"cinematografia" pânzelor lui Edward Hopper

motto
„If you could say it in words, there would be no reason to paint.”

Edward Hopper

Doresc sa vorbesc despre Edward Hopper (1882-1967), unul din cei mai cunoscuti pictori americani, insa nu stiu de unde sa incep.
Daca as spune ca Hopper e cel mai mare pictor realist al Americii interbelice, as spune o groaznica banalitate … si un neadevar. Neadevar in sensul ca Hopper e mai mult decit un pictor realist, pe de o parte, si pe de alta parte as omite sa amintesc faptul ca, in realitate, pictura lui Hopper se incadreaza mai bine in Precizionism, curent artistic denumit si Realism Cubist
Panzele pictate de el au magia ecranului de cinema iar unghiurile si pozitia personajelor sunt aidoma  scenelor de pe pelicula de celuloid.
Lumina e surprinsa cu o precizie si atentie demna de un platou de filmare.
Primul tablou, intitulat Camere cu vedere la mare – expus la Universitatea Yale, e tabloul meu preferat, si totodata primul tablou din  colectia virtuala Hopper de pe hardul compului :)
Ma tenteaza sa deschid mai mult fereastra si sa plonjez direct in apa …
Remarcabile nu sunt culorile, ci unghiul, jocul de lumini si umbre in care a surprins interiorul,  dar si linistea.
Linistea, tacerea adinca, meditatia, introspectia … toate acestea sunt lucruri invizibile dar care devin vizibile pe pânzele lui.
Iata doar câteva imagini:

http://www.alledwardhopper.com/category/oil-on-canvas/page/2
http://www.alledwardhopper.com/category/oil-on-canvas/page/4http://www.alledwardhopper.com/category/oil-on-canvas/page/5

In The Western Motel, expus tot la Universitatea Yale,  pictorul reia studiul luminii si al geometriei spatiului.
Motivul ferestrelor reprezinta  un lait-motiv al operei lui Hopper, punind o bariera fragila intre golul de afara si cel din inauntru.

… ferestre de dimensiuni mari, uneori triple, de obicei fara perdele, prin care lumina soarelui patrunde si cade in voie pe pereti, pe mobilier si chipul personajelor.
In camera de motel, o femeie intre doua virste, cu geamantanele facute, asteapta.
Asteapta sa plece? … asteapta o clipa sa-si traga rasuflarea ca sa le despacheteze?
Nu stiu.
Ambiguitatea pluteste in aer.
Observ doar ca si in acest tablou, ca si in multe altele, femeia e imbracata cu o rochie fara mineci. Goliciunea bratelor si gitului nu fac decit sa accentueze goliciunea spatiului.
O camera  fara covoare si cu ferestre fara perdele induce senzatia de tristete, de gol sufletesc … de spatiu semi-nud.
In picturile lui Edward Hopper, femei cu rochii decoltate, uneori in tinute foarte sumare, privesc in gol si stau neclintite in astfel de spatii semi-nude.
Cred ca cea mai populara lucrare o reprezinta The Nighthawks de la Institutul de Arta din Chicago.

 
Unghiul din care e surprinsa scena merita toata atentia.
La tejghea vedem trei persoane : un cuplu, ce nu comunica  deloc prin privire, si un barbat singur.
De cealalta parte, barmanul, incearca se pare sa lege o conversatie cu barbatul din coltul tejghelei.
Se spune ca tabloul i-a fost inspirat de nuvela lui  Ernest Hemingway, The Killers.
Scena e de-a dreptul cinematografica si ma face sa-mi reamintesc frinturi dintr-un interviu acordat de pictorul american. El marturisea cu sinceritate ca in perioadele de timp in care ii lipsea inspiratia de a picta, mergea zilnic la cinema :)

„When I don’t feel in the mood for painting, I go to the movies for a week or more. I go on a regular movie binge.”

Dar partea interesanta o reprezinta faptul ca regizori de renume s-au inspirat din picturile lui Hopper.
Regizori si oameni de cinema ca Robert Siodmak, Alfred Hitchcock, Abraham Polonsky, Gordon Willis, Laszlo Kovacs, George Stevens, Norman Mailer, Michael Chapman au folosit tablourile pictorului american pentru a produce acea stare, atmosferă  si senzatie specifica filmelor noir …  sau atmosfera atit de specifica  thrillerului american …
Mai multe informatii aici.

