orient

 

John Singer Sargent e precursorul globe-trotterului prin excelenta : s-a nascut in 1856 la Florenta si a murit in 1925 la Londra, iar in acest rastimp de saizeci si noua de ani a calatorit mult si evident ca si-a scris jurnalele de calatorie folosindu-se de culori.
Pictorul a urmat trasee diverse : Italia, Spania, Franta, Grecia, Austria, Elvetia, America – din Florida si pina in Montana, Palestina/Israel, Egipt, Liban, Siria, Libia, Algeria …
Ma voi opri deci si asupra unor tablouri inspirate de lumea Orientului.

Dar ce anume a vazut Sargent din acest enigmatic tarim ?
In Tara Sfinta a vizitat Ierusalimul si Ierihonul, dar a calatorit si in tinutul Galileii.
Pasii l-au purtat de la Templul lui Jupiter din Baalbek (Liban) pina in deserturile Libiei.
S-a alaturat unui trib de beduini si zile intregi a calatorit impreuna cu ei prin desert, iar in tot acest rastimp a schitat si a lucrat intr-un ritm nebunesc.
Egiptul i-a revelat Luxorul si Sfinxul, dar a ramas impresionat si de Cairo, Al-Fayyum, Philae sau P’aaleq in vechea limba egipteana …

Imaginea cu care am deschis blogul se intituleaza Cal înşeuat în Palestina si mi-a atras atentia prin gama de culori in care a fost pictat : culoarea nisipului aramiu si nuantele de albastru … cobalt, de peruzea, albastrul cerului senin … acestea reprezinta culorile ce caracterizeaza foarte bine intreg Orientul, din Persia pina in Africa de Nord, din India si pina in Orientul Apropiat.

A doua imagine infatiseaza doi beduini.

Ochii patrunzatori, asemenea maslinelor negre proaspat scoase din ulei, ies si mai bine in evidenta de sub turbanul albastru.
Nu in mod intimplator am lasat la sfirsit tabloul intitulat Cashmere. Il puteti vizualiza in intregime aici:

http://www.the-athenaeum.org/art/full.php?ID=8247

Din cauza dimensiunilor mari nu reuseam sa incarc imaginea fara sa pierd din frumusetea salurilor de caşmir sau din gingăşia tinerelor femei, asa ca, am optat pentru un detaliu al tabloului

Grupul de femei, infasurate in saluri identice, par sa mearga sau sa se intoarca de la un eveniment religios din comunitatea lor.
E imposibl sa nu fie remarcate trasaturile lor europene.
De aceea, inclin sa cred ca tabloul i-a fost inspirat de o scena reala din Liban sau poate ca din Siria. In aceste tari, in zonele montane izolate, se intilnesc sate intregi populate de autohtoni cu par roscat sau balai, ce se deosebesc de la o posta de arabii ce i-au cucerit odata cu invazia islamului.
M-am straduit sa gasesc date despre aceasta pictura dar din pacate nu am reusit. Tot ceea ce stiu e ca se afla intr-o colectie particulara …
Privind tablourile inspirate de zecile de calatorii facute prin Europa, Africa, Asia si America, l-am considerat pe John Singer Sargentun fericit al sortii :).

Anunțuri

16 gânduri despre „orient

  1. >Pai chiar erau europene – continental vorbind. 1. "Rose-Marie was the daughter of Sargent's younger sister Violet and themodel ln many of his paintings that included members of his own famlly (forexample, Cashmere, 1908)"2. Nu este neaparat ca femeile din tablou sa fie dintr-o regiune ca cele mentionate de tine. De ce? Cashmere shawl was a theme inEdwardian fashion which the artistfound attractive si, drept urmare a folosit acest element (si) in acest tablou.3. Titlul complet al tabloului este The Cashmere Shawl.1. Sargent's Truncated Triumph: Art and Religion at the Boston Public Library, 1890-1925, in The Art Bulletin, Vol. 79, No. 2 (Jun., 1997), pp. 217-250.2. Costume in the Age of Sargent, The Burlington Magazine, Vol. 121, No. 917 (Aug., 1979), pp. 536-533.Este adevarat ca in Liban, Siria, Iran, India exista persoane cu trasaturi "europene". Dar ma abtin sa intru in detalii referitor la topic :)

