"operaţiunea" Orsoni

Am luat cu mine catalogul si aproape ca am zburat prin aerul serii ce isi lasa polenul auriu pe norii strinsi la marginea orasului … auriu asemenea imaginilor cu mozaicurile tiparite pe filele lucioase.
De abia asteptam sa ajung acasa, sa maninc si apoi sa privesc in tihna toata revarsarea aceea de frumusete.

Orsoni … statea scris cu litere de o schioapa pe prima fila.
Orsoni … am repetat in gind, si am inceput sa citesc primele rinduri.

Catalogul era in italiana. Pricepeam cite ceva din ce se spunea.
Dar parca nici nu era nevoie de prea multe cuvinte. Imaginile vorbeau de la sine. Pluteam ca o umbra nevazuta prin curtea vechii fabrici de mozaicuri, deschideam usa cuptoarelor, amestecam pigmentii, cu o dalta minuscula spargeam placile smaltuite scoase din cuptor si le transformam in gramajoare de cioburi multicolore … apoi le aranjam in modele pe care mi le inchipuiam sau le vedeam prin paginile catalogului.
Bineinteles ca toate aceste operatiuni le faceam in imaginar

Cred ca in acea seara am trait cu convingerea ca mozaicurile reprezinta forma suprema a artei … arta la superlativ.
Impresia a fost atit de puternica, si a ramas puternica de-a lungul timpului, incit si azi, dupa ce am vazut mii de metri patrati imbracati in mozaic, moschei, palate, ziduri de gradini si de biblioteci, atunci cind cineva pronunta cuvintul ‘mozaic’, in mod reflex, ma gindesc la cele fabricate de Orsoni.

Toata noaptea m-a chinuit gindul sa fac ceva asemanator si stiam bine ca nu am cum :)

A doua zi, dupa ce am venit de la scoala, m-am afundat din nou in paginile multicolore. Poate ca stii ce inseamna sa visezi cu ochii deschisi si plini de lacrimi …

In general ma atasez greu de oameni sau idei, insa ceva, odata ce a devenit parte din mine, va fi mereu in inima mea. De aceea imi devin antipatici cei ce cauta zeci de explicatii alambicate pentru a-si motiva sau scuza abandonul propriilor pasiuni.

Un fel de vaga tristete m-a cuprins in urmatoarea zi.
Mama ma trimisese in piata sa cumpar ceapa verde si ridichi. Tot invirtindu-ma printre tarabe am nimerit intr-un loc unde se vindeau ghivece de flori si alte vase din ceramica.

Citeva scurtcircuituri s-au produs aproape instantaneu in mintea mea.
” Nu e imposibil”, mi-am zis in gind. ” Trebuie sa incerc.”

Am cumparat doua vase de flori si doua oale de lut pentru lapte acru. Cu ele in brate, si grele mai erau !, am ajuns acasa.

Urmatorul pas al „operatiunii” Orsoni trebuia executat imediat.

Gasisem un ciocan si o bucata de metal in forma de lama si le-am dus afara, in curte, acolo unde lasasem obiectele de ceramica.
Am trintit vasele de flori pe beton. Bineinteles ca s-au spart :)
Am trecut la spargerea cioburilor mari in cioburi cit mai mici.

Urmatorul pas l-a constituit vopsirea.
Si asa imi ramasesera neincepute tuburile de Tempera :)
Am dizolvat fiecare culoare in cite un borcan sau capac de borcan si am trecut la pictarea cioburilor.
Dupa vreo doua ore de lucru, gramajoare de cioburi colorate, sortate pe culori, stateau aranjate in curte.
In ultimul moment mi-am dat seama ca a mai ramas putin timp pina sa inceapa orele.

Pur si simplu am zburat spre scoala.

Noaptea m-am tot gindit cum sa lipesc cioburile de ceramica colorata pe cele doua oale de lut ce semanau cu doua amfore. De modele geometrice si florale imi era plina mintea … insa imi lipsea tehnologia de executie.

Dimineata insa, un gind extraordinar mi-a aterizat in plina viteza pe scoarta cerebrala.
Ghips!
Stiam ca ramasese ceva din vara trecuta de la zugravul ce ne zugravisera casa.
Scotocind pe acolo, prin magazie, am dat de punga cu ghips.

Urma sa trec la faza a doua a „operatiunii” Orsoni.

Trebuia sa amestec ghipsul cu apa astfel incit sa obtin o pasta mai groasa care sa actioneze ca un liant pentru cioburile de ceramica colorata.
Dar enervant era faptul ca atunci cind mestecam, compozitia incepea sa se intareasca brusc … iar cind o lasam, devenea din nou moale si apoasa.