In final  va prezint  Sun in the Empty Room, aflat intr-o colectie particulara,  deoarece  imi aduce aminte de toate casele in care am locuit perioade mai scurte sau mai lungi de timp.
Imi aduce aminte de acea prima zi cind am pasit intr-o casa noua, nemobilata, fara perdele, doar cu o mocheta sau cu un parchet de culoare trista.
In biografia mea au existat multe astfel de case si multe astfel de zile  in care am luat totul de la inceput.

Nu as vrea sa inchei fara sa o pomenesc pe  Josephine Nivison, cea  care i-a fost model si care apoi i-a devenit tovarasa de viata.
Josephine, Jo pentru prieteni, era o femeie plina de energie, mica de statura, dar cu un corp frumos, ambitioasa, exuberanta si plina de idei. Anterior studiase pictura, iar acest lucru a constituit un atu in relatia lor.

In momentul in care s-au casatorit, Jo avea 41 de ani iar Edward, cu un an mai mult.
Ea mai avea si o experienta de pictorita de aproape cincisprezece ani, timp in care a expus alaturi de celebritati ca Georgia O’Keeffe si Man Ray.

Dupa casatorie a renuntat la pictura, descurajata fiind de Hopper care a lasat sa se inteleaga ca intr-o familie e suficient un singur artist …

Edward era un tip inalt, taciturn, retras,  serios – mai ales atunci cind discuta despre arta,  caruia ii placea linistea si vacantele in locuri  neasaltate de turisti.
Ei formau un cuplu ce atragea atentia!

Relatia lor a fost una foarte ciudata.
Jo a renuntat sa picteze si i s-a dedicat in intregime lui Edward, fire extrem de posesiva … dar si violenta.

Se stia ca in primii trei ani de casatorie ei au fost mereu impreuna.
Nici macar o zi Jo nu a fost plecata undeva fara Edward, si asta din cauza spiritului  excesiv de posesiv al sotului ei.
El nu a lasat-o sa plece de una singura la rude, prieteni sau la cumparaturi  prin oras, nu i-a dat voie sa sofeze, a deprivat-o de viata in mediile artistice cu care se obisnuise anterior, a impiedicat-o sa picteze, descurajind-o sistematic si subtil …
Dupa aceea insa s-a folosit de ideile ei si chiar de schitele pe care ea le executa cu rigurozitate si incintare.

Josephine i-a acceptat toate iesirile si i-a ramas alaturi. La petrecerea data cu ocazia implinirii a douazeci si cinci de ani de casatorie, ea a spus ca ar trebui sa i se acorde  o medalie de razboi, caci asta a fost casatoria lor, un front de lupta …

Jurnalul ei, dar si cele peste doua sute de tablouri descoperite in pivnita din Whitney, au scos la lumina detalii incredibile despre viata lor de cuplu.
Paginile in care ea descria felul in care a fost batuta de Edward, palmuita si izbita de pereti in asa hal incit saptamini intregi nu a putut iesi afara din casa, i-au lasat muti pe biografii americani care, la unison, l-au prezentat pe Hopper ca pe o persoana retrasa si foarte linistita.

Tot ea povesteste cum, fiind cu nervii la pamint,  l-a zgiriiat si i-a muscat mina  lui Edward pina la os,  ca razbunare pentru secluziunea ce i-o impusese.

Asa zisele vacante de pictura reprezentau de fapt sejururi monastice in care pictorul se retragea in case situate departe de oras, neprimind pe nimeni in vizita, mincind direct din cutiile de conserve, pe care uneori nici nu le incalzea, nesimtind nevoia sa tina legatura cu exteriorul … ci doar sa picteze.
La un moment dat, pictorul a afirmat :
„Maybe I am not very human – what I wanted to do was to paint sunlight on the side of a house.”

Jo tinea o evidenta stricta cu datele tablourilor pictate, pozitia ferestrelor si mobilierului, unghiurile, felul in care a fost surprinsa lumina soarelui,  elementele din peisajele marine sau cele dezolante … pompe de benzina, drumuri pustii, dimineti de duminica, case retrase,  … dar a consemnat si contributia ei la aceste tablouri.
Citeva pinze pictate de Hopper au la baza schitele executate de sotia sa.

In aceasta atmosfera sufocanta, talentul inabusit al Josephinei izbucneste ca lava unui vulcan.
Uneori, ca sa-si reprime starea de nebunie ce o cuprindea, Jo se retragea si picta pe ascuns.

Tablourile ei au constituit o revelatie, un veritabil jurnal in care, in loc de cuvinte, ea  s-a folosit de vibratia culorilor pentru a-si exterioriza  tensiunea interioara.

