Thánatos – Θάνατος

Ideea acestui blog nu imi apartine. Ea mi-a fost sugerata prin mail de Elena Agachi care mi-a propus sa particip la un proiect tripartit :)
Propunerea suna tentant, dar fiind in vacanta si mai mult pe drumuri, am tot aminat sa o pun in practica.
Pe de alta parte, desi aveam suficiente imagini si idei, imi lipsea scinteia aceea launtrica care sa ma faca sa scriu prima propozitie.

Dar despre ce era vorba?
Elena imi propunea sa scriu un blog pe tema mortii in pictura, urmind ca Dumitru Agachi sa o abordeze din perspectiva vizualizarii ei in picturile religioase din Romania, iar dinsa sa se ocupe de tema mortii in literatura.

Am intirziat cu blogul … insa am un avantaj. Va pot da linkurile celor ce au fost mai harnici ca mine :)

La braţ cu Doamna în Negru … ne spune Elena Agachi
###
Reprezentarea morţii la biserica Olari … comentarii de Dumitru Agachi

Deoarece imi este mai la indemina pictura moderna decit cea medievala, mi-am propus sa restring aria discutiei doar la pictorii ce au activat dupa anul 1900.

Voi incepe cu Mikhail Vrubel, cel mai important pictor simbolist rus. Mai demult i-am dedicat un post : demonii lui Vrubel.
Astazi insa voi prezenta un tablou emblematic al operei sale : Azrael, ingerul mortii.
Ingerul, cu sabia in mina, ia chipul unei femei. Nuantele de mov nu sunt alese la intimplare sau intr-o inspiratie de moment. Pictorul s-a documentat foarte bine asupra subiectului.

Azrael reprezinta ingerul mortii in lumea islamica, desi numele lui nu e specificat in mod clar in nici unul din versetele Koranului.
Nimeni nu-i rosteste numele, dar se spune ca are aripile, parul si ochii de culoare violet.
Azrael apare si in spatiul iudeo-crestin. Citind scrierile kabbalistice ale lui Abraham Ben Samuel Abulafia aflam ca Ingerul Mortii este unul si acelasi cu Ingerul Vietii, si ca, in clipa mortii, el apare infasurat in voaluri de nuante purpurii, mov si indigo.
Abul-afia spune ca in clipa despartirii sufletului de trup „timpul se goleste de timp”, amurgul si rasaritul se suprapun, lucrurile profane devin egale cu cele sfinte, durerea si placerea se contopesc…

Inspirat de scrierile Kabbalei, pictorul Elliot Wolfson a pictat Ingerul Purpuriu.
http://cnx.org/content/m18789/latest/

Fac un salt in timp pentru ca vreau sa ajung la Salvador Dali, care, intr-un afis special conceput pentru soldatii aflati pe front, pentru a reda pericolul mortii ca urmare a infectarii cu sifilis, apeleaza la o iluzie optica.
Doua prostituate compun un craniu, simbolul fara de echivoc al mortii.

Ceea ce se remarca in lucrarea grafica semnata de pictorul spaniol, pe linga iluzia optica creata, sunt nuantele de verde ce domina fondul.
Daca in pictura medievala, aproape fara exceptie, moartea era reprezentata printr-un schelet imbracat in haine negre, in pictura moderna asistam la unele schimbari in ce priveste perceperea ei.
Dali a fost un prim exemplu. Un al doilea exemplu il reprezinta tabloul pictorului francez Redon Odilon, tablou intitulat Moartea Verde.

Pe un fond orange, moartea apare sub forma unui sarpe verde. De remarcat ca, la partea superioara, sarpele se termina cu un corp de femeie. Pentru detalii dati click aici :
http://vr.theatre.ntu.edu.tw/artsfile/artists/images/Redon/Redon019/File1.jpg
Ma face sa ma gindesc la simbolul sarpelui din culturile mezo-americane.

Ne-am obisnuit cu ideea ca moartea să ia chipul unei femei, fie o femeie tânara si frumoasa (in folclorul românesc, vezi balada Mioriţa, ea apare in straie de mireasa), fie o hârca urâta, o Baba Cloanţă cu coasa in mâna.
Aceasta reprezentare feminina a Mortii se datoreaza faptului ca, din cele mai vechi timpuri, barbatii su fost cei au scris sau au pictat pe tema acestui subiect.

 

 

Dar oare femeile isi inchipuie Moartea tot asa?
Oare, inconstient, nu asociem Moartea cu sexul opus noua?
Pentru mine moartea reprezinta un concept atit de abstract incit sunt incapabila sa explic altora in ce fel o percep :)

Mi se pare ciudat că Paul Gauguin vede intr-un alt mod moartea ce o pindeste pe tinara fata intinsa pe pat. Moartea ia chipul unui barbat.

Ma intreb daca pictorul francez, cu o mama pe jumatate peruviana, nu a fost influentat de povestile si legendele pe care cu siguranta le-a auzit in copilarie, sau de miturile si legendele din insulele Polynesiei, acolo unde a trait foarte mult timp ?

Austriacul Egon Schiele reda moartea tot sub forma unui personaj masculin.
In tabloul intitulat Moartea si femeia asistam de fapt la o scena de dragoste.

