invitaţie la meditaţie

 

Uneori, pentru a-si face efectul, medicamentul trebuie luat de abia dupa ce boala a atins un stadiu anume … si nu mai devreme.
Citeodata e necesara ingurgitarea unei doze mortale, care, ori vindeca ori ucide pacientul :)

Dar cele mai grave boli sunt acelea ce nu se pot vindeca decit prin cuvinte ( … stii bine ca e asa).

Poate de aceea au venit pe lume oameni care in loc de ierburi, pastile, bisturiu si anestezice performante, au tinut in mina un toc, un stilou sau o masina de scris … lumea i-a numit scriitori, eu insa le zic ” vraci ai cuvintelor „…
Retetele lor sunt incredibil de eficiente.

Citeodata, unii, profani intr-ale cuvintelor, s-au aventurat in a-si scrie singuri retetele. Din categoria asta fac parte si eu :)

Cei ce inceteaza sa puna cuvinte pe hârtie, inseamna ca, sau traiesc cu iluzia ca, s-au „vindecat”.

Aruncind o privire prin „farmaciile” altora, am norocul sa descopar lucruri ce  imi dau de gindit …

Textul de fata l-am descoperit in jurnalul lui gabilutza. Daca veti trece pe acolo, suta la suta veti descoperi si alte invitaţii la meditaţie :)
……………..

” 23.02.2009
Un punct dureros va durea. Un punct dureros este intotdeauna martorul unei erori. Acum ceva ani am fost confruntat cu frigul, recele cel mai rece posibil. Un rece ce a trecut din natura in afectivitatea mea. L-am contemplat fara sa ma inspaimant, dar, din moment ce mi-l amintesc inca, inseamna ca m-a impresionat. E recele absentei de semnificatie, noaptea nelinistii totale. Era ca si cand acceptasem pentru o vreme sa traiesc obisnuit si nu am putut sa o fac, desi mi-am dorit-o. Ca sa-l fac pe celalalt sa inteleaga, ca sa gasesc cheia potrivita tuturor zavoarelor, trebuie sa-mi convertesc toate sentimentele proprii in sentimente umane tipice, recognoscibile, deci sa-mi falsific natura veritabila a ceea ce traiesc. Desi am atatea de exprimat, ma simt incapabil sa mai scriu. Privesc cu ochi mari gandurile mele ce merg spre ce vor ele, fara a deveni cuvinte ce se pot rosti.

http://gabilutza.wordpress.com/jurnal/

imagine – Georgia O’Keeffe

Anunțuri

12 gânduri despre „invitaţie la meditaţie

  1. >Buna Dimineata!m-am trezit la fel/(pre)cum am adormit: departe de ochiul lumii, intr-un cerc de desen ancestral, cu ecoul monololgului in doi -cu mine insami- si cu acessta pictura care m-a trimis dicolo de rindurile citite mai jos [incitanta invitatie!, ca si blogul respectiv, de altfel] si fara sa le chem sau sa le caut, la cuvintele lui Bulat Okudjava:'esti dincolo de pasulce desparte viata de viata , sau viata de neant ? ; O soapta ; iti simt vibratia printretrestii – esti cintecul esential :"El n-a fost cintat deocamdata/e verde ca iaba crescind/da'n muzica lui luminata se-seaza cuvintele-n rind ."eiii, dar parca eram sau sunt in vacanta!! PROMIT: o vreme nu ma mai fac vizibila pe aici!dar de ce provoci lumea atat de irezistibil? a, da, e Duminica! sa ai una deosebita, semeni a ceea ce oferi …[ gata am disparut in ceata de dimineata a toamnei, undeva unde stiu ca e colorata]

    Apreciază

  2. >Terapie prin scris, prin citit, DAR şi prin…ascultat. Să găseşti pe cineva care să ştie să sculte ceea ce ÎNCĂ nu ai scris, curată terapie!Frumos text, frumoasă Lună, sau Soare… un anume roz magic.Duminică liniştită!

    Apreciază

  3. >@sisifratatMultumesc pentru versuri, si pentru ca tot mi-ai amintit de Bulat, am scos din arhiva muzicala o piesa, sa o reascult …@MirelaEu, in cele mai multe cazuri, pina nu citesc titlul tabloului, nu stiu daca e vorba despre rasarit sau apus :) … mi se par foarte asemanatoare.

    Apreciază

  4. >Ce bine m-ai prins cu Georgia O Keefe, îmi place tare mult, de la punctarea cromatică a unor impresii până la tablourile cu cranii, cu cale augmentate şi, bineînţeles,minunatul Lawrence's tree. Mă bucur că am descoperit blogul ăsta! :)

    Apreciază

  5. >@CELLAAm retinut expresia "bine rau" :)@insemnariSi eu ma bucur ca mi-ai descoperit blogul :)I-am dedicat un spatiu special Georgiei O'Keeffe si de mai multe ori i-am folosit picturile.Daca te intereseaza pictura ei, vezi postul intitulat 'sentimentul ne-limitei'.

    Apreciază

  6. >Buna X.E ciudat ca ai ales acest moment real ce e retrait dupa 3 ani , in cuvinte – 23.02.2006.Cum spuneai, incercam cate un medicament, cateodata… :-) Inclin sa cred ca nu descoperim doar din curiozitate, ci din ceva mai mult, din intuitie si, un fel de sincronism de vibratii si intamplari ce ne sunt date sa le traim, unii din noi… :-)

    Apreciază

  7. >Mie mi se pare oarecum ciudat faptul ca din tot jurnalul, mi-au ramas in memorie aceste cuvinte … si ele m-au ajutat sa inteleg ceva privitor la propria-mi persoana.Iti dau dreptate in ceea ce spui referitor la rezonante :)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s