Josephine i-a fost sotie, secretara, manager cu o mina de fier, i-a organizat expozitii,  i-a negociat achizitionarea de tablouri pentru o serie de  muzee americane, i-a tinut agenda intilnirilor  si interviurilor, i-a pozat in multe tablouri, dar mai ales l-a inspirat prin felul ei de a fi.
Ea a reprezentat unicul model din biografia pictorului.

Femeile pictate de Edward Hopper au o virsta incerta si trasaturi imprecise. De obicei ele stau singure cu privirea pierduta pe fereastra sau in fata unei cesti de cafea. Uneori citesc,  sau ramin pina la miezul noptii in birouri, la dispozitia sefilor.  Alteori iau masa in restaurant  sau  privesc in departare de pe prispa unor case izolate de lume …

Idealul feminin al pictorului trebuie cautat in picturile sale, caci dincolo de modelul si sotia  Jo se afla muza pe care  nu a intilnit-o niciodata.

Pe 14 mai 1967, Edward Hopper va muri la el in studio, printre pânzele si culorile pe care le-a indragit atit.
Zece luni mai tirziu, neputindu-i suporta absenta, Josephine il va urma in lumea de veci.

Anunțuri

19 gânduri despre „"cinematografia" pânzelor lui Edward Hopper

  1. >Buna "X". M-a impresionat ce scrii in a doua parte despre Jo. Mi-a dat o idee pentru o eventuala serie inchinata "muzelor". ;-) Portretul lui Jo – senzatia ingrozitoare a celui ce devine peste noapte statuie (caci asa am simtit din redactarea ta!), in special femeile au o forta inimaginabila sa-si remodeleze identitatea. Week-end placut !

    Apreciază

  2. >In sfirsit dau si eu cuiva o idee :)Astept seria "muzelor".Cit priveste povestea Josephinei, din pacate , ai dreptate.Ea nu e singura 'victima a renuntarii din iubire' consemnata in istoria artei.Nu stiu daca mai tii minte ce am scris mai demult despre Marianne von Werefkin …

    Apreciază

  3. >Edward Hopper şi compoziţiile sale "simple", parcă nestudiate, aproape statice: iată stilului său, marcat de static. Chiar şi în perioada impresionistă, aş exemplifica aici cu tabloul "Blackhead, Monhegan", un peisaj marin viu colorat şi luminos, există ceva atât de static încât te…înfioară. Asta este: fior de "static", nu ştiu dacă m-am făcut înţeleasă. O tăcere care domină cele mai importante lucrări ale sale, indiferent de tehnica folosită, o compoziţie cu elemente de arhitectură şi unul sau mai multe persoanje, sau fără personaje…tăcere, mister şi static. E impresionant, clar!

    Apreciază

  4. >Hoppper evoca o lume a 'golului in nemiscare'. Miscarea presupune sentimente. Personajele lui Hopper par a fi lipsiste de asa ceva. Seamana cu niste manechine sau cu imaginile zugravite in reclamele si anunturile publicitare din revistele americane tiparite imediat dupa razboi.

    Apreciază

  5. >Unora le place artificialitatea. Incremenirea dureroasa palpaie in opera lui. Incerca (disperare?) sa isi descrie marginea de lume, mutenia si impulsurile reprimate prin…culoare. Temeritate remarcabila.

    Apreciază

  6. >@ElenaE vorba de un "vid" foarte vizibil ce ocupa prim-planul picturilor.Pina sa dai ochii cu personajele te lovesti inevitabil de acel 'gol'.@AndiCiteva din tablourile lui Hopper sunt cu adevarat stranii si pline de o ascunsa tensiune nervoasa, asa ca nu ma mira faptul ca unul din ele a constituit sursa de inspiratie pentru filmul Psycho realizat de Hitchcock.@literelibereIn istoria artei se consemneaza in primul rind opera, si de abia dupa aceea caracterul artistului.Totusi, mie nu mi se pare ca Hopper nu ar fi avut valoare ca om.Foarte multi pictori, scriitori, compozitori, etc au fost foarte posesivi, egoisti, impulsivi si s-au purtat rau cu femeile din viata lor.Artistii nu ar trebui 'interpretati' prin prisma modelului de viata al oamenilor obisnuiti.

