muza lui Kandinsky

Wassily Kandinsky ( 1866-1944) e unul din pictorii mei preferati, si desi nu-mi plac toate lucrarile lui, recunosc ca, altele, imi apar in vis :)
Nu-mi pot da seama de ce memoria le-a inregistrat cu atita minutiozitate … de ce atunci cind fac dezordine prin  cufarul cu amintiri, Kandinsky e mereu acolo !?!
Inainte de a vorbi despre cea care l-a inspirat si i-a fost alaturi pe parcursul a paisprezece ani de viata, as dori sa punctez citeva date biografice.
Kandinsky isi petrece copilaria la Odesa. Cred ca acest oras cosmopolit, port la Marea Neagra, in care traiau laolalta ucraineni, rusi, tatari, armeni, evrei, polonezi, români, italieni, greci, bulgari, italieni si germani, i-a influentat modul de a vedea lumea.
In perioada liceului ia atit lectii de pictura cit si de muzica.
Calitatile de sinestet si-au pus amprenta pe multe tablouri.  
Compozitiile, simfoniile, fugile si arpegiile cromatice iesite de pe sevaletul lui Kandinsky sunt recognoscibile chiar si de catre neinitiati.
Isi va continua studiile la Universitatea din Moscova, sectia de Drept si Economie.
Va obtine titlul de jurist si postul de lector la Universitatea din Dorpat, astazi Tartu, cea mai prestigioasa institutie de inavatamint superior din Estonia.
Ca student va participa la o expeditie de studii antropologice in Vologda, expeditie ce il va marca profund si asupra careia va reveni frecvent in notitele sale.
In 1892 se va casatori cu verisoara sa, Anna … sau mai pe ruseste, Anja Chimiakin. Ea a fost una din primele cinci studente admise la Universitatea din Moscova. Kandinsky era lector acolo  :)

Insa Kandinsky nu e multumit de ceea ce i-a oferit viata si, spre stupoarea tuturor, lasa balta postul universitar pentru a se dedica picturii.

Impreuna pleaca in Germania, insa Anna nu e entuziasmata de mediul artistic, asa ca se va reintoarce de una singura in Rusia.
Kandinsky  va incepe o noua viata la Munchen unde, in 1901, va infiinta Phalanx, o scoala de pictura moderna.
In acest moment, pe scena vietii lui Kandinsky isi face aparitia un personaj important : Gabriele Munter.
In Germania inceputului de secol, accesul femeilor la Academia de Arta era restrictionat prin lege.
Tinara nemtoaica urmeaza o Scoala de Arta pentru Doamne …dupa care, neavind alta alternativa, se inscrie la Phalanx.
In 1902 Gabriele Munter ii devine studenta, si imediat dupa aceea iubita, muza, colega de atelier, tovara de calatorii … si de viata.
Gabriele, orfana de tata de la virsta de noua ani, si de mama de la douazeci de ani, inzestrata cu o sensibilitate si naivitate iesita din comun, vede in Kandinsky omul pe care sa se poata sprijini in viata.
Dar povestea nu e deloc simpla.
Kandinsky e casatorit, iar promisiunea lui de a se desparti de Anna pentru a se casatori cu Gabriele, a ramas doar la stadiul de promisiune.
Totusi ei doi se logodesc si fac publica relatia lor neoficiala. Gabriele Munter  a fost considerata o femeie decazuta, caci relatiile de acest gen nu erau tolerate de rigida societate germana.
Prima imagine a blogului, intitulata Gabriele Münter Painting in Kallmünz, a fost pictata de Kandinsky in 1903, iar la ora actuala se gaseste expusa la Städtische Galerie din Munchen.
Multi biografi l-au acuzat ‘postmortem’ pe Kandinsky de lipsa de fair-play fata de Gabriele.
Dupa o viata comuna de aproape paisprezece ani ei se despart.
Incepe primul razboi mondial. Wassily si Gabriele se refugiaza in Elvetia insa din cauza cetateniei ruse Kandinsky e privit ca un dusman si e nevoit sa se reintoarca in Rusia.
In 1914 pleaca la Moscova. Acolo o va intilni pe Nina Andreeskvaya, cu care se va casatori.
Wassily si Gabriele nu se vor reintilni niciodata (dupa unii biografi :) ). Ea va cauta sa-l contacteze prin diferite cai, inclusiv prin intermediul unor cunostinte comune. Biografiile oficiale afirma ca el nu ii va raspunde la scrisori. Eu am descoperit ca nu e asa, deci voi reveni cu argumente care sa-mi faca credibila afirmatia  :)
Kandinsky va muri in 1944, Gabriele Munter in 1962.
In urma lor a ramas foarte mult.
Astazi, numarul celor ce se intreaba : ce ar fi fost Kandinsky fara Gabriele Munter?, e in continua crestere. In biografia lui Kandinsky de pe Wikipedia numele Gabrielei Munter nu este amintit  nici macar o data  la modul serios :(.
Ilustrii biografi wikipedisti vorbesc de „perioada de la Murnau”  extirpind numele Gabrielei cu o precizie demna de mina unui chirurg cu experienta.
Portretul acesta facut in 1905 ne infatiseaza o femeie trista, prematur imbatrinita. Avea doar douazeci si opt de ani, insa arata de cel putin patruzeci :(

