rezonanţe de sunete şi culori

 

Pianul e prea sobru, vioara prea melancolica … iata deci motivul care m-a facut sa-mi placa chitara. Chitara poate fi in acelasi timp sobra si melancolica, duioasa si taioasa … visatoare si gata de actiune.
Poate fi un instrument de salon sau unul de baricade, un instrument al dragostei dar si al urii.
A inceput sa-mi placa chitara/ghitara din secunda in care l-am ascultat pentru prima data pe Vladimir Vysotsky, insa dupa aceea am descoperit si alti magicieni ai chitarei, in special ai chitarei clasice : Andres Segovia, Pedro Angel, Paco de Lucia, Manuel Barrueco, Andrei Krylov, John McLaughlin, Michael Lancaster, Pasqual Gallo … si lista poate continua.
Muzica e data de rezonante sunetelor, pictura de cea a culorilor. Pentru a le percepe trebuie sa gasesti o lungimea de unda secreta care sa te duca la ele.
Unii pictori au incercat sa transpuna trairea personajului ce atinge strunele si cu ajutorul pensulei si culorilor au prelungit peste secole ecoul acordurilor muzicale imprastiate in jur.
Cind privesc opera lui Vermeer, The Guitar Player , pictata in 1672, gindul ma duce la piesa Los Cuajaritos, interpretata de Pedro Angel.
Asemenea fetei din tablou, si eu am impulsul de a ma uita in directia in care se uita ea, caci in acel tablou exista de fapt doua personaje, unul vizibil … celalalt invizibil.
Si chiar daca nu-l vezi, tu, ca privitor, simti ca el exista acolo, in acea incapere, undeva in afara ramei tabloului, ascultind atent acordurile.
De aceea fata se uita la el in timp ce cinta.

Cintaretul spaniol pictat de Edouard Manet in 1860 imi aminteste de o melodie cintata de Paco de Luciadescoperita in albumul Entre das aquas.

Acesta e unul din primele tablouri ce a atras atentia criticilor asupra lui Manet.
Un cintaret sarac, daca ar fi sa ne luam dupa incaltamintea rupta din picioare, ce si-a incalzit vocea cu vinul din ulciorul asezat jos linga banca simpla de lemn … dar plin de vitalitate.
Cintaretul lui Manet stie ce gust are viata si mai stie ca viata e frumoasa, indiferent de hainele ponosite pe care le poarta.

Pablo Picasso, intr-un tablou pictat in 1903, infatiseaza un ghitarist orb ce pur si simplu se contopeste cu instrumentul pe care il tine in brate. In mod sigur cinta ceva de care-si aminteste si ceea ce vede sub perdeaua oarba a pleoapelor ii sfisie inima.

Contopirea aceasta o poti simti ascultind Konia, un duet la chitara compus si interpretat de Tong.M. Do .

In tabloul lui Salvador Dali nu poti intui expresia lui Pierrot in timp ce cinta la chitara dar te poti ajuta de elementele din decor pentru a-i construi o biografie.

… niste carti de joc, o sticla cu ceva de baut, o pipa in gura, un tablou ce infatiseaza o barca cu pinze in largul unei mari. Imi inchipui ca e o combinatie fericita intre ironic si melancolic, adica un ironic ce niciodata nu va aluneca cu totul pe panta melancoliei, caci trebuie spus ca aproape toti ironicii convinsi ajung in cele din urma niste melancolici incurabili.
I s-ar potrivi o melodie de VisotskyMoi Kapitan, de exemplu.

 

Fata cu ghitara pictata de Rinat Baibekov imi aduce in auz melodiile lui Elvis Presley … in special Blue Moon.
Imaginea mi se pare expresiva prin deosebita ei naturalete. Nu m-as indoi nici o clipa de faptul ca ea exista cu adevarat :)
Anunțuri

13 gânduri despre „rezonanţe de sunete şi culori

  1. >@andibobE un tablou din perioada "albastra" a lui Picasso. Imi plac picturile din acea serie …@litere libereIn arhiva mea se gasesc multe imagini pe tema asta si mi-a fost greu sa decid pe care sa le pun :)… privirea fetei din ultimul tablou e mai ceva ca un sfredel :)

    Apreciază

  2. >În mod clar, prefer primul tablou, pentru forta cu care sugerează existenta personajului invizibil. Aceea e poezie, e PA.E excelent eseul tău despre muzică si pictură, e ca o lectie la care stai cu gura căscată pentru că nu mai ai timp s-o închizi la loc.

    Apreciază

  3. >am primit o reproducere dupa 'Dantelareasa',mi-a placut, am privit si rreprivit, interesul stirnit, negasind in biblioteca ceea ce voiam, am inceput sa caut pe net [??????!!!!!!!!!!!!!!???!!?] si am gasit aici; link-urile mi-au placut si ti le trimit in ]ntregime; scuze pt intirzier, dar am pb…. pt tine, un :)http://www.essentialvermeer.com/http://www.kokoom.com/voliere/ephem/octobre/31-10.html

    Apreciază

  4. >Ana, ma bucur sa te vad din nou pe aici.Primul link il stiu de multa vreme si il 'frecventez frecvent' :) … cel de-al doilea insa constituie o noutate.Multumesc ca te gindesti din cind in cind la mine …

    Apreciază

  5. scuze ca dau buzna…deosebit de sensibil eseul, iar complementaritatea celor doua arte este benefica,cred eu mai ales pentru Manet si Picasso.multumesc pentru delectarea sufletului.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s