câte culori?

 

– De câte culori are nevoie un pictor pentru a face ca soarele să apună  pe şevaletul său :)
– Depinde de pictor!

Admir  simplitatea picturii, talentul lui van Gogh de a putea exprima  mult prin puţin, moara minusculă din fundal şi mai ales nuanţele calde în care a pictat cerul.
Pentru detalii daţi click pe imagine.

Tabloul se află în posesia unui colecţionar elveţian  şi mi-am adus aminte de existenta lui datorită unui articol despre expoziţia temporară ce a fost găzduită de  Kunstmuseum din Basel.
Colecţionari  din întreaga lume, dar şi muzee din SUA, Japonia, Franţa, Olanda, Israel, Germania şi alte ţări europene, au sprijinit cu lucrările lor ambiţiosul proiect elveţian ce a cuprins şaptezeci de tablouri pictate de Vincent van Gogh.

Pe 27 septembrie, expoziţia intitulată Vincent van Gogh Between Earth and Heaven, dedicată  exclusiv peisajelor pictate de nebunul roşcat – cum l-au numit ţăranii din Arles – şi-a închis porţile.

Lăudabil e faptul că deşi în plină criză financiară, banca USB a sponsorizat acţiunea.
Numai valoarea asigurării capodoperelor s-a ridicat la două miliarde de dolari. La acestea mai trebuie adăugate cheltuielile de organizare propriu zisă,  de transport a lucrărilor, dar şi cele de publicitate.

Gottfied Boehm nota in caietul vizitatorilor  „Van Gogh was an artist who shaped himself by destroying himself.”

– Viaţa noastră ?
– Aceeaşi cenuşă, dar nu aceeaşi flacără …
Anunțuri

20 de gânduri despre „câte culori?

  1. >mda, aceeasi cenusa dar nu aceeasi flacara…flacara ne diferentiaza ca de restul se alege praful. iar flacara lui Van Gogh a fost magnifica.tabloul asta are doua culori care spun o multitudine de lucruri.

    Apreciază

  2. >@ Mario Barangea:Iti dau perfecta dreptate. Dar vezi, pentru ca societatea este icoana absoluta a mediocritatii, ea culege doar ce-i place / poate de la unii. Cenusa? Asta conteaza pentru cei-multi. Cenusa a fost asigurata in cadrul expozitiei cu 2 miliarde de dolari (cata idiotenie) si nu flacara. Flacara nu o vrea nimeni. Si, paradoxal, chiar sa o vrea nu o va putea avea. Flacara ti se da sau nu. Punct. Iar cenusa care o lasa in urma va fi judecata de catre "experti" ca valorand atat sau atat.Tablourile lui Van Gogh sunt cenusa Flacarii lui Van Gogh.

    Apreciază

  3. >@literelibereTehnic vorbind, flacara sau flama, ca aspect si calitate, tine de combustibilul folosit :)Mai simplu spus, conteaza ce se arde, dar conteaza foarte mult si 'cifra octanica' a sentimentelor ce o alimenteaza.@Mario BarangeaDepinde.Unii oameni au doar iluzia ca traiesc.Eu una nu-l compatimesc pe van Gogh …

    Apreciază

  4. >@LanternativaNu cred ca in decursul istoriei lucrurile sa fi decurs altfel.Asta a fost soarta artistilor … sa fie declarati genii de abia dupa ce au murit.Acum insa s-a 're-inventat' comertul cu obiecte de arta si o publicitate agresiva si bine condusa ii poate face celebri chiar si pe artistii ce plutesc pe linia banalitatii."Cenusa a fost asigurata in cadrul expozitiei cu 2 miliarde de dolari (cata idiotenie) si nu flacara." … nu mi-e clar sensul cuvintului 'idiotenie' in acest context :)La ora actuala, celebritatea, a se subintelege 'vandabilitatea' si priza pe piata, nu mai spune mare lucru.Tot timpul va fi cel care va hotari valoarea lucrarilor.

