جشن مهرگان – Jashn-e Mehrgān – Festivalul Mehrgan

Pentru ca 21 septembrie reprezinta ziua echinocţiului de toamna, si pentru ca in aceasta zi iranienii de religie zoroastriana participa la un mare festival, voi face un scurt intermezzo si voi vorbi despre sarbatoarea Mehrgan/Mehregan/Mihrgan.

Vechii iranieni respectau un calendar solar in care anul era impartit in patru anotimpuri, delimitarea facindu-se de cele doua echinocţii – de primavara si de toamna, si de doua solstiţii – de vara si de iarna.

Cele patru zile delimitatoare s-au transformat in mari sarbatori, adevarate festivaluri in care se celebra in primul rind Natura si Fortele Binelui.

Ziua echinocţiului de primavara, 21 Martie, este numita No Ruz sau Anul Nou in stil iranian.
Noaptea de 21 Decembrie se cheama Shab-e Yalda, noaptea de Yalda, sau mai simplu Yalda , … cea mai lunga noapte a anului.

Chiar si dupa islamizare aceste doua sarbatori au reusit sa supravietuiasca, ele celebrindu-se si in ziua de azi, de catre toti iranienii, indiferent de religie.
Insa din pacate celelalte doua sarbatori s-au pierdut de-a lungul timpului, fiind tinute doar de iranienii ce urmeaza invataturile lui Zoroastru/Zarathustra.
Este vorba de ziua echinocţiului de toamna, 21 Septembrie – in care se serbeaza sarbatoarea Mehrgan, si de ziua solstiţiului de vara, 21 Iunie –  cea mai lunga zi a anului, ziua festivalului Tirgan.

Ziua echinocţiului de toamna se mai numeste si punctul Librei, acest nume vrind sa arate ca din 21 septembrie incepe zodia Balanţei, cea mai imposibila dintre zodii :)

In calendarul solar iranian, luna care incepe pe 22 septembrie poarta denumirea de luna Mehr.
In limba persana cuvintul Mehra capatat sensuri multiple … altruism, bunatate, mila, duiosie.

Adjectivul mehrban, derivat din cuvintul mehr, este adjectivul atribuit cu predilectie femeilor, el semnificind acea sensibilitate si duiosie, acea bunatate si gentileţe, acea capacitate de feedback sentimental specific feminin.

Legenda spune ca in timpurile stravechi, undeva in spatiul iranian traia un monstru cu chip de om, din umerii caruia cresteau niste serpi uriasi.
Zohak, in unele texte avestane Azudahak, isi hranea serpii cu creier de om, pentru aceasta fiind sacrificati zilnic oameni nevinovati.
Se zice ca un fierar din Isfahan, pe nume Kaveh, s-a razvratit impotriva lui Zohak. El cauta pe cineva curajos, un tinar fara frica, care sa ucida monstrul.

Fereydun, sau Feridoon, este eroul de care are nevoie batrinul fierar. Acesta il invata ce trebuie sa faca pentru a-l prinde pe Zohak.
Fereydun urmeaza intocmai sfaturile fierarului Kaveh si prin tertipuri il aduce pe Zohak pe muntele Damavand, munte la poalele caruia se intinde Teheranul de azi, il inlantuie de munte si il lasa sa moara acolo.
Dupa moartea lui Zohak, Fereydoon este ales imparat … iar primul lucru pe care il face cind ajunge pe tron este sa decreteze sarbatoarea Mehrgan.

Dar asta e numai o legenda … foarte frumoasa, intr-adevar !

In realitate sarbatoarea se tinea si inainte de Zarathustra/Zoroastru. Chiar numele ii indica originea.

… sa explic mai amanuntit.

Atunci cind cuvintul Mithra/Mitra a fost transcris din textele sanscrite in Avestana, el a suferit modificari. Asa se face ca numele a patruns in limba Zend Avesta sub forma  Mehr.

Sarbatoarea Mehrgan e o sarbatoare a taranilor si pastorilor din timpurile mitraice. Ea semnifica inceputul pregatirii pentru iernat, ziua in care  pastorii incepeau sa-si coboare turmele de pe inaltimile muntilor.

Totodata semnifica si Ziua Recoltei, ziua in care intreaga recolta trebuia sa fie bine pusa la adapost in hambare.