 

 

 

 

Pentru cei ce nu stiu, vreau sa precizez faptul ca pictorul a murit foarte tinar, la virsta de douazeci si opt de ani, iar in tabloul mentionat, dupa toate probabilitatile, a redat-o pe Wally – cea care i-a fost model si amanta.
Tabloul a fost pictat dupa ce Wally l-a parasit definitiv la aflarea vestii ca Egon se va casatori cu o fata ce locuia in apropierea atelierului.

Anselm Kiefer mi-a atras atentia din doua motive : in primul rind datorita faptului ca reuseste sa se elibereze de viziunea antropomorfa a mortii, in al doilea rind pentru ca am aflat ca mai multe picturi i-au fost inspirate de versurile lui Paul Celan, poet roman-evreu foarte apreciat peste hotare dar aproape necunoscut la noi.

In acest tablou intitulat Die Sechste Posaune, A sasea trâmbiţă, pictorul german face trimitere la textele biblice si la cele sapte trâmbiţe din Apocalipsa.

Voi incheia cu un artist preferat si o lucrare preferata.
E vorba de Patratul Negru – cartea de vizita a pictorului suprematist rus Kazimir Malevich.
Malevich se elibereaza total de toate reprezentarile anterioare ale precedesorilor si de toate ideile sugerate sau desprinse din textele religioase iudaice, crestine, islamice, pagâne, din mitologiile amerindiene sau ale altor popoare.

Din punctul meu de vedere, The Black Square reprezinta sublima reprezentare a mortii : simpla, eleganta, linistitoare …
Grav bolnav de cancer, pe patul de spital, a cerut sa i se aduca acest tablou pe care cindva l-a numit „icoană neînrămată a timpului meu”.
Capatul catafalcului, asa cum infatiseaza fotografiile facute atunci, a fost impodobit cu aceasta icoana neinramata.

La mormintul lui Malevich se afla un monument mai ciudat, un cub alb decorat cu un patrat negru …

Vine o zi cind fiecare copil descopera ca oamenii mor si ca nimic nu e vesnic. Acest lucru mi s-a intimplat si mie. De foarte multe ori, in copilarie, am incercat sa-mi inchipui cum e sa mori. Devenise aproape un joc, un joc in care imi exploatam la maximum imaginatia si curiozitatea.

Anunțuri

14 gânduri despre „Thánatos – Θάνατος

  1. >Însă, uite, mă-nspăimântă întunericul de veci,Nentreruperea acestei linişti împietrite, reci:Să nu mai revin în viaţă niciodată?… Niciodată?…E grozavă vorba asta!… Limbă nemaidezgheţată,Humă, nemaiîncălzită de simţiri şi de idei!Nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei.-Alexandru Vlahuţă –

    Apreciază

  2. >1. Asocierea dintre semnificaţiile morţii şi cele ale feminităţii NU se datorează faptului că bărbaţii au fost primii care au reprezentat moartea în imagini. Femeia e Mama Pământ prin care toate ies şi prin care toate se întorc de unde vin. În femeie se moare, prin femeie se naşte viaţa.2. Moartea NU e un concept, e o realitate, rămâne concept pentru cei lipsiţi de asumarea propriei finitudini temporale şi spaţiale. Sugestie 1.: a se evita informările wikipedice, moartea şi multe altele pe care le-am găsit pe aici NU sunt informaţii livrate şi livreşti. Sugestie 2: învrednicirea vreunui răspuns la ce spun aici, (nenecesar mie – în privinţa Marilor Adevăruri nu-mi caut confirmările pe aici şi le am deja), va fi pentru cei care vă citesc. Dacă îndrăzniţi să "aberaţi" (parcă aşa spuneaţi pe undeva despre ceea ce faceţi aici) despre lucruri mari, cel puţin din respect pentru cei care vă citesc, dacă nu pentru dvs. (deşi, orice respect şi preţuire pentru ceilalţi trece prin respectul şi preţuirea propriei persoane – a se evita confuzia cu narcisismul!), încercaţi să o faceţi cu băgare de seamă şi cumpătare.Scuzele mele dacă se vor întâmpina dificultăţi în procesarea şi înţelegerea celor pe care le-am spus.Respecte,alt anonim

    Apreciază

  3. >Ai ales in deschidere tabloul pe care-l aveam in draft pentru azi :)daca nu s-ar fi intimplat, intre timp, … intimplarea am fi avut postari identice(ilustrativ) :)

