culoarea care strepezeşte dinţii


Trecusera mai bine de doi ani de cind frecventam cercul de desen si trebuie sa recunosc ca, in ciuda lipsei de interes pe care o manifestasem din cind in cind, facusem unele progrese vizibile.
Acuarelele, gouachele, culorile Tempera … isi dezvaluiau si pentru mine micile lor secrete. Rind pe rind invatam lucruri interesante. Acum stiam ce inseamna culori complementare, culori de baza, valoratie, perspectiva, pastel, natura moarta, culori tertiare, …

Imi placea cind ni se dadea sa facem lucrari abstracte in care sa experimentam contrastul culorilor, contrastul formelor geometrice, crearea iluziei de tridimensional, sa utilizam combinatii diverse de linii drepte si curbe sau pur si simplu sa intindem culorile sub impulsul unei inspiratii de moment.

Desi rar se intimpla ca profesorul sa faca aprecieri verbale la calitatea picturilor noastre, ii ghiceam din priviri nota pe care mi-ar fi acordat-o pentru fiecare lucrare in parte. Am observat ca gaseste interesant felul in care imi concep picturile abstracte si ca, foarte discret, imi da idei.

In acea zi ni se ceruse sa desenam ceea ce s-ar putea numi ‘scena de grup’.
Urma sa pictam o scena in care sa apara cel putin trei personaje prinse intr-o activitate.
Dar mie imi lipsea total inspiratia. Oricit incercam sa gasesc un subiect interesant, nu eram in stare de nimic.
Intr-un tirziu am desenat citeva siluete si am inceput sa le conturez cu negru.

Profesorul s-a apropiat si a privit peste umarul meu. M-am oprit din lucru asteptind sa spuna ceva.
Desi nu-i vedeam fata stiam ca priveste mustrator.

” De ce nu incerci sa faci conturul cu alta culoare?
Negrul e prea banal si rigid. In loc de negru incearca o combinatie de griuri sau una de vernil, alb si putin negru.”

A luat singur tuburile cu culorile ce-l interesau, le-a amestecat pe suportul de sticla si mi-a facut combinatia de care imi vorbise anterior.

Priveam la acel amestec de alb, vede si negru ce se transformase intr-o masa pastoasa de un vernil murdar si simteam cum imi trece un fior pe sira spinarii.
Am articulat cu o voce tremurinda : ” Mi se strepezesc dintii de la culoarea asta.”

Profesorul s-a uitat lung la mine cum stateam ghemuita pe scaun, cu miinile in jurul ghenunchilor si cu dintii clantanind.

L-am auzit ca spune : ” Bine, atunci picteaza cum iti place.”

Profitind de libertatea pe care mi-o daduse am intrebat dintr-o suflare : ” Am voie sa pictez altceva ? Azi nu am inspiratie pentru o scena de grup …”

” Dar pentru altceva ai inspiratie azi?”, m-a intrebat la rindu-i vizibil amuzat de felul in care ii adresasem intrebarea, accentuindu-l intr-un mod teatral pe „altceva”.

Am dat din cap asteptind aprobarea de a trece la actiune :)

Nu a fost nevoie sa zica nici un cuvint. Din priviri am inteles ca nu-mi impune nimic …

„Dar sa stii ca nu scapi asa usor. Scena de grup trebuie sa o termini acasa si sa o aduci data viitoare. Cercul de desen inseamna disciplina, nu sa faca fiecare ce-l taie capul.”