De abia in anul II de facultate aveam sa aflu ca apa si ghipsul formeaza un amestec reopectic care sub actiunea unei forte isi mareste viscozitatea :)

Operatia de lipire mi-a luat mult timp insa s-a meritat efortul. Un vas de ceramica l-am decorat in nuante de albastru, alb, gri si verde iar celalalt in nuante caramizii, amestecate cu cioburi rosii si negre.

Am ascuns cele doua amfore in camera mea de la etaj, acolo unde in fiecare an imi stabileam cartierul general pe timpul anotimpului calduros.

Tin minte ca in acea zi era simbata si ca matusa mea venise la noi. Trebuia sa mearga la nunta unei foste colege sau fost coleg de liceu … sau cam asa ceva.
Parintii mei, impreuna cu ea si sotul ei, au iesit in oras.
Eu am ramas acasa sa raspund la telefon, in eventualitatea ca ar fi cautat-o cineva.
Din pacate, pe atunci, nu se inventasera celularele :)

Nu ma plictiseam. Rasfoiam pe indelete catalogul si incercam sa citesc si textele insotitoare. Locatiile diverselor cladiri, catedrale, temple, moschei, hoteluri, magazine de lux si centre de expozitii internationale in care s-au folosit mozaicurile produse de firma Orsoni imi captasera cu totul atentia : Venetia, Abu Dhabi, Toronto, Paris, Roma, Barcelona, Stockholm, Thailanda, Grecia …

La un moment dat ochii mi-au cazut pe cutia de spray de pe masa. Matusa mea o lasase exact in bataia soarelui. Era o cutie de fixativ de par, coincidenta, tot un produs italian :)
M-am gindit sa o iau si sa o pun pe raftul de la biblioteca sau undeva mai la umbra.
Dar in acel moment o alta idee s-a materializat in fata ochilor.
… sa dau cu fixativ amforele pe care lipisem cioburile colorate … banuiam ca fixativul le va da stralucire… unde mai pui faptul ca avea si particule fine aurii in compozitie :)

N-am stat mult pe ginduri. Zis si facut!

A doua zi dupa masa, atunci cind matusa mea ajunsese spre finalul pregatirilor de nunta, a luat cutia cu fixativ. A apasat de citeva ori pe clapeta … si a vazut ca apasa in gol. Nici un strop nu mai iesea afara …
S-a uitat nedumerita la cutie. A agitat-o de citeva ori, a apasat din nou … si tot nimic.
Nici nu avea cum.

Cu o zi inainte ii golisem eu continutul ca sa-mi realizez operele de arta :)

Pentru doritori am alcatuit o mica galerie Orsoni :
http://www.orsoni.com/images/New_Images/ORSONI%20NEL%20MONDO.jpg

http://www.orsoni.com/images/New_Images/BUDDA%202.jpg

http://www.mosaicartsource.com/Assets/html/articles/orsoni%20master/orsoni%20smalti%20mosaic%20venice.jpg

http://www.orsoni.com/default.asp?pc=002001000000002

http://www.orsoni.com/default.asp?pc=002008000000002

http://mosaicartsource.files.wordpress.com/2006/10/mosaic-portrait-queen-esther-and-mordechi-lilian-broca.jpg

http://farm1.static.flickr.com/104/306286909_dc28593a1b.jpg

http://mosaicinfo.files.wordpress.com/2008/01/aldborough_mosaic_400x313.jpg

Iar aici preferata mea

Anunțuri

11 gânduri despre „"operaţiunea" Orsoni

  1. >Orosni… Mă simt ca într-o puscărie comunistă, perioada 50. Stiu că e o blasfemie, dar e ca si cum as audia cursuri inedite. Ăsta a fost primul gând, acum. Recunosc, unul ciudat. Voi iesi de aici ceva mai cunoscător al frumosului. Voi fi descoperit ceea ce habar n-aveam că am de descoperit. Pot spune un „multumesc” simplu?

    Apreciază

  2. >in perioada liceului si pe mine ma chinuiau talentele cand cu pictura cand cu sculptura. de la o dalta am si acum vizibila o cicatrice pe mana stanga.preferata ta a devenit si preferata mea :)

    Apreciază

  3. >@Vania… se pare ca avem unele gusturi comune.@litere libereDe la culori si dalta, intr-un final, te-ai oprit la litere … eu la tot felul de sisteme, motoare si energie :)

    Apreciază

  4. >Ce frumos, ai descris cu atata frenezie pasiunea ta si totul e atat de sincer incat pe mine m-ai prins in mreaja randurilor tale! Felicitari pentru faptul ca ti-ai urmat pasiunea!

    Apreciază

  5. >rămasă impresionată :) sincer :) şi, chiar de mă repet, pot să afirm că preferata ta e, într-adevăr, cea mai bună! :)Mi-a plăcut mult ce am citit şi ce am văzut, mai revin la alte texte în speranţa că voi găsi aceeaşi frumuseţe a cuvântului şi imaginii :)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s