de simplu, e expresiv atit prin culoare cit si prin aranjamentul personajelor.
Din pacate,  unii s-au intrecut in inexactitati pe care le-au publicat prin diverse reviste respectabile.
Foarte multi sunt cei ce afirma ca dupa despartirea lor din 1914 Gabriele a trecut printr-o perioada de depresie foarte puternica si ca nu a mai pictat deloc pina sa-l intilneasca pe criticul de arta Johannes Eichner, cel de-al doilea barbat important din viata ei.
Da, e adevarat ca  a suferit extrem … un acel extrem pe care culorile il redau mai bine decit cuvintele (si voi reveni pe marginea acestui subiect ), insa a pictat chiar si dupa despartirea de Wassily.  Nu atit de mult ca inainte, insa a pictat, si a pictat foarte bine. Dovada care face praf afirmatiile acestor biografi o reprezinta tablourile din acea perioada.
Vreau sa spun ca, dupa razboi, multe familii de germani au emigrat in Statele Unite, luind cu ei tablouri si obiecte de arta ce le-au infrumusetat caminele din tara de origine.
La ora actuala, in America, au fost identificate si autentificate mai bine de o suta de tablouri apartinind acestei pictorite expresioniste ce a ramas mereu in umbra, desi merita sa i observe originalitatea si talentul.
Fericitul eveniment al redescoperirii Gabrielei Münter s-a petrecut pe etape.
O prima etapa a reprezentat-o expozitia retrospectiva organizata cu ocazia aniversarii virstei de optzeci de ani.
O a doua etapa cred ca o reprezinta expozitia comemorativa  din 1980 de la Universitatea Harvard, ocazie cu care publicul american a descoperit un univers pictural ce vibra de culoare.
In mai recenta expozitie retrospectiva din 1998 de la Virginia Museum of Fine Arts au fost expuse  in premiera lucrari inedite din colectii particulare.
Expozitiile reprospective organizate  de-a lungul deceniilor  au pus in lumina o artista de o extraordinara expresivitate, feminitate, simt al culorii si originalitate.
Culorile ei au fost denumite emotionale :)

Peisaj autumal la Murnau am Staffelsee a fost pictat in 1923, deci dupa despartirea de Kandinsky din 1914 si intilnirea cu Eichner din 1928.  La fel si prima imagine a blogului, Die letze Schnauferlzug. (iata deci ca unii biografi nu s-au documentat indeajuns de bine!)Cit de pur si vibrant e albastrul Gabrielei Munter din aceste doua picturi realizate in 1923 !

In continuare propun un alt tablou pictat mai tirziu, in 1932.  E vorba de Murnauer Moos.
Capitele de fin, ca niste pere mari, cu glazura de zapada, se profileaza pe cerul unei nopti reci de iarna.  Printre ele, un satean din Murnau  imi mina tacut sania.

 

 

In 1931 Gabriele si Johannes Eichner se muta sa locuiasca impreuna la Murnau, in vila incarcata de amintiri dureroase, amintiri pe care Gabriele le-a purtat ca pe niste cicatrici singerinde de-a lungul intregii vieti.
Nu stiu ce fel de om a fost  Eichner, insa in amintirile lui si in interviurile acordate diverselor publicatii, s-a oprit mereu cu povestitul pe buza prapastiei ce o reprezenta durerea Gabrielei Münter.
Desi stia toate amanuntele, pictorita spovedindu-se lui ca unui duhovnic, el a preferat sa taca.
In acea perioada sumbra Hitler accede la putere. Nazistii ii considerau pe artistii expresionisti drept niste degenerati, tablourile lor fiind confiscate si distruse de  catre armata germana.
Eichner e cel ce o convinge pe Gabriele sa se reintoarca la Murnau si sa salveze operele de arta ramase in vila tineretii ei.  E vorba de tablourile lui Kandinsky, in primul rind, dar si ale altora.
Daca astazi avem posibilitatea sa admiram ceea ce a creat Kandinsky in perioada Munchen-Murnau, acest lucru i se datoreaza in primul rind Gabrielei Münter, care, in ciuda tuturor suferintelor pricinuite de fostul tovaras de viata, ia decizia sa ascunda  picturile lui Wassily, ale ei, si ale altor prieteni.
In 1957, cu ocazia aniversarii virstei de optzeci de ani, Gabriele Munter va dona Galeriei Lenbachhaus din Munchen toate lucrarile salvate in perioada razboiului,  plus celelalte pictate ulterior.
La Munchen se gaseste cea mai importanta colectie de pictura asociata curentului artistic   Calaretul Albastru. Aviz amatorilor!
Voi incheia cu o scena pictata in 1933, tot la Murnau … si tot albastru. Multe nuante de albastru, de mov, de gri … si iarasi de albastru :)

 

In acest tablou eu il vad pe Kandinsky cum se indeparteaza pe ulita inzapezita.
Nu stiu ce ma face sa cred ca in 1933  Gabriele si-a regasit linistea interioara si l-a iertat pe cel ce i-a distrus viata  personala dar nu si pe cea de artista.