Nu mi-am propus sa-l condamn pe Kandinsky, nici sa-i reabilitez actiunile sentimentale … ci pur si simplu sa merg pas cu pas in urma lor, sa le analizez tablourile si scrisorile, calatoriile facute impreuna, expozitiile … si tot ceea ce a urmat despartirii.
Lecturind documente diverse am descoperit foarte multe neconcordante intre realitate si datele trecute in biografiile oficiale.
Am de gind sa iau in discutie neconcordantele si sa le demolez cu ajutorul probelor.
In final, nu printr-o  portavoce de avocat al apararii :), as vrea sa spun ca Wassily Kandinsky a crezut in talentul Gabrielei, si impulsionat de ea ( unii afirma ca ar fi fost ideea ei), infiinteaza gruparea Die Blaue Reiter – grupare de pictori expresionisti din care au facut parte Franz Marc, Paul Klee, August Macke, Marianne von Warefkin, Jawlensky …
Impreuna, ei doi vor calatori in Olanda, Italia si Franta. La Paris se vor intilni cu Matisse si Rousseau – Vamesul.
Vor calatori in nordul Africii dar si in muntii Bavariei, loc in care, la Murnau, Gabriele va cumpara o casa.
Murnau a reprezentat incubatorul de idei.
Calmul, lumina, albastrul taios al cerului amestecat cu violaceul stancilor, stralucirea culorilor toamnei, moliciunea zapezilor, florile de munte, aleile linistite ale micii asezari bavareze, noptile cu miros de rasina, si foarte ale multe lucruri, se regasesc intr-o forma savant stilizata in picturile lui Kandinsky. La Gabriele Munter ele se gasesc intr-o forma de o puritate copilareasca.
Inchei acest text cu un portret al Gabrielei executat de Kandinsky in 1903. Daca primele doua picturi le cunosteam de multa vreme, aceasta din urma am descoperit-o cu citeva zile in urma :)

M-am obisnuit sa-l vad pe Kandinsky prin prisma  lucrarilor abstracte, si de aceea, ori de cite ori descopar altceva, intr-un alt stil, descopar de fapt inca o latura a unui pictor pe care, inainte de a-l intelege, il admir :)

Anunțuri

12 gânduri despre „muza lui Kandinsky

  1. >@X , am citit articolul la prima ora a diminetii, foarte bun … ce poveste! intotdeauna raman doar marturii taciturne, cenusii, ce sa facem? doar stelele erau de fata… sa ne spuna ele… o zi buna

    Apreciază

  2. >@gabiPovestea de abia acum incepe :). Am de gind sa intorc pe toate fetele "relati" Kandinsky-Munter. Asa ca ii invit pe doritori sa ramina pe faza.@CalinAm descoperit o serie de lucruri pe care le pot 'proba'. Nu e vorba de o parte intunecata, cu sensul de parte urita, ci de o parte a vietii lor despre care se stiu mai putine, sau despre care s-au scris minciuni …

    Apreciază

  3. >Da, intra si ea pe lista muzelor marilor creatori. Muze adorate, detestate, chinuite, divinizate, brutalizate. Personaje secundare in biografii celebre…imi place ultima imagine

    Apreciază

  4. >Observ că ai o serie extrem de interesantă a femeilor-muze din viața marilor pictori, ele însele pictorițe, foste studente ale maeștrilor, dar rămânând în umbra soților sau iubiților celebri. O latură aproape necunoscută a lui Kandinsky…Dacă Dali își striga iubirea pentru muza Galla peste tot (și în gura mare! așa era el!) , aici se pare că discreția și-a spus cuvântul.Nu e prima soție-muză care dă impresia de îmbătrânire prematură, poate tristețe, îngândurare cu siguranță…Ca și Domnișoara Nivison…Aștept noi dezvăluiri! ( poate și Camille Claudel cu Rodin, a fost tristețe și mister ȘI acolo)…Frumos articol!

    Apreciază

  5. >literelibere, dupa cum bine stim, in spatele fiecarei muze se ascunde o poveste …Gabriele Munter a fost mai mult decit un personaj secundar intr-o biografie celebra.Ea a reusit sa faca fata depresiei si a continuat sa picteze.Din fericire tablourile s-au pastrat.Le voi posta la rindul meu pe aici pe blog.Mirela, ti-am vizitat galeria virtuala.Toamna e anotimpul meu preferat, asa ca am poposit cu incintare printre frunzele ruginii si copacii in flacari …Picturile tale ma duc cu gindul la Mucha …

    Apreciază

  6. >Ce pasiune ai! Minunat. Am citit istorisirea cu sufletul la gură. Sper că Gabrielle îşi va găsi locul firesc lângă Kandinsky, în istoriografie. Eşti (ai) o oază de frumuseţe aici.

    Apreciază

  7. >Ma bucur ca te-a captivat … si sper ca vei urmari povestea 'celeilalte' Gabriele :)Trebuie sa-mi fac timp sa continui cu un nou episod. Dar nu e chiar asa de simplu!Astept un moment prielnic in care intradevar sa simt nevoia sa scriu despre ea si Kandinky …

    Apreciază

  8. >"Picturile tale ma duc cu gindul la Mucha …"Cel mai frumos compliment de pana acum, la recenta miniexpozitie online…pacat ca n-au vazut si altii. Multumesc, -X-, magulitor. Voi mai exersa, de cativa ani nu prea am pictat, nici grafica, doar ilustrati…dar simt ca acum e deschis spatiul doar pemntru mine! Entuziasm! Seara frumoasa!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s