miniatura chinezească


Saptamina trecuta profesorul ne prezentase pictura medievala a orientului indepartat, ilustrindu-si spusele cu imagini cind in culori pastelate, cind in culori inchise, cind in nuante cenusii … cind in culori explozive.
Nu puteam sa-l urmaresc si in timp ce filele cataloagelor se intorceau rind pe rind, gindul imi zbura in alta parte.

„Pentru azi ne vom opri la miniaturile si picturile chinezesti”, ne-a anuntat el cu buna dispozitie in glas.
Am privit citeva imagini cu miniaturi executate pe vase de portelan … mult albastru, litere chinezesti stilizate, modele florale, siluete umane alungite, pasari in zbor …

A luat un bloc de desen de pe masa si a scos niste picturi pe hirtie de matasa. Le primise cadou de la cineva ce fusese in China si in timp ce ni le arata le privea aproape cu evlavie.

Culorile erau pastelate insa mie mi se pareau reci caci fondul celor mai multor lucrari oscila de la cenusiu deschis la verde pal sau la o combinatie spalacita de fumuriu si bleumarin. Uneori apareau petale de flori de culoare roz sau chinezoaice in haine viu colorate, ceea ce ma facea sa le privesc cu atentie.
Sesizam o delicatete in acele picturi ce nu o mai intilnisem nicaieri in alta parte.
Profesorul a mai scos niste seturi de carti postale cu imagini asemanatoare si ni le-a dat sa le privim cu atentie, urmind ca noi sa alegem o tema din pictura chinezeasca si sa o executam in varianta proprie, folosindu-ne de acuarele, guase sau Tempera.

Nu ma puteam hotari la nimic.
Fete tinere zimbind in spatele evantaielor, raţe pe lac, ramuri de cires inflorit, stufaris in amurg, irisi, nuferi, scene de lupta, copaci singuratici, batrini singuratici, pasari calatoare pe cerul plumburiu al toamnei, copii cu un smoc de par in virful capului, peisaje trasate doar din citeva linii, …
Dar nu aveam de ce sa ma grabesc. Ne-a spus ca avem timp de gindire pina la sedinta viitoare.

Am rasuflat usurata. Sedinta viitoare insemna pentru mine sedinta comuna cu cei din clasa a VIII-a … si speram ca pina atunci profesorul de desen sa uite ca mai exist.

Urmatoarea sedinta m-am strecurat pe nesimtite la locul meu, in coltul mesei de linga fereastra. Linga mine statea Cecilia, una din fetele de la liceu ce venea la cercul de desen impreuna cu cei din clasa a VIII-a.
Ma apucasem sa colorez fondul in nuante fumurii desi nu-mi era clar ce voi picta in continuare.
I-am zis ce tema ne daduse profesorul si ea m-a sfatuit prietenoasa : „Alege o tema din natura. O poti modifica mai usor daca nu-ti iese pe plac.”

Nu stiu cit timp a trecut. Intre timp profesorul iesise afara dar la citeva minute s-a intors si, in fuga, ne-a zis ca trebuie sa plece urgent undeva.
I-a lasat cheile unui baiat spunindu-i ca dupa ce plecam sa inchida toate luminile, sa incuie usa si sa dea cheile profesorului din salonul de vis-a-vis, unde se tinea cercul de traforaj si pirogravura.

Am rasuflat usurata si mi-am pus pensulele deoparte.
Cecilia a izbucnit dintr-o data in vorba : ” Nu vrei sa te pictez? Iti pot face portretul daca imi pozezi o jumatate de ora. Noi suntem la portrete si nu am pe nimeni model.”

Nu stiam ce sa-i zic. Nu aveam chef sa stau intepenita ca o papusa in vitrina magazinului de jucarii …
Dar nu am avut timp sa-i raspund caci ea a si sarit de pe scaun strigind-o pe colega ei de liceu.