    Apreciază

  7. >acum pot sa scriu si eu…. aseara am ajuns si am revenit de citeva ori de pe un anume 'negativ' in acel Sun The Empty Room si a durut doare inca…[Duminica asa cum iti doresti]

    Apreciază

  8. >Am revenit, paginile tale ma cheama. Imi plac mult comentariile, dar si raspunsurile, dovedindu-mi, intr-o epoca a lipsei de preocupare generala pentru arta (e dovedit, din pacate…) ca suntem, totusi, destui! Poate nici nu trebuie mai mult! Si ma bucur ca tu aduni aici, cu postarile tale, oameni care au ceva de spus. (Chiar si pe la mine au trecut, la Van Gogh, peste 32 de comentarii, plus tot atatea raspunsuri) la subiect, ceea ce nu e putin…Sa ne bucuram, asadar! O saptamana buna!

    Apreciază

  9. >draga -X-, daca citesti cu atentie eu nu i-am contestat opera. am zis chiar ca imi place. asta nu inseamna ca artistilor li se poate permite orice fara a fi categorisiti ca oameni de proasta calitate. artistii nu sunt mai presus de legi. or fi ei genii dar daca au un comportament reprobabil, ca oameni, nu valoreaza mare lucru. altfel s-ar putea intelege ca un artist are dreptul la orice, ca doar e artist…

    Apreciază

  10. >@Mirela PetePe un blog ce trateaza subiecte legate de arta (re)vin in mod frecvent persoane ce nu au comentat niciodata, asa ca, eu personal, nu ma ghidez dupa numarul comentariilor.Scriu doar din placerea de a spune si altora ce am descoperit prin muzeele lumii sau prin colectiile particulare.@litere libereAm inteles ca nu i-ai contestat opera :)Eu insa spuneam ca in istoria artei se consemneaza contributia artistului la patrimoniul universal, originalitatea lui, lucrarile ce-i compun opera, impactul pe care l-a avut asupra generatiilor contemporane cu el si a celor urmatoare.Alte date si caracteristici ce-i compun profilul moral trec pe plan secund.Faptul ca un artist a fost maniac, egoist, gelos si violent, ca nu a fost hetero, ca a trecut prin stari depresive, ca a fost alcoolic sau drogat, ca s-a sinucis sau ca si-a batut sotia, ca si-a abandonat copiii sau ca si-a pierdut averea la jocurile de noroc, nu reprezinta lucruri care sa-i scada din valoarea artistica a lucrarilor sale ( tablouri, carti, compozitii muzicale, sculpturi, spectacole de balet, muzica, teatru …).Ideea pe care vreau sa o subliniez e aceasta : in general, artistii nu sunt oameni banali cu un mod de viata normal ( "normalitate" definita de societatea in care au trait).In foarte rare cazuri oameni 'echilibrati psihic' au scos din ei lucruri de geniu.Artistii reprezinta niste exceptii, iar cei ce le 'consuma' opera, de cele mai multe ori, nu au cunostinta de viata privata a creatorului ei."artistii nu sunt mai presus de legi. or fi ei genii dar daca au un comportament reprobabil, ca oameni, nu valoreaza mare lucru. altfel s-ar putea intelege ca un artist are dreptul la orice, ca doar e artist…"Cine face regulile si legile pentru artisti?Cine hotaraste ca scriitorul X a avut un 'comportament reprobabil' sau ca pictorul Y a fost imoral, sau ca muzicianul Z a adus ofense nu stiu cui, si ca ar trebui scosi din circuitul cultural?Crezi ca trebuie infiintata o "Inchizitie a moralitatii" care sa hotarasca cit de oameni au fost artistii?Referitor la Hopper vreau sa spun ca in ciuda comportamentului sau, Josephine l-a iubit si i-a stat alaturi mereu.Printre tablourile pictate de ea (descoperite in pivnita) se afla si un portret facut de ea lui Edward.Si-a pictat sotul inconjurat de o aura, asemenea unui sfint …Deci, in ciuda tuturor lucrurilor negative pe care le aflam din jurnalul ei, descoperim o iubire incredibila, pe care noi, oameni normali, nu se stie daca am fi acceptat-o in viata noastra.

    Apreciază

  11. >daca cred ca ar trebui infiintata o Inchizitie a moralitatii? pai asta s-a inteles din ce-am zis eu? eu am zis ca pot sa apreciez un artist la justa lui valoare fara sa amestec lucrurile. un om poate fi valoros ca artist dar mizerabil ca om. opera lui reprezinta un lucru, comportamentul lui in viata de zi cu zi alt lucru. ii voi admira opera dar nu si viata. vezi cazul Polanski

    Apreciază

  12. >Cata dreptate ai! Niciodata nu m-am gandit ca ar putea fi si alte vizite, sau ca numarul comentariilor nu e edificator…Dar stii, am avut, in doua zile, la un articol…230 de intrari, nu ca ar conta intradevar, de ce ar fi important! Dar, curioasa fiind, am verificat. Mare si frumoasa surpriza. Conteaza sa te mai si citeasca omul, si eu trec adesea pe la tine fara sa comentez, uneori chiar nu am…cuvinte! Zi buna!

