Cofăriţa … Aguadora

 

Mi s-a reprosat in mai multe rinduri ca nu am scris nimic despre pictura spaniola din perioada Evului Mediu si prea putin referitor la pictorii germani.
Daca despre pictura germana am mai spus cite ceva, a se vedea blogurile dedicate lui Albrecht Dürer si Lucas Cranach cel Batran, recunosc ca pe maestrii spanioli nu i-am luat in colimator.
Insa niciodata nu e prea tirziu :), asa ca, azi, voi incerca sa recuperez din carente.

In pictura spaniola se intilnesc nume cu greutate : Velazquez, Goya, Murillo, Zurbarán, El Greco … dar si Salvador Dali sau Pablo Picasso, acestia doi din urma extrem de bine cunoscuti pe toate meridianele mapamondului.

Francisco de Goya (1746-1828) reprezinta un reper peste care nu se poate trece cu usurinta. Nu am de gind sa-i rasfoiesc biografia insa pentru a intelege tabloul de azi e necesar sa punctez anumite lucruri.

Deseori Goya e prezentat ca un pictor de curte. Adevarat ca a pictat multe portrete de aristocrati si a imortalizat pe pinza familia regala spaniola dar opera lui nu se reduce doar la atit.
Trebuie neaparat adaugata informatia ca numai un pictor de talia lui Goya a reusit performanta de a-si arata prin culoare disconsideratia fata de rege si familia sa, fara ca acestia sa-si dea seama.

Cind se spune „Goya” in mod reflex se aduc in discutie doua picturi:
La Maja desnuda si La Maja Vestida, ambele expuse la Muzeul Prado din Madrid.

La Maja desnuda/Maia dezbracata a fost pictata in anul 1800 si a provocat scandal, imediat cerindui-se pictorului sa retuseze tabloul si sa-i adauge vesminte.
Goya a refuzat si in schimb a preferat sa picteze un alt tablou.
In 1803, Manuel Godoy, prim-ministrul Spaniei si cel ce comandase lucrarea anterioara, o primeste pe La Maja Vestida sau Maja invesmintata.
El va aseza tabloul ‘invesmintat’ peste tabloul initial si doar in clipele de singuratate il va admira pe primul.
In anul 1813 Inchizitia confisca ambele tablouri considerindu-le obscene dar le returneaza in 1836.

Se crede ca femeia din tablou ar reprezenta-o pe ducesa de Alba, vaduva dupa moartea sotului ei, ducele de Medina – Sidonia, amanta lui Manuel de Godoy, la rindul lui amantul reginei Maria Luisa – sotia regelui Carol al IV-lea al Spaniei … incilcite ite :)
Se mai crede ca pictorul ar fi avut o idila cu ducesa in perioada de timp cit a fost oaspete la resedinta ei din Andaluzia, ducesa oferindu-se sa il ingrijeasca, cunoscind faptul ca artistul asurzise in urma holerei si a febrei ce o contactase anterior….

Altii sunt de parere ca modelul ar fi fost Pepita Tudo, una din amantele de moment ale prim ministrului Godoy si ca intre Goya si ducesa de Alba nu s-a consumat nici un fel de poveste de dragoste, cel mult o iubire platonica din partea pictorului spaniol.
Intrigă totusi faptul ca ducesa lasa o mare suma de bani, sub forma de renta anuală, lui Javier, fiul lui Goya.

Ce-i adevarat si ce nu? … cine ar putea sa spuna cu certitudine?
Legendele circula si nimeni nu le poate opri avalansa.

In orice caz, opera lui Goya nu se reduce nici la aceste doua tablouri celebre si nici la alte portrete de nobili spanioli.
Artistul a pictat cu o deosebita forta oameni simpli din popor si i-a pictat in asa maniera incit sa ne dam seama de admiratia sau compasiunea ce o nutrea fata de ei.