    Apreciază

  5. >"Idiotenie" in sensul ca arta si-a pierdut orice putinta de incadrare, ea fiind folosita ca si paravan pentru enorm de multe tranzactii bancare. Adica a vinde un tablou – fie el pictat de Picasso sau Gogh – cu zeci de milioane de euro mi se pare o absurditate. Un ceas Patek Philippe cu, din nou, cateva milioane bune de euro e… impensabil. A asigura niste opere cu miliarde de euro mi se pare, la fel, o nebunie. Cine (mai) hotaraste aceste preturi?! Cine mai horataste ce e arta si ce nu e?! Eu personal cunosc cativa colectionari de arta – ce vin din familii cu traditie seculara in acest domeniu – care s-au aratat nu doar inspaimantati de ce se intampla acum in peisajul respectiv, ci de-a dreptul ingroziti. Arta merge din ce in ce mai mult la tot felul de "manelisti" nenorociti, care aseaza tablouri istorice in baie sau pe podea pentru a fi calcate de vizitatori, aratand astfel cat de bogati sunt! Nu vreau sa spun mai mult, insa asemenea chestiuni mi se par de domeniul cosmarului. Dar, in fond, asta este. Daca pana acum ceva timp arta si colectionarii faceau parte dintr-un "trib" cu adanca traditie, acum orice musca poate sa-si puna unghiile murdare pe o piesa vanduta la casele de licitatie. Traiasca democratia! Traiasca bancile!Imi cer scuze pentru limbaj. Doar ca asemenea chestiuni ma supara pana peste poate… :(

    Apreciază

  6. >"Tot timpul va fi cel care va hotari valoarea lucrarilor" da' de unde… Acele timpuri au trecut deja, -X-! Sunt amintire… Timpul nu exista ca si personaj. Oamenii sunt cei care hotarasc. Este adevarat insa ca oamenii se educa la standardele timpului in care traiesc. Iar standardele par a fi in cadere libera de destul timp – si nimic nu pare a trimite la o posibila reabilitare a lor.

    Apreciază

  7. >De dimineata imi propusesem sa nu 'comentez' postarea, doar sa ma intreb pentru mine insami o de cite culor ar avea nevoie autoarea postarii sa 'vada' un asfintit; prietenul meu Camus -el ma vedea/inchipuia fericit…spunrea ca arta nis-a dat pentru a biriu o soarta dificila [nu mai continui fraza, cred ca se cunoaste, sunt sigura !], iar eu indraznesc sa cred ca Van Gogh este unul ; ca scara axilogica sa rasturnat, sau s-a inclinat bine de tit, sunt de acorsd, dar cred ca se mai poate salva si in orice caz nu prin acea 'idiotenie' pe care nu am cum sa o ignor, cind ma izbeste,loveste zilnic; dar, mai cred si ca opera lui Van Gogh, mai exact acele tablouri nu sunt cenusa, ci jarul care pilpie mereu [este jarul ramas dupa o ardere la ambele capete ; o ardere intensa] scuze pt eventuale nepotriviri… (si de pareri)

    Apreciază

  8. >@ Lanternativa…..Iti inteleg furia si dezgustul. Am cunoscut si eu 2 colectionari care m-au facut sa inteleg cum se evalueaza operele de arta. Mi-au spus, printre altele, ca exista o mlastina de interese si vanitati ridicole care dicteaza acest comert. Sunt asa-numitii "taste-makeri" care decid cine are si cine nu are valoare, ce valoare are si chiar cine ar trebui sa intre in posesia unor capodopere. Indubitabil ca Van Gogh este genial, dar de ce nu se pune pe acelasi etaj unul ca Andreescu? In fine, concluzia mea este aceeasi: mediocritate peste prostie si nebunie combinata cu interese dubioase.

    Apreciază

  9. >Daaa…am cunoscut un taste-maker. Era putred de bogat si imi spunea ca daca ii dau o scandura si el scrie pe ea "made by steve jobs" o poate vinde cu cel putin 800.000 de dolari. Si asta rapid si sigur, fara sa se chinuie."Van Gogh este genial, dar de ce nu se pune pe acelasi etaj unul ca Andreescu" – e, te las in propriile'ti incertitudini nerezolvabile :)

    Apreciază

  10. >Adevarul este ca orice opera de arta are nevoie de asigurare ca sa poata "calatori". Asta, in sine, e de inteles. Ce mi se pare halucinant este paienjenisul de paraziti care traiesc de pe urma acestei (candva) nobile indeletniciri.