    Apreciază

  2. >Lanternativa, da-mi voie sa te contrazic la punctul 3. Titlul tabloului prezentat de mine este "Cashmere"."The Cashmere Shawl" reprezinta un alt tablou, aflat deasemeni intr-o colectie particulara. Vezi aici :http://jssgallery.org/Paintings/10094.htmlMai exista si un alt tablou in care apare o femeie cu sal. E vorba de "Woman Reading in a Cashmere Shawl" de la Muzeul din Los Angeles.Eu totusi inclin sa cred ca pictorul a vazut undeva o scena cu femei infasurate in saluri, din care ulterior s-a inspirat.Nu stiu daca are rost sa intru in detalii cu explicatii privind felul in care sunt 'infasurate' personajele din cele doua capete ale tabloului. Corpul este total acoperit, inclusiv miinile.In Orient, la procesiuni si evenimente religioase, sau in timpul rugaciunii, femeile isi acopera miinile in totalitate.In mod aproape sigur ca felul acesta de 'infasurare' l-a vazut undeva pe viu, nu in saloanele sau casele de moda londoneze :).

    Apreciază

  3. >@PaulE vorba de tabloul in intregime :).@anonimSi pentru mine e foarte placut sa calc pas cu pas in universul lui Sargent :)@oceaniaSe spune ca, pentru a ramine in istoria artei, pictorii trebuie sa imortalizeze pe pinza femei frumoase sau sa picteze tablouri scandaloase …Cit adevar se ascunde in afirmatia aceasta e greu de spus. Cert e, ca atunci cind se pomeneste numele lui Sargent, in mod reflex si automat se spune "Madame X" si intreg cortegiul de scandaluri ce a urmat expozitiei( a se vedea si urmatoarele asocieri stereotipe Leonardo-Mona Lisa, Klimt- Adelle Bloch Bauer, Manet-Olympia, Goya – Maja…).

    Apreciază

  4. >Fericit cel care călătoreste. Fericiti cei care se bucură de bucuria lui. Calul mi s-a părut excelent! Dar ce zic eu?! Parcă privirea beduinilor e de colea?

    Apreciază

  5. >@CalinIn noaptea asta voi pleca in urmatoarea 'runda' de vacanta. Sper sa nu ma intorc KO.Ai dreptate. A calatori si a vedea e un leac care vindeca multe boli.@strelnikovSargent, asemeni unei intregi pleiade de pictori 'orientalisti' minori, a fost atras de lumea Orientului si cea a Levantului … numai ca el a stiut sa o transpuna intr-un mod mai deosebit. La o adica, toti suntem, uneori fara sa vrem, prizonierii timpului/epocii in care traim si a modelor de tot felul.De ce blogul se numeste -X-?- Pentru ca traiesc cu impresia ca acest nume ma reprezinta (foarte bine).Anterior scrisesem altundeva in virtual un jurnal ce se intitula "Trecatorul -X-". M-am gindit sa renunt la "Trecator" si sa ramina doar -X-.Simplu, clar si concis.De ce "Rezonante Iposibile" ?- Pentru ca asa percep eu esenta vietii : o continua nevoie de a 'rezona' cu cineva, cu lumea din jur, si imposibilitatea de a ajunge la acea rezonanta dorita.

    Apreciază

  6. >"x" e concis, da. simplu + clar mai putin, but anyway:)inseamna ca percepem esenta vietii putin diferit, sir: personal cred ca nevoia de "rezonanta" e destul de scazuta – dar exista unele sanse ca aceasta sa reuseasca.oricum merci pt raspunsul detaliat.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s