Foarte bucuroasa am trecut la lucru.
Afara ploua zdravan. Ploua de mai bine de doua zile. Nu era nici toamna dar nici iarna nu venise. Un anotimp incert luase in stapinire orasul nostru.
M-am uitat pe geam la crengile golase. Copacii despuiati de frunze pareau niste fiinte bolnave in cautare de protectie.
Printre crengile negre si ude, cerul, desi innorat, avea o luminozitate cu totul speciala.
De undeva, de nicaieri, doar din imaginatia mea, rasarea chipul unei fete ce privea calma ploaia de afara.
Incet si cu miscari sigure i-am creionat trasaturile …

Afara continua sa ploua. Inauntru era cald si bine. Vocile celor din jur se auzeau ca un zumzet de albine. Dintr-o data mi s-a facut pofta de crema de zahar ars … :)

Mirosul culorilor le simt si acum in nari. Aparatul de radio mergea in surdina … vocea Corinei Chiriac s-a estompat pe fundalul ultimelor acorduri muzicale. Au urmat rezultatele tragerii Loto, apoi o melodie ritmata cintata de un saxofonist plin de energie …
Auzeam hâşâitul creionelor si pensulelor, unele cuvinte răzleţe spuse cind in stinga, cind in dreapta mea, ritmul stropilor pe acoperisul de tabla si vântul ce facea sa scârţâie usor ferestrele …
Imi auzeam pina si ritmul inimii ce batea nefiresc de repede si pe care mi-o doresc, si cit imi doresc, sa o mai aud inca o data batind asa ….

Anunțuri

15 gânduri despre „culoarea care strepezeşte dinţii

  1. >Nu am in garderoba haine de culoare albastra si nici obiecte de decor prin casa, si nu as putea spune ca simt vreo afinitate deosebita fata de aceasta culoare (culoarea in sine).Desenele puse pe blog, si printre putinele in care am folosit culoarea aslbastra – si aceasta datorita subiectului pictat, nu ar trebui sa induca in eroare.Imi plac nuantele caramizii, de zahar ars, de miere de albine, culoarea nisipului, masliniul, castaniul inchis, cele de arama topita … toate astea in combinatie cu negru :)

    Apreciază

  2. >Îi invidiez pe cei care au timp si stare sa deseneze. Eu am talent, dar nu am nici timp nici stare. De regula cand am stare n-am timp si atunci ma simt groaznic, pt ca trebuie sa fac ceva anost in loc de a-mi folosi creativitatea.

    Apreciază

  3. >Frumoasă complementaritate, albastru-oranj…şi textul, îmi aminteşte de anii de dinainte de Acad. de Arte Vizuale, când mă pregăteam prin ateliere! Ei, nostalgii…Vino să miroşi ceva nou, te invit cu respect!

    Apreciază

  4. >@SirgNu stiu ce intelegi prin 'starea de a desena' … presupun ca e vorba de rabdare, chemare …In orice gen de arta, cred ca cel mai important lucru il reprezinta dorinta de a te exprima. Atunci cind aceasta dorinta lippseste, toate celelalte ingrediente necesare retetei ( talent, pregatire, timp, materiale ….) devin inutile.@anonimComprimarea imaginii intr-o fereastra de blog reduce mult din detalii de aceea incerc sa le incarc intr-o varianta marita ca atunci cind cineva da click pe imagine sa o poata vedea mai bine … iar acolo unde e posibil dau un link catre locul de unde am descarcat-o :)@Mirela PeteNostalgii … nostalgiiPoate te voi face sa mai postezi pe blogul tau cite ceva din cele pictate pe vremuri :)As dori sa-ti fac o sugestie.In profilul tau de pe blogger adauga linkul catre blog si apoi fa profilul public … in felul asta cu un simplu click vor putea si altii din cei ce vin pe blogul meu sa ajunga si la tine.@theo… nu stateam acolo :)

    Apreciază

  5. >Am editat profilul, dar acum ajung la un profil inutil din blogger, nu stiu ce e de facut, cu "Mirela" ajungeai direct pe blogul meu…se pare ca am muncit de pomana!Zi nună!

    Apreciază

  6. >Daurel, incredibil ca pina sa-ti citesc comentariul nici prin cap nu mi-a trecut ca fata pictata de mine are trasaturi ce amintesc vag de Corina chiriac :)Ma intreb oare in ce masura o melodie, un miros sau zgomotele din jur, influenteaza un desen?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s