    Apreciază

  13. >@literelibere"eu am zis ca pot sa apreciez un artist la justa lui valoare fara sa amestec lucrurile."Daca ai fi spus de la bun inceput fraza aceasta, nu ai mai fi lasat loc la interpretari (neclare) din partea mea.Din pacate eu nu pot aprecia un artist fara sa fac legaturi intre viata lui privata, caracterul psihologic si ceea ce a creat.In mod inevitabil alunec pe aceste trei planuri.Pentru mine exista doua feluri de aprecieri : o 'apeciere rece' dar si o 'apreciere calda', iar aceasta din urma face ca sa bata mai rapid inima in momentul in care citesc, privesc, ascult sau vizionez creatia unui artist.Pot aprecia ceva 'rece', pur valoric, fara ca sa ma atinga ceea ce apeciez.Totusi cred ca nu gresesc daca zic ca cineva este atras sau dezgustat de un artist mai ales dupa ce ia cunostinta de felul lui de a fi si nu dupa ce a facut cunostinta cu opera acestuia.O femeie ce a avut de suferit din cauza unui sot alcoolic, cu greu se va putea apropia sufleteste de un artist alcoolic.Asemanarea cu sotul ei va constitui in cele mai multe din cazuri o bariera.Un copil abandonat de tatal sau nu va putea fi miscat cu usurinta de un artist ce si-a parasit copiii.Exemplele ar putea continua.Problema e ca biografiile artistilor, in cazul in care au multe detalii picante sau socante, sunt aduse in prim plan … opera raminind pe plan secund.Mai toata lumea stie ca van Gogh a fost un pictor nebun care si-a taiat urechea, dupa care s-a sinucis … insa daca ai ruga acele persoane sa-ti spuna denumirea a doua-trei tablouri pictate de el, nu cred ca vei primi un raspuns multumitor.Aristii sunt prezentati de mass-media dupa niste clisee absolut jignitoare.@Mirela PeteCind scrii un post, nu inseamna ca cei ce il citesc sunt doar acele persoane ce-ti viziteaza in mod regular blogul.Sa fii convinsa ca seria dedicata parfumurilor, iti aduce zilnic cititori necunoscuti.Unii vor reveni, in cazul in care se considera atrasi de subiectele publicate, sau de stilul in care e scris textul, altii se vor limita la o singura vizita.Si eu vizitez unele bloguri (de politica si economie) in care nu am comentat absolut niciodata :)Alte bloguri le vizitez destul de des, insa nu intotdeauna comentez, din mai multe motive : nu am suficiente cunostinte despre subiect, nu am o parere clara despre ceea ce s-a scris, nu-mi place sa spun banalitati referitor la subiect, unele pareri au fost spuse de altii inainte (chiar intr-o forma mai buna decit as fi fost in stare eu), …Stateam si ma intrebam daca intr-o zi nu-ti va trece prin cap ideea sa scrii un blog despre picturile de la Muzeul de Arta din Cluj :)

    Apreciază

  14. >Intr-o zi, sigur! Dar nu acum…nu inca, e prea aproape de mine. Cred ca sunt mai aproape acum chiar si de Van Gogh decat de al meu drag muzeu, unde tineam orele de istoria artei romanesti. Uneori e mai greu sa scrii despre ceea ce iti e aproape. Adevarul este ca s-au si schimbat cam multe si cam…multi. Dar subiectul ramane deschis, de-ar fi sa-l scriu la primavara, anotimpul care ma inspira pe mine!

    Apreciază

  15. >acum ceva timp am vazut pe un site picturile lui Hopper, mi-au placut pentru precizia lor, atunci am vazut doar faptul ca au un aer cinematografic si ca sunt, poate, un pic apropiate de fotografie. ma bucur ca am aflat mai multe despre el citind acest post al tau. eee, si lumina, da lumina schimba perspectiva….iti doresc sa ai o zi faina :)

    Apreciază

  16. >Buna chrysallidis :)Din pacate europenii au informatii reduse despre pictura americana, iar atunci cind descopera ceva interesant, se mira peste masura ca yankeii au avut oameni de arta si inainte de cel de-al doilea razboi mondial …Da. Lumina in pictura e la fel de importanta ca "sarea in bucate ".

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s