La Belle Chocolatière

Cred ca e timpul sa fac o a treia vizita la Galeriile de Arta din Dresda  deoarece vreau sa spun povestea unui personaj si a unui tablou.
La capatul acestei calatorii virtuale  ma intimpina  La Belle Chocolatière :)

E vorba de un tablou realizat de  Jean-Étienne Liotard (1702-1789), pictor franco-elvetian mai putin cunoscut, insa nu mai putin talentat.
A calatorit mult si a stiut sa puna pe pinza naturaletea si firescul personajelor.

O perioada a locuit la Constantinopol, Istanbulul de azi, in Imperiul Otoman.  O alta perioada  a trait-o la Viena, capitala fostului Imperiu Austro-Ungar, iar spre sfirsitul vietii s-a retras la Geneva, orasul sau natal, unde de fapt a si murit.
Intre timp a vizitat de mai multe ori Parisul, oras in care s-a casatorit, Roma, Anglia, Olanda, Italia  …

Dar cine e fata ce duce cu atentia tava cu un pahar de apa si o ceasca cu ciocolata?
Ce poveste se afla incifrata in acest tablou  ce apare pe prima pagina a site-ului muzeului din Dresda?

Se crede ca ar fi vorba de Anna Baltauf, fiica lui Melchior Baltauf, un cavaler  saracit si fara posibilitati materiale.

Dupa toate probabilitatile Liotard a intilnit-o pe Anna Baltauf  la Viena, la curtea imparatesei Maria Tereza. Pictorul  fusese invitat in capitala vieneza  pentru a executa portretele unor membri ai familiei imperiale.

Provenind dintr-o familie de incredere, Anna a fost angajata pe post de servitoare la curte.

Tinuta fetei, desi cu boneta pe cap si haine ce ii atesta inconfortabila pozitie sociala, are ceva nobil.  Mindria si delicatetea ei dau nastere unui dipol ce polarizeaza atentia privitorului.

Adevarata clasa a personajului transpare cu destula usurinta, de unde se vede ca nu intotdeauna haina face pe om.
In mod sigur pictorul a fost impresionat de tinara fata incit i-a facut portretul, fara ca nimeni sa i-l comande.
Contele Francesco Algorotti, ce  achizitiona obiecte de arta  pentru regele August al III-lea al Poloniei, a cumparat tabloul direct de la Liotard.

Partea frumoasa a povestii de abia acum incepe.

Intr-o zi, printul Dietrichstein o intilneste pe tinara, nobila si frumoasa servitoare, de care se indragosteste imediat.
Printul se va casatori cu Anna, nunta lor fiind unul din cele mai comentate evenimente din inalta societate vieneza a timpului, deoarece se considera ca mireasa – desi fiica de cavaler – nu se afla la nivelul unui print.

Povestea Annei Baltauf si a printului Dietrichstein e o poveste adevarata, insa nimeni nu a putut stabili cu certitudine ca La Belle Chocolatiere o reprezinta intradevar pe Anna.

Indiferent daca da sau nu, Jean Etienne Liotard a lasat un tablou in fata caruia vizitatorul se opreste privind cu nostalgie. 

Anunțuri

15 gânduri despre „La Belle Chocolatière

  1. >Mi-am amintit cu prilejul acestei evocari de celebra ecranizare "Anna celor o mie de zile" (1969), o drama istorica premiata cu Oscar.Foarte suava figura acestei frumoase domnisoare, ascunde fragilitate, rafinament si mister.Merita cu siguranta un viitor fericit si luminos, poate ca l-a si avut…

    Apreciază

  2. >Pictura e simpla si placuta ochiului. Faptul ca Liotard nu a introdus nici un element de decor si nu a stirbit cu nimic din luminozitatea spatiului, il recomanda ca pe un pictor ce cunostea insemnatatea finetii detaliului.

    Apreciază

  3. >Din tot tabloul, mie imi place cel mai mult felul in care a fost pictat paharul cu apa …Daca vei da un click pe imagine, ti se va deschide o noua fereastra cu o rezolutie mai buna a tabloului.Priveste-l si vei intelege de ce spun ceea ce spun.E atita claritate in apa din pahar incit, ori de cite ori privesc pictura, mi se face sete :)

    Apreciază

  4. >La belle chocolatiere e senzational nu doar prin minutiozitate si perfectiune, frumusete si armonie, ci si prin cromatica atat de sugestiva si conforma cu subiectul. Eu asa o vad pe frumoasa: imbracata in "ciocolata" calda si lichida pe care o serveste, lapte, frisca… si fericirea proprie-i frumuseti, care este rozul bonetei. Culoarea fustei e cu siguranta cafenie, in timp ce albul de lapte al sortului contrsteaza perfect cu terra sienna amestecata cu ocru si putin rosu venetian al bluzei. Sper sa nu ma insel, dar se purta, la vremea aceea, suficient albastru in clasa saraca… Nu cred ca pictorul a ales intmplator aceste culori pentru La belle chocolatiere!

    Apreciază

  5. >Nu era nici o poanta! Ca nu functioneaza link-ul…nu aveam de unde sa stiu. La mine functioneaza perfect. Si nici nu doream sa fac reclama vreunui blog. Coperta acelei compozitii de Salieri reproduce pictura de mai sus. Avand in vedere ca Salieri a fost contemporan cu Liotard, ma gandeam ca cineva ar fi interesat in o posibila interpretare…muzicala a respectivei picturi.

    Apreciază

  6. >Cuvintul "poanta" nu se referea la faptul ca nu functioneaza linkul :)Ma intrebam de ce nu-ti postezi comentariile ca de obicei, adica cu identitatea virtuala cunoscuta.De la "tenebrae.info" pina la celalalt "info" nu e chiar asa mare distanta!Dar daca iti face placere sa spui ceva ca anonim, nu te voi opri.

    Apreciază

  7. >am zarit la cineva o carte pe coperta careia era acceasta fata frumoasa si distinsa pictata de Liotard; in prima clipa am privit intrigata, deoarece cartea tinea maai mult de… gastronomie; dar mi-am amintit ca am cunoscut/aflat aceasta poveste pe acest blog si am citit; nu am regretat– si lui Piero Camporesi ii lace aroma ciocolatei calde :)

    Apreciază

  8. Pingback: -X- » Blog Archive » fiica nisipurilor

  9. Pingback: -X- » Blog Archive » oaspetele de la Iași

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s