    Apreciază

  11. >@LanternativaNu stiu cine si pe ce baza hotaraste preturile, dar cred ca, cel putin la casele de licitatii, exista experti pentru fiecare perioada si stil de pictura in parte.Ar trebui sa-i intrebam pe ei de ce un Grigorescu sau Andreeescu se vinde pe sume ridicol de mici in comparatie cu Tonitza sau Pallady.La intrebarea asta am gasit un posibil raspuns care m-a linistit cumva."Arta merge din ce in ce mai mult la tot felul de "manelisti" nenorociti.."Nu numai la ei, ci si la altii, cu pretentii mai mari dar mai ingusti la vedere decit cei pe care tu ii numesti manelisti.Tablouri pictate de Tamara de Lempicka au fost cumparate pe milioane bune de Madonna, care apoi a copiat si imitat stilul personajelor pictate.Alte tablouri, post-impresioniste, cubiste sau abstracte, au fost cumparate de jucatori de baschet, de fotbal american, tenismeni … etc.Mereu m-am intrebat in ce masura sunt ei constienti de valoarea artistica a picturii achizitionate, nu de valoarea comerciala, cea data de ratingul de piata.@sisifAutoarea postarii nu are nevoie de nici o culoare ca sa vada un asfintit :)Cit despre axa de valori, in sensul strict de 'valoare artistica', cred ca ar fi o mie de lucruri de zis.@Mario Barangea"Sunt asa-numitii "taste-makeri" care decid cine are si cine nu are valoare, ce valoare are si chiar cine ar trebui sa intre in posesia unor capodopere."Perfect adevarat. A se vedea ce se intimpla in zona caselor de licitatii din Romania si de sistemul mafiot dupa care sunt organizate vinzarile.As zice in primul rind prostie … pentru ca multi sunt cei ce dau cu ochii inchisi sume uriase, doar pentru semnatura unei lucrari (snobism nealterat de educatia estetica :) ), dar nu ar oferi nici o zecime din pret pe o pictura neautentificata ( chiar daca le-ar place).

    Apreciază

  12. >cine va mintit ca milionarii cumpara opere de arta? milionarii fac investitii sigure si tranzactioneaza semnaturi.indubitabil ca pentru semnatura din coltul tabloului se platesc sumele exorbitante de care ati amintit.

    Apreciază

  13. >M-am linistit deoarece m-am convins ca la casele de licitatii se fac afaceri, nu un rating artistic al obiectelor.Preturile sunt dictate de gustul pietii si de potentialii cumparatori.Daca se afla ca un nu stiu 'cine' , persoana influenta si cu bani, isi doreste sa cumpere un Luchian sau un Pallady, automat, primul tablou ce le incape pe mina este cotat la o suma mare, chiar daca lasa de dorit in ceea ce priveste calitatea executiei sau e lipsit de originalitate .Posibilii cumparatori sunt efectiv momiti si vanati … :)

    Apreciază

  14. >-X-, stii parerea mea despre Van Gogh.Nu repet aici nimic din ce-am mai scris, inclusiv pe blogl meu.Un lucru e clar: CAT DE OBTUZ SI LIMITAT POATE SA FIE CINEVA CA SA IL …COMPATIMEASCA…PE GENIUL CULORII? Sa fim seriosi, neamestecand lucrurile. Pentru un artist ca Van Gogh, arta, culoarea, creatia sunt/au fost TOT ce conteaza!P.S. Da, la casele de licitatii cumparatorii INVESTESC , nu cumpara pentru placerea lor. Mai sunt si exceptii. Unii habar n-au ca un tablou se cere a fi privit, lasandu-l deseori impachetat (stiu ce vobesc, cunosc posesori de obiecte de arta, care nu sunt interesati decat de "achizitie") sau lasa tabloul cu…fata la perete! Pentru Pallady si eu as da mai mult decat pentru un Grigorescu, e mai bun.Zi buna!

    Apreciază

  15. >@ Mirela Pete:Au fost genii mai mari in ale culorii decat Van Gogh, care probabil si-ar merita mai cu prisosinta majusculele folosite cu atata generozitate de Dumneavoastra. Asadar, sa nu exageram cu emotiile si sentimentalismele. Tocmai pentru a nu amesteca lucrurile.Restul frazelor nici nu le mai iau in calcul…

    Apreciază

  16. >Lanternativa, tineti-va consideratiile penibile pentru dumneavoastra. Nu va vitez blogul, asa ca nu am ce discuta cu dumneavoastra. Am dreptul sa ma preferinte. PUNCT. Am folosit majuscule. :lol: Nu ma intereseaza absolut nimic din ceea ce luati dumneavoastra in calcul. Oare NU v-ati dat seama pana acum cat imi sunteti de indiferenta? Ramaneti la distanta!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s