Cine vrea sa serbeze poate alege sa-si faca cumparaturile dintr-o piata traditionala in aer liber

 

sau dintr-un supermarket …

Strabon mentioneaza in textele sale numele sarbatorii si precizeaza ca in acea zi satrapul Armeniei a adus in dar unui rege ahemenid 20 000 de cai de calarie.

Numele festivalului apare si in Talmud, in unele texte grecesti dar si in texte scrise in limba latina.
Mithrakana reprezinta forma latinizata a numelui Mehrgan.

In realitate sarbatoarea dura o saptamina incheiata. Incepea pe 16 septembrie, la morminte, si se incheia in seara zilei de 21 septembrie, in templul in care ardea focul sacru.

(simbol de la intrarea in templele zoroastriene, temple care in limba persana se numesc Atash-gah, in traducere exacta ‘locul unde arde focul’, … mie imi suna mai bine ‘vatra focului’ )

In acele vremuri imemoriale oamenii se bucurau de munca lor cu o simplitate aproape copilareasca … se bucurau de boabele pe care le-a dat pamintul, de fructele din livezi, de legumele pe care le puneau la pastrat, de mieii si de vitele bagate in adaposturile de iarna.

Munceau in comun si se bucurau in comun.
Vedrele de vin si focurile pe care se frigeau animale intregi, cosurile cu fructe colorate si urnele din lut pline cu boabe de griu, mei, secara, linte, fasole, mazariche … toate acestea reprezentau simboluri ale abundentei, rasplata muncii lor, priceperea si harnicia.

Muzica si dansurile se tineau lant din noapte si pina in zori.

Nuntile se tineau si ele una dupa alta … caci nimanui nu-i placea sa strabata de unul singur lungul anotimp al iernii.

Cu doua  trei mii de ani in urma, in fiecare casa, pe o masa de lemn, se asezau mai multe blide de lut pline cu boabe de tot felul, nuci, alune …
Se mai asezau sapte feluri de fructe … mere, pere, rodii sau poame de granata (anar in limba persana), struguri, gutui, lamai si prune.

( magazin din care se pot cumpara fructe uscate, nuci, alune, fistic, migdale, seminte de lotus …)

Pe masa se mai punea o oglinda – simbol al curateniei spirituale si al inocentei, un bol cu apa de trandafiri – simbol al curateniei trupesti, seminte de lotus – simbol al dragostei, o luminare – simbol al viitorului luminos, o balanta – simbolul egalitatii dintre zi si noapte, Avesta – cartea sacra a religiei zoroastriene, un vas cu flori – simbol al primaverii pe care toti o asteaptau sa vina, un vas cu tamaie fumeginda – pentru alungarea spiritelor rele.

Religia lui Zoroastru este religia in care Ahura Mazda (forta binelui) il invinge intotdeauna pe Ahriman (forta raului).

In timpul sasanizilor, oamenii bogati dadeau in dar monezi de aur tuturor servitorilor din casa;  baietilor aflati la virsta adolescentei – cai de calarie; fetelor aflate la virsta maritisului – bijuterii cu perle, peruzele si pietre pretioase; oamenilor saraci – pluguri si animale de munca …

Oamenii fara dare de mina dadeau in dar un mar, de obicei rosu, iar bogatii care primeau din mina saracilor mere rosii, nu le mincau, ci le asezau pe un platou si le pastrau tot timpul iernii, inspirindu-le doar aroma. Ceea ce avea importanta era ideea de ‘a darui’, de a te gindi la celalalt, de a dovedi ca esti inzestrat cu mehr :)…
Marul rosu are simboluri multiple in mistica persana.
Daruind unei fete un mar rosu, baiatul ii dadea de inteles ca e indragostit de dinsa.

Incepe zodia Balantei, zodia in care se spune ca se nasc oamenii altruisti, cautatori ai binelui si dreptatii, oamenii impartiali, iubitorii de frumos, cei pe care ursitoarele i-au harazit cu daruri nebanuite, …

Iranienii au o slabiciune pentru fetele nascute in zodia Balantei, si chiar daca nu e (intotdeauna) asa, ei le considera a fi inzestrate cu toate amanuntele ce ar putea face fericit un barbat. Daca indraznesti sa le spui ca exagereaza, nu te vor crede, si in mod invariabil iti vor raspunde ca cele spuse din batrini, nu sunt spuse chiar degeaba.
Asa se face ca la usa fetelor nascute sub semnul Librei petitorii bat cu duiumul …

In Iran, pe 1 Mehr se deschid scolile…

Alarmati de faptul ca tinerii sunt atrasi pe zi ce trece de Halloween si Valentine’s Day, regimul de la Teheran s-a trezit intr-un tirziu din somnul in care intrase. Acesta e al cincilea an consecutiv in care posturile de radio si TV acorda minute bune festivalului Mehrgan.