„Ce idee mi-a venit! Stai asa..”, mi s-a adresat mie, in timp ce m-a tras cu tot cu scaun mai inspre intrare.
Am vazut ca pleaca in biroul profesorului si aduce de acolo prosopul lui. Era un prosop subtire, cu flori viu colorate, cit o jumatate de prosop de baie.
M-a infasurat ca intr-un sal si fara sa observe ca vreau sa ripostez si-a continuat operatia :

” Ce zici Cristina? „ s-a adresat ea colegei ei … ” Ce zici sa o aranjam ca pe o chinezoaica?”.

„Asta-i chiar prea de tot”, am zis revoltata in gind si m-am ridicat sa plec.
Dar fetele m-au prins de ambele miini si rizind m-au asezat pe scaun.
De undeva de prin posetele lor si-a facut aparitia o pudriera, citeva creioane dermatograf si un rimel.
Nu stiu cine mi-a scos ochelarii, dar dupa ce mi i-a scos … totul s-a incetosat in fata mea.
Simteam doar miinile lor pe fata, virful creioanelor si raceala rimelului in timp ce ma machiau.

” Trebuie sa-i facem coafura”, a zis pe un ton serios Cristina. „Nu-i pacat de parul asta ?”
Si din nou am simtit cum niste miini imi umbla prin par, mi-l desparte in suvite si mi-l prinde cu agrafe.

Dar de parca asta nu ar fi fost suficient, Cecilia a luat doua pensule noi din raftul cu materiale de pictura si mi le-a infipt in forma de X in parul strins intr-un coc ce incerca sa imite coafurile chinezesti.

Au asezat scaunul linga perete, mi-au aranjat corpul in pozitia dorita de ele … si au trecut la pictat.
Din cind in cind imi priveam chipul reflectat de sticla geamului si nu-mi venea sa cred ca eu sunt faptura aceea cu parul turn, ochii migdalati si sprincene trasate pina la timple.
Rimelul se uscase si simteam cum mi se stringe pe fata si pe pleoape. Nu mai puteam clipi fara sa simt cum imi dau lacrimile.

Prin tunelul timpului privesc la imaginea mea lipita parca pe sticla geamului si ma intreb : oare a mai ramas ceva din fata aceea?

Ceilalti din clasa a VIII-a s-au strins pentru citeva minute in jurul nostru exclamind si comentind, privind mirati la ce au fost in stare sa faca cele doua fete de liceu :)

Si tocmai cind credeam ca incep sa atipesc pe scaun am auzit in curte zgomotul frinelor de masina.

„A venit profesorul !”, am zis cu voce tare.
Fetele au ramas cu pensoanele in aer ciulindu-si urechile.
Nu era nici un dubiu. I-am auzit vocea pe scari.

Am dat sa ma ridic de pe scaun si sa pun prosopul la loc, dar din scaunul meu, nu stiu de unde, iesise un cui buclucas de care mi se prinsese si prosopul si tricoul cu care eram imbracata.

… era prea tirziu :)

Profesorul intrase in camera si primul obiect din calea privirii lui am fost noi trei.
A privit atent la mine, analizindu-mi infatisarea, machiajul si expresia fetei, le-a privit pe Cristina si Cecilia … si apoi foarte calm, surizind chiar, le-a intrebat:

„Fetelor, unde ati mai vazut voi chinezoaica cu parul roscat?”

http://www.divshare.com/download/8112641-619

Anunțuri

10 gânduri despre „miniatura chinezească

  1. >@ElenaSunt printre putinele lucruri pe care nu le poate lua nimeni … nici macar atotputernicul Cronos.@andibobCa sa vezi ce iese din increngatura miniatura -picatura :@anonimSi aceasta reprezinta una din formele globalizarii…

    Apreciază

  2. >am căutat azi "stampe" şi dl.G. mi-a "servit" planoare şi 2 mostre japoneze,îndoielnice :)profesorul meu de desen(de la"cercul de pictură")nu admitea amestecurile începători-avansaţi… mulţumesc, pentru amintiri(ale mele :) )

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s