Anunțuri

12 gânduri despre „albastrul Murnau

  1. >Portretul facut pare sa transmita ceva, o emotie nedisimulata a celei ce scrie… simplitatea picturii si culorile imi dau pofta sa-mi caut pe undeva tuburile… m-au facut sa privesc la tablourile mele cu munti imposibili … roz. :-) articolul acesta se transforma cumva in mintea mea in culori si sunete, ma minunez cate se pot atinge la o simpla lectura !!!!

    Apreciază

  2. >gabi, nefiind scriitoare de meserie :), nici critic de arta, nu ma pot debarasa de un anume patetism in momentul in care scriu despre lucruri asupra carora am meditat indelung.Nu vreau sa-i gasesc scuze lui Kandinsky, nici sa-l condamn, nici sa o invinuiesc pe Gabriele Munter … si nici sa o depling.Ceea ce tu numesti "emotie nedisimulata a celei ce scrie" s-ar putea datora faptului ca nu vreau sa ajung sa-mi fie mila de cei pe care i-am admirat, i-am iubit , sau de cei ce au reprezentat mult pentru mine.Mila ar insemna un prag al durerii pe care nu l-as putea suporta … as vedea cum parti importante din lumea mea interioara sunt bulversate in aer transformindu-se in nimic.Atit cit pot, incerc sa pastrez pentru mine partea frumoasa a oamenilor. … stiu ca e o utopie si nu-mi pasa in ce fel ma catalogheaza ceilalti.

    Apreciază

  3. >ce inseamna viata unui om…poate deveni o adevarata poveste la fel ca cea pe care tocmai ne-ai prezentat-o. imi place albastrul din tablouri. devine obsedant in picturile ei. e ca o amprenta.

    Apreciază

  4. >@XUnele intamplari povestite par sa vorbeasca despre noi, acelei parti ale noastre numita deja de dvs. "voce interioara". Nu e obligatoriu sa fi trait aceleasi situatii pentru a simti efectul purificator … ALBASTRU.Am scurta experienta ca "blogger", incerc sa invat sa ma concentrez pe afirmatiile la care cei ce comenteaza sunt sensibili.Ati pomenit de multe ori cuvantul "mila" si una din expresiile ce eu le evit in viata de toate zilele "nu vreau sa …". Nu fac parte din cei ce jongleaza cu cuvintele, apreciez cand cineva isi reveleaza natura feminina , profunda, uneori chiar trista … o tristete ce da frumusetii echilibru. Fiinta umana e foarte vulnerabila, si are mari nevoi, si … mereu se intampla ceva. Sa vezi partea buna, creativa a celorlalti si sa nu-ti opresti privirea sau sa ignori pe cei ostili, falsi, ipocriti, e remediul folosit de multi pentru a suporta viata. Nu exista , e sigur, doua extreme, negativ ce trebuie transformat in pozitiv. Exista si cei ce refuza sa traiasca, sa se exprime, sa primeasca … Straturi … ca in pictura… n-am inteles tipul de "mila" ce vi-l inspira.avem un fel de mila cand frunzele cad, cand florile se scutura sau le este sete … pt. iubiri anonime avem mila ? … etc. etc …