In paginile revistelor poti gasi explicatii ample insotite de imagini.
Probabil ca si ei si-au dat seama ca vechile sarbatori autohtone sunt singurele arme eficiente cu care se poate lupta impotriva americanizarii :)

 

Anunțuri

11 gânduri despre „جشن مهرگان – Jashn-e Mehrgān – Festivalul Mehrgan

  1. >@LanternativaAm gustat din toate bunataturile de pe masele ce se aranjeaza pentru Mehrgan si No Ruz, si cred ca in final m-as opri la mere …Semintele de lotus nu dunt foarte gustoase insa in traditia populara se zice ca sunt afrodisiace, si de aceea au capatat o asa importanta.@CELLASa inteleg ca esti surprinsa sau ca te doare capul din cauza lungimii textului? :)Mi-a fost efectiv mila sa-l 'disec' si sa-l postez pe bucati.

    Apreciază

  2. >Fructele uscate sunt foarte pupulare si in Scandinavia, existand magazine speciale dedicate acestora. Multe dintre ele sunt aduse din fostele republici sovietice central-asiatice.

    Apreciază

  3. >Cit de frumos ai redat Sarbatoarea!. Si aproape uitasem de Libra (oare?), si de f multe altele. Despre posibile asemanari sau indepartari, ii las pe altii sa scrie mai bine decit mine, desi ce se mai poate adauga celor de mai sus?! stiu ca iti place poezia persana, asa ca imi permit sa iti las citeva versuri din Saadi:'La vremea toamnei sa privesticopacul darnic,stind singuratec, fara frunze-n frig amarnic'dar mai bine asa:'ca ramuri goale, miinile'naltam, Stapine,caci fara fructe-n lume noi mu putem ramine' zile frumoase!

    Apreciază

  4. >Mehrgan si No Ruz…noutati absolute pentru mine! Fireste, solstitiile si echinoxurile sunt sarbatorite, intr-un fel sau altul, la fiecare, dar aici mi se pare o adevarate incantare: culori, arome, forme, totul e aparte…Imi place pictura decorativa de sus, sper ca am nimerit …"marul"! Imi amintesc de acele "piersici", nu de altceva! Zi minunata! ;)

    Apreciază

  5. >@LanternativaSa cauti fructe uscate (caise, visine, smochine, stafide..), migdale, alune, fistic,si alte seminte uscate si impachetate in Iran (in special cele 'procesate' la Tabriz), sa le compari cu marfurile similare din fostele republici sovietice … si dupa aia mai vorbim!@sisifMultumesc pentru poezie :)Din pacate poetii persani au cintat mai mult in versurile lor doar anotimpul primaverii … si iarna.@Mirela PeteDa, ai nimerit! E vorba de mar :)De fapt asta e si scopul nedeclarat al blogului de azi: sa fac cunostinta si altora cu o sarbatoare ancestrala ce s-a celebrat cu milenii inainte de islamizarea Persiei.

    Apreciază

  6. >"…sarbatoare ancestrala ce s-a celebrat cu milenii inainte de islamizarea Persiei." Eram sedusa de istoria artistica a cetatii Persepolis.Perşii au introdus în sculptură motivul zeului-călăreţ omorând o fiară, (de obicei crocodil) simbolizand lupta dintre Bine si Rau. Ma intreb daca se mai pastreaza azi, ca vestigii, ceva din aceste traditii persane in arta.

    Apreciază

  7. >Toate simbolurile, animalele si pasarile fantastice reprezentate pe basoreliefuri sau sub forma de statui si statuete, au fost pictate si repictate de-a lungul timpului in diverse miniaturi, au fost 'tesute' in covoare sau au fost reproduse ca elemente de decor arhitectural.Pictorii moderni tot din aceste surse antice se inspira.Cred ca cel mai bine e sa caut ( si sa gasesc :)) un site cu pictori iranieni contemporani. In felul acesta iti vei putea face o parere.Tu, ca profesionist(a), poti vedea altfel decit vad eu …

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s