şarada lui Mark Kostabi

Am intitulat acest post ” şarada lui Mark Kostabi ”  deoarece nu am putut evita asocierea cu   ” şarada lui Rafal Olbinski „.
Elementul de legatura intre cele doua lucrari l-a constituit pisica :) … si o spun la modul foarte serios.

Am privit cu atentie incercind sa prind esenta momentului si a mesajului.

EL sta la calculator,  cu nelipsita ceasca de cafea in fata. Lumina monitorului ii cade pe chip.  EL e cu totul prins de lumea virtuala l-a care si-a cuplat intelectul, poate chiar si afectul.
Fizic, EL face parte din tablou, pshihic insa,  e cu totul in alta parte.

Jos, linga masa, vedem o servieta de tip diplomat, element pe care Mark Kostabi il va introduce frecvent in compozitiile sale picturale.

EA vorbeste la telefon.
O alta preconceptie sablonarda desprinsa din folclorul urban …  si ce importanta mai are faptul ca diverse firme de servicii telefonice au dat publicitatii statistici care arata ca abonatii-barbati au mai multe minute lunare de convorbire  decit abonatii-femei?!
Societatea noastra, pe care ne place sa o numim post-moderna, e plina inca de prejudecati ce tin de Evul Mediu.

Un al TREILEA ii priveste pe amindoi din spatele unor pagini.
Inclin sa cred ca e cineva in virsta si de moda veche, cineva ce nu a putut inlocui hartia cu formatul electronic, caci daca ar fi putut, si-ar fi citit  ziarul preferat din webpage.

Nu stiu daca ei sunt intr-o casa cu arhitectura moderna sau intr-un yacht, caci prin ferestrele de tip hublou se vede un pod si niste zgârie nori pe tarm.

Dar ceea ce ma intriga in tablou, e pisica. Tot pisica m-a intrigat si in tabloul lui Olbinski.
In tabloul lui Kostabi, EL si EA sunt lipsiti de trasaturi faciale, iar prezenta celui de-al TREILEA  e intuita doar,  in spatele paginilor fara rinduri scrise.

In compozitia grafica de fata, pisica e singurul personaj „cu ochi”.
E o pisica vie ce da o nota de veridicitate scenei ( si de abia acum imi dau seama cit de pertinent e comentariul facut de Elena Agachi la sarada lui Rafal Olbinski).  EL si EA, desi fiinte umane, par a fi goi si lipsiti de continut.
Veti spune poate ca e vorba de alienarea omului modern, tipizat, masinizat, automatizat, cu sentimente reglate in ritmul replicilor stereotipe din filmele americane, fara identitate rasiala, fara o identitate sufleteasca  precisa…

Conundrele lui Mark Kostabi, de cele mai multe ori gri, sunt lipsiti de cele mai elementare trasaturi, insa tocmai lipsa lor, desi in primul moment ma face sa ma gindesc la niste produse de serie iesite de pe banda rulanta, in momentele urmatoare imi pun imaginatia la grele incercari.

Poate ca EL chiar si-a pierdut sufletul, pe care  l-a declarat nul, fara sa ofere gasitorului vreo recompensa, insa eu refuz sa cred ca e asa :)

Tentatia de a tese o poveste personajelor din lucrarile lui Kostabi  nu o pot anihila cu nici un chip.

http://exergy33.blogspot.com/

Free website hit counter