    Apreciază

  4. >@anonim1Prefer sa raspund cu niste versuri compuse de Khayyam:"Am întrebat Savantul si-am întrebat si Sfântul,Sperând c-au sa ma-nvete suprema-ntelepciune.Si dupa-atâta râvna atât se poate spune:Ca am venit ca apa si-o sa plecam ca vântul."@anonim2De acord cu cele exprimate la primul punct.[ in paranteza fie spus, numeroase culturi si mitologii au un Zeu al Mortii (Thanatos, Yama, Osiris, Hades ..) si nu o zeita.]Sugestiile date le corelez cu celelalte comentarii, in stilul caracteristic, tot sub 'umbrela protectoare a anonimatului', facute pe la alte postari … "Tu, fractalul", "Sarada lui Rafal Olbinski", textul dedicat Georgiei O'Keeffe …Am mai spus si ma vad in situatia sa repet : acesta nu este un blog cu pretentia unui blog de arta, nici de filozofie … sau mai stiu eu ce.Exprim niste idei si felul in care vad eu lumea … Nu oblig pe nimeni sa-mi citeasca aberatiile sau sa intre de douazeci de ori pe zi aici pe blog.Cine se va regasi in ceea ce scriu, sau va gasi interesante unele idei si informatii… cu siguranta ca va reveni.Cine nu, nu imi va calca a doua oara pragul virtual.In ce priveste respectul pentru cei ce ma citesc, credeam ca il am.Citind insa comentariul in cauza mi-am dat seama ca unii cred contrariul."Scuzele mele dacă se vor întâmpina dificultăţi în procesarea şi înţelegerea celor pe care le-am spus.Respecte,alt anonim"Aceasta fraza o pun in legatura cu raspunsul dat comentariului facut mai demult la "feminitate"."2. Moartea NU e un concept, e o realitate, rămâne concept pentru cei lipsiţi de asumarea propriei finitudini temporale şi spaţiale."Exista un concept al mortii pe care si-l formeaza copiii in momentul in care isi dau seama ca viata are un sfirsit, exista concepte diferite ale mortii ce tin de religie, de traditii, folclor … etc.Conceptul mortii in hinduism nu este identic cu conceptul mortii in folclorul pieilor rosii si nici cu cel din religia mozaica, spre exemplu.Pentru un medic, acest concept e diferit de cel al unui mag zoroastrian, alt exemplu.Conceptul mortii evolueaza cu virsta, caci intr-un fel concepeam moartea la paisprezece ani si altfel o concep in momentul de fata.Moartea reprezinta o realitate insa felul in care o concepem noi tine de multi factori : virsta, cultura in care am fost formati, religie, nivel de studii, putere de abstractizare, imaginatie, lecturile facute de-a lungul timpului, evenimentele tragice la care am fost martori …@CELLADe vina cred ca e Teoria Probabilitatilor :)Aproximativ acelasi lucru mi s-a intimplat cu ceva timp in urma cu postul dedicat de Lanternativa lui Gerhard Richter …Am renuntat sa mai scriu despre Richter.Sper sa pui tabloul la tine pe blog … nu se poate sa renunti asa usor la "rusii tai" :)

    Apreciază

  5. >X, ai fost mai inspirata decat mine, recunosc! Vrubel, o amintire din studentie! Cu anii aceia reci, numai albumele de pictura ne mai incalzeau!!!Ai tratat ispititor subiectul, de asta si carcoteli… Oricum, cei ce carcotesc o fac cu dragoste probabil! daca intra si carcotesc e de bine! O sa fac la mine pe blog o culegere cu ce am batut eu campii despre MOARTE, apoi, in masura in care o sa mai am timp zilele astea, voi pasa problema la Mircea Eliade! Cu drag si multumiri!!!

    Apreciază

  6. >Imi pare rau că ai refuzat premiul, îl primisem de la CELLA…Fii mai egoistă şi ia-l doar pentru tine, eu nu respect regulile când nu-mi sunt pe plac şi mă îngrădesc. Sumbre imagini, îmi amintesc de "Mama moartă" a lui Munch şi mă înfior…Extrem de sugestiv Dali, inspirat. Interesant Patratul Negru – cartea de vizita a pictorului suprematist rus Kazimir Malevich. Chenarul înrămează acel "sânge uscat", parcă nu e tocmai negru…E eliberarea omului bolnav de suferinţa care îl făcea captiv, această lucrare… Expresive sunt, întradevăr, toate!

    Apreciază

  7. >@ElenaNu cred sa fi fost mai inspirata decit tine. Tablourile pictorului croat pe care le-ai atasat blogului tau sunt de retinut … ca sa nu mai spun de felul in care ai scris despre profesorul Irimia.@andibobPe blogurile pe care le frecventez nu am observat fenomenul, cu exceptia blogului Elenei care are citeva bloguri dedicate fostului ei profesor si indrumator de doctorat, in care vorbeste despre moarte, mai mult sau mai putin direct…. nu sunt superstitioasa si nu cred sa fie un semn rau faptul ca cineva vorbeste despre moarte.

    Apreciază

  8. >@MirelaMa mai gindesc :)@andibob:)@ElenaO singura data am vazut ploaie de stele cazatoare … eram mica, insa ceva-ceva tot tin minte … ca prin vis.@DaurelNu stiu daca forma grafica ar avea mare impact asupra fumatorilor. Poate doar asupra celor ce inca nu au inceput sa fumeze.

    Apreciază

  9. >@MirelaNe-am intersectat cu raspunsurile … le-am postat la 5 secunde diferenta de timp :)Multumesc pentru linkuri. Le voi vizita sa vad despre ce e vorba. Dupa cum iti spuneam, nu-i cunosc deloc pe acesti doi pictori.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s