♥ & ♥

 

Nu ştiu ce anume mi-a declanşat acum amintirea asta … cum de se face că după atîta amar de ani să-mi amintesc de ea?
Să simt cum se opreşte timpul în loc şi să înţeleg cum poate fi veşnicia mai scurtă decît o secundă.

… casa bunicilor mei era aşezată între o livadă şi un fel de grădină mai mică. În acea grădiniţă erau doi cireşi tineri, care la vremea aceea nu făceau cireşe, şi trei salcîmi, din care unul foarte înalt.
De cîţiva ani buni berzele îşi făceau cuib acolo. Era vorba de două berze.
Îmi aduc aminte ca prin vis de acele vremuri … de clămpanitul puilor care îmi spărgeau somnul de sîmbata, odată cu răsăritul soarelui.

Bunicul susţinea că e vorba de una şi aceeaşi pereche de berze ce revin anual iar bunica îl contrazicea spunînd ca nu.
Barbaţii cu greu se lasă convinşi de o femeie iar bunicul nu vroia să încalce regula. Aşa că i-a trecut prin cap un gînd. Avea nişte monezi mici de argint de pe timpul imperiului austro-ungar. A luat una şi l-a rugat pe un prieten care era ceasornicar să facă un inel de recunoaştere, o veriga mai lată, cu laturile rotunjite, după dimensiunile pe care le scrisese pe hîrtie.

Bunica avea un dar neobişnuit de a atrage păsările şi animalele … în fiecare dimineaţă punea boabe de grîu si crupe în curte şi aştepta să vină berzele la masă… ele veneau cu regularitate iar atunci bunica turna apă intr-o ulcică înaltă de lut şi le dădea să bea.
În una din acele dimineţi bunicul i-a cerut să măsoare cu un şiret grosimea piciorului berzei care stătea pe ouă.

A doua zi bunicul a prins acel inel de argint pe piciorul berzei. L-a potrivit în aşa fel încît să nu o incomodeze … iar mai apoi , la cîteva zile după, a verificat să vadă dacă inelul îi lăsase urme sau zgîrieturi. Inelul se potrivea de minune pe picior aşa că bunicul l-a lasat acolo şi i-a zis bunicii că la anul viitor se va vedea cine a avut dreptate.

Dar pentru bunicul meu anul viitor nu avea sa vină niciodată.
Ultimele zile pe care le-a trăit au fost primele zile de august , luna lui preferată …

Timpul trece iar lucrurile care trebuiesc dovedite vor fi întotdeauna dovedite, căci legea firii e mai presus de legea oamenilor.

O noua primăvară a venit şi odată cu ea perechea de berze călătoare.
Bunicul avusese dreptate. Inelul de la picior era dovada.
Respectiva barză a mai venit şi în anii următori … îmi dădeam seama ca ea reprezenta o legătură nefiresc de vie cu bunicul meu, insa cred ca bunica simţea cel mai bine asta.

Ţin minte că patru ani la rînd am aşteptat primăvara, am aşteptat ca să vină ea, barza călătoare, pe care eu mi-o închipuiam cum planează peste dealuri aurii, peste munţii îngropaţi în ceaţă, peste rîurile de-a lungul cărora se întindeau sate şi oraşe pline de oameni care rătăceau în căutarea fericirii …
Nu ştiu de unde căpătasem convingerea ca pleca în China !!!

În cel de-al patrulea an unchiul meu i-a spus bunicii că vrea să scoată inelul şi să-l dea ei în păstrare, ca o ultimă amintire de-a bunicului.

Deci într-o dimineaţă, după ce barza îşi scosese puii, unchiul meu i-a desprins inelul.
Cînd l-a desfacut bunica a rămas cîteva secunde cu răsuflarea întretăiată … după care s-a ridicat brusc fără să ştie încotro vrea să meargă.
Unchiul meu şi-a dat seama că se întîmplă ceva. A luat inelul şi cu mirare a văzut că în interior era gravat un nume, numele bunicii.
Iar sub numele ei mai era gravat ceva :
Ich Liebe Dich.

9 iunie ’07

Anunțuri

17 gânduri despre „♥ & ♥

  1. >@PaulAm citit ce ai scris. Din moment ce timpul si 'timpurile' nu se mai pot intoarce, ni s-a dat noua puterea sa ne intoarcem in timp.@MarioBun venit pe blog.Inainte de a te gindi unde ai vrea sa pleci 'de pe lumea asta' gindeste-te unde s-ar merita sa mergi 'pe lumea asta' :)Eu asa incerc sa fac.

    Apreciază

  2. >E foarte frumoasa si emotionanta povestea! Povestile vii sunt mereu surprinzatoare! Pe blogul meu am ”expediat”, pentru toti cei care ”ne revedem” din cind in cind in lumea blogurilor, ”o ilustrata de vacanta”. Sa auzim de bine! (era urarea care imi dadea intotdeauna emotii cind o auzeam, cu mai bine de 20 de ani in urma, la Europa Libera).Dumitru Agachi

    Apreciază

  3. >@Dumitru AgachiVoi trece sa ridic ilustrata de vacanta :)@CELLAZilele acestea ai fost foarte cri(p)tica :)@oceaniaBerzele imi aduc aminte de toamna … Pe site-ul lui profesorului Sorin Olteanu se poate gasi o analiza serioasa privind etimologia cuvintului "barza" :)http://soltdm.com/langmod/romana/etim/barza.htm

    Apreciază

  4. >nu sunt criptică, aşa-s eu :)aş vrea ca oamenii să-şi săpună gîndurile neascunşi de cuvintecuvintele-s bune pentru multestările sunt mai greu de vorbit, şi inutil, poate nu ştiu eu să mă explic bineatunci tac, în necuvinte, stările sunt la mine o stare, trăiesc mai mult pe dinăuntruda, mi se spune mereu că-s cripticăăla-i … doar un cuvîntşi stările nu pot fi transmise prin biţi şi cuvintedoar laşi fărîme de tăceri şi ştii … dacă cineva le urmează ori nu, atît :)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s