    Apreciază

  5. >@litereliberePovestea va continua … o voi presara si cu alte tablouri in care albastrul e nuanta predominanta.Daca stai bine sa te gindesti, viata fiecaruia e o poveste :)@gabilutza"Ati pomenit de multe ori cuvantul "mila" Nu-mi amintesc sa fi pomenit de multe ori cuvintul mila … ( in care postari? )"n-am inteles tipul de "mila" ce vi-l inspira."Cred ca e o neintelegere la mijloc. Nu am afirmat nicaieri ca tablourile ei, sau ea ca persoana (Gabriele Munter) , sau el (Kandinski) mi-ar inspira mila.Imi inspira admiratie.Chiar si tablourile pictate in prima perioada a depresiei, si despre care am de gind sa vorbesc in viitor, imi inspira admiratie.Depinde ce intelege fiecare prin cuvintul mila si ce conotatii i se dau in context. Sesizez o diferenta intre mila si compasiune."avem un fel de mila cand frunzele cad" … eu ii zic strangere de inima :)"pt. iubiri anonime avem mila ? "Pai daca sunt anonime habar nu avem de existenta lor …"Sa vezi partea buna, creativa a celorlalti si sa nu-ti opresti privirea sau sa ignori pe cei ostili, falsi, ipocriti, e remediul folosit de multi pentru a suporta viata." :) E un proces energofag, cu randament minim, nefiabil insa vital pentru cei ce vor sa acceada la conditia de "om".Ce am fi noi oare daca nu am fi in stare sa vedem partea frumoasa si buna a oamenilor rai si uriti?!"Exista si cei ce refuza sa traiasca, sa se exprime, sa primeasca … Straturi … ca in pictura… "Mai exista si ce-si retuseaza permanent teama adunata in straturi …

    Apreciază

  6. >cu respect,imi permit sa va atrag atentia cand un barbat se poarta ca un magar, tot magar se cheama. ce?, daca stie sa dea cu pensula i se absolva vina?nu, pe bune!

    Apreciază

  7. >Parerile personale ne privesc, citeodata nu ni se potrivesc … sau chiar ni se impotrivesc :)Cine a hotarit partea de vina a 'impricinatului' Kandinsky si pedeapsa ce ar trebui sa o primeasca?Nimeni.

    Apreciază

  8. >Esti foarte modesta cand spui ca nu te poti considera scriitoare. Despre critic de arta cred ca ai dreptate, pentru ca nu esti snoaba (un criteriu important pentru criticul de arta). :) Ai putea lucra cu succes la o revista de arta sau culturala.Imi plac teribil lucrarile astea, sunt fascinante.P.S. Datorita tie l-am descoperit pe Sargent, si intamplarea a facut ca azi sa gasesc un album foarte gros cu lucrarile lui la Diverta.@imprevizibil – imi permit sa fac urmatorul comentariu: cand vorbim de arta, vorbim despre artist, nu despre omul care este si artist.

    Apreciază

  9. >@SirgNu sunt scriitoare. Amatorismul meu e vizibil de la prima lectura a textelor … si nici cine stie ce mari progrese nu am facut in decursul timpului :)Insa acum, dupa citiva ani de 'virtual', imi pot da seama foarte usor daca am nimerit pe blogul unui 'profesionit' al condeiului.Nu cred ca as putea lucra la o revista ( ciudat ca am primit mai demult o propunere in sensul acesta …). Ar insemna sa scriu articole la comanda, ori eu nu pot scrie decit atunci cind am ceva de spus.Ma bucur ca l-ai descoperit pe Sargent datorita acestui blog. Pina la urma, tot sunt bune la ceva lucrurile pe care le scriu :)

    Apreciază

  10. >"cand vorbim de arta, vorbim despre artist, nu despre omul care este si artist."intamplator artistul este om. conteaza ce fel de om. ai putea aprecia un geniu daca-i sti ca e criminal?

    Apreciază

  11. >@-X-Poate pui niste linkuri catre oameni profesionisti ai condeiului, cum zici.Cat despre artisti, mereu esti cu doi pasi inaintea mea.@imprevizibiltrebuie sa poti face o disociere intre opera, contributii, mesaj, samd si defectele omului. Oamenii nu sunt perfecti, si ce e valoros trebuie cernut cu atentie. Totusi, in lumea artei, si nu numai, prejudecatile pe tema calitatii omului nu isi au rostul. De exemplu, nu intereseaza ce orientari sexuale aveau Leonardo da Vinci, Michelangelo sau Ceaikovski, nebunia lui Bethoven sau viata intima a lui Eminescu. Conteaza ce au creat si ce ne-au lasat. Restul detaliilor pot interesa pe istorici, cel mult.Si raspuns scurt, da, pot aprecia si un geniu, chiar daca e criminal. De exemplu, picturile lui Hitler sunt cat se poate de interesante. Dar ca o precizare, nu apreciez omul ci doar creatia lui.

    Apreciază

  12. >profesionisti ai condeiului (ziaristi, scriitori, critici) : gabrieladsavitsky.wordpress.com insemnaridinsubterana.wordpress.com povesteazilei.blogspot.com calinhera.wordpress.com andibob.wordpress.com

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s