Pentru a ilustra aceasta idee voi lua ca punct de reper un tablou de la Szepmuveszeti Museum din Budapesta : Aguadora.
Eu l-am intitulat „Cofăriţa”.
In limba engleza circula sub mai multe denumiri : Girl with a Jug, The Water Carrier, …

Culorile folosite de pictor atrag atentia, fara ostentatie, fara sa oboseasca retina ochiului.
Profilul tinerei fete e conturat cu fermitate pe un cer innorat. Corpul ei viguros pare sa sfideze timpul si mizeria vietii.

In acea perioada, marcata de razboi si foamete, vinzatorii de apa si tocilarii (ascutitorii de pumnale) reprezentau figuri obisnuite pe strazile oraselor spaniole. Ei proveneau din patura cea mai saraca a populatiei, multi fiind adevarati nomazi ce-si traiau zilele sub cerul liber.
Goya ii vede insa ca pe niste oameni robusti, cu umeri lati, picioarele bine infipte in pamint, privire limpede si obrajii rosii … toate acestea fiind semne ale sanatatii trupesti, in ciuda faptului ca tara era bintuita de foamete si boli de tot felul.
Tabloul de la Budapesta e o veritabila bijuterie si, din pacate, una din operele prea putin mediatizate ale lui Francisco de Goya.
Tot acolo poate fi vazuta Tocilarul, o alta lucrare in care pictorul spaniol surprinde energia unui om simplu, dar si portretul sotiei lui Juan Agustín Ceán Bermúdez.

In 1792 Goya asurzeste. Surzenia il rupe de lumea in care traia si il face sa plonjeze intr-un univers interior din care va aduce la lumina adevaratele sale capodopere.
Va urma perioada Picturilor Negre si cea a Capriciilor. Scenele fantasmagorice se succed unele dupa altele cu frenezie.

Recunosc ca ii admir malitiozitatea picturilor, verva creatoare dar si aciditatea cu care-si filtra personajele.
Goya e modern si sfideaza secolele prin ceea ce a creat.

Probabil ca intr-o alta zi ma voi opri la Los Caprichos, la citeva scene preferate descoperite foarte demult, pe vremea cind frecventam Cercul de desen de la Casa Pionierilor :)

Daca cineva mi-ar da mina libera sa organizez o expozitie dedicata lui Francisco de Goya, neaparat as include :

desenele din seria Los Caprichos (Capriciile)
Francisca Sabasa Garcia
– Galeria Nationala de Arta, Washington
Lampa diavolului – Galeria Nationala, Londra
Witches in the Air – colectie particulara
The Duchess of Alba – Alba Collection, Madrid (am remarcat imediat funda rosie de pe piciorul catelusei, asemanatoare cu cea de pe rochia ducesei … oare pictorul vrea sa transmita vreun mesaj ascuns ? )
Cofăriţa/Aguadora – Muzeul de Arta din Budapesta, Ungaria
The Duchess of Alba and Her Duenna – colectie particulara
The Witches’ Sabath – Fundatia Lazaro Galdiano, Spania
Autoportret – Muzeul Metropolitan, New York
Laptareasa din Bordeaux – Muzeul Prado, Madrid
Fieraria – Frick Collection, New York
Doua femei si un barbat ? – muzeul Prado, Madrid
Umbrela/El Quitasol – Muzeul Prado, Madrid
Timpul/Batranele/Viejas – Muzeul de Arta din Lille, Franta
The Ducess of Alba (black portrait) – Hispanic Society of America, New York

Anunțuri

7 gânduri despre „Cofăriţa … Aguadora

  1. >iartă-mă pentru off topicştii că citesc :)mi-am dorit să reiei poemele, toatete rog, îmi permiţi să public la mine cîteva ?n-am să mă supăr, doar spune nu ori da :)CELLA

    Apreciază

  2. >l-am descoperit pe Goya in liceu. tin minte si acum albumele cu tablourile pictorului pe care ni le aducea profesorul de spaniola. profesorul a dedicat o ora intreaga celor doua Maja.:)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s