intermezzo

De unde si de ce atita non-sens ce ne impresoara viata?

Reciteam cele scrise in ultimele saptamini cu ciudatata senzatie ca dincolo de display-ul lap top-ului cineva se uita insistent la mine, sa se convinga ca inca imi aduc aminte.
Incet, incet am pasit din realitatea camerei in irealitatea amintirilor… din irealitatea camerei in realitatea amintirilor … o calatorie dubla, duplicitara si deficitara. Ciudat! In acea irealitate simt ca sunt mai vie ca nicaieri in alta parte.

Poate ca amintirile sunt realitati paralele cu irealitatea prezentului !
Amintirile mele ? … de fapt niste uriase oglinzi cu fete duble ce nu inceteaza sa se reflecte permanent unele pe altele.
Au fost zile cind peste sufletul meu a plouat neincetat cu oameni. Cind cea mai banala intilnire s-a transformat in destin. Atunci cind ploaia a trecut totul a ramas uscat in urma.
Dintr-o data, fara sa vreau, am realizat ca oamenii traiesc in microuniversuri. Fiecare cu microuniversul sau, guvernat de legi specifice, dincolo de care se intinde un vid de neintelegere.

Ma gindeam la viata mea ca la intervalul de timp dintre o logare si o delogare.
Are importanta oare cind se va intimpla acel log-out ?
Poate ca nu intratit de mult. Un utilizator anonim mai putin.
Atita timp cit esti logat conteaza numai momentul si abilitatea de a hotari pe ce anume sa dai click.
Take this waltz … take this waltz … si uite ca iarasi am luat-o razna prin cuvinte.

… nu-mi ies din minte frazele acestea infiorator de simple spuse cindva de Horia Bernea:

Toate mortile neasteptate au ceva din aparenta unei scamatorii. Cel care, pana adineauri, organizase, prin prezenta lui, o lume, dispare pur si simplu. Misterul mortii tocmai in asta consta: in disproportia dintre promptitudinea cu care cineva inceteaza sa fie si golul formidabil pe care il genereaza in consecinta absenta lui. Cu cat golul acesta este mai mare, cu atat scamatoria mortii mai reusita. Ridici capacul cutiei care era viata celuilalt si inauntru nu mai e nimeni. Decorul nu s-a schimbat. Totul a ramas pe loc: casa lui, lucrurile lui in ea – hainele atarnate in dulap, pipa cu cutia de tutun golita pe jumatate, cartea pe care tocmai o citea, o pagina ramasa pe birou cu cateva randuri scrise in graba, un tablou pe care trebuia sa-l termine, asezat pe sevalet, CD-ul pe care-l ascultase ultima oara, dintre cele alese de-a lungul anilor si din care se alcatuia conturul muzical al fiintei sale. Numai ca la capatul acestor lucruri nu mai e nimeni.”

(14 august 2007 )

imagine blog – Horia Bernea

Anunțuri

8 gânduri despre „intermezzo

  1. >Totusi viata nu incepe cu nasterea si nu se termina cu moartea… Si atunci, cand te loghezi si cand te deloghezi? Sau poate ca intotdeauna este nevoie de cineva care sa-ti spuna ca (de-)acum te-ai logat, si de altcineva care sa realizeze, prin absenta-ti, ca nu mai esti logat.Impresionanta aceasta lucrare a lui Bernea. Pare o fresca pompeiana,

    Apreciază

  2. >@Cristian LisandruCe ne-am face daca nu am putea uneori lua razna, fie pe drumuri … fie prin cuvinte?@LanternativaNimeni nu stie cu certitudine cu ce incepe si cu ce se sfirseste existenta noastra.Eu insa caut sa fac ceea ce sugereaza Khayyam in versurile sale.Tabloul lui Horia Bernea mi se pare incarcat de simboluri: fereastra, coloana, reflexiile succesive … lumina din partea de sus.

    Apreciază

  3. >eu cred ca nu e vorba de realitate si irealitate, ci de realitati paralele.in care putem exista bine mersi, cu conditia sa stim in fiecare clip in care din ele ne aflam.in fatza monitorului, fii constient intai de ceea ce citesti / scrii…apoi intoarce privirea, simte-ti corpul, intinde-te putin…/apoi vezi diferenta…si apoi alege in mod constient in care dintre lumi intri in clipa urmatoare.

    Apreciază

  4. >ajnaninaBun venit pe blog :)Mi-ai adus aminte de niste versuri scrise cu 'un car de ani 'in urma … adica prin liceu.Plictisitoarele ore de limba germana le umpleam scriind tot felul de ginduri pe ultimele pagini ale caietului de teme.Pe o fila scrisesem printre altele :- Realitatea devine treptat o Iluziesi ne doare -La ce m-am gindit cind le-am scris?Nu stiu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s