intuiţia, imaginaţia, fractalii …

 

De multe ori ni se intimpla ca dupa indelungi eforturi de gindire, cind am pierdut orice speranta, sa gasim o solutie logica la problema ce ne framinta. Solutia ne apare brusc si pe neasteptate. Acest lucru ne face sa credem ca exista o parte a mintii noastre asupra careia nu avem control, si ca, in niste cotloane ascunse ale creierului, se dezvolta un soi de gindire autonoma.
Psihologii au denumit aceasta traire subiectiva in fel si chip, ca de exemplu : intuitie, inspiratie, iluminare spirituala sau „insight”.

Intuitia are la baza patru aspecte importante : unul dinamic (legat de natura schimbărilor), aspectul calitativ (marcat de schimbarea în reprezentarea situaţiei problemă), un aspect cauzal (referitor la mecanismul de producere a schimbărilor: de ex., prin schimbarea codului, formarea unui model mintal etc.) şi ultimul, cel al trăirii subiective a schimbărilor (care cuprinde componentele afective şi metacognitive).

O serie de termeni cum ar fi schimbare bruscă, emergenţă, coerenţă, model mintal, tranziţie, sugerează posibilitatea abordării discontinuităţilor din cursul procesului rezolutiv din perspectiva teoriei matematice a sistemelor dinamice neliniare (TSD).
Citez dintr-o lucrare a Luciei Faiciuc :

„O abordare dinamică trebuie să ofere o nouă viziune asupra rolului pe care îl are dimensiunea temporală (timpul) în desfăşurarea proceselor rezolutive. Se cere depăşirea a ceea ce Gibson (1986) consideră a fi convingerea comună: că trecutul încetează să existe dacă nu e păstrat în memorie, că orice efect al trecutului asupra prezentului e datorat memoriei, că prezentul nu poate fi înţeles decât în termenii trecutului, prin adăugarea lui la prezent, realizîndu-se astfel separarea între un prezent instantaneu şi un trecut liniar. Noua concepţie presupune un trecut înglobat într-un prezent care nu se sfârşeste niciodată. Ca urmare, schimbările în cursul rezolvării unei probleme, aflarea soluţiei, nu s-ar datora exclusiv descoperirii informaţiei relevante (în mediu sau memorie) sau a modului de prelucrare cerut de informaţia dată, deci unui input specific sau experienţei anterioare. Ele ar putea fi efectul unor inputuri nespecifice, a unor proprietăţi dinamice ale sistemelor implicate. Orice stare din trecut, orice valoare anterioară a vreunui parametru de ordine sau de control, a vreunei variabile dinamice ar contribui la determinarea stării curente şi a celor viitoare ale unui proces rezolutiv. În acelaşi timp, modificări importante fie ale inputului specific, fie ale celui nespecific pot să nu aibă nici un efect, starea sistemului rămânând neschimbată, în ciuda aşteptărilor (tocmai datorită neliniarităţii sale). ”

Unele din aceste idei au fost dezvoltate in urmatoarele lucrari :
Barton,S. (1994), Chaos, Self-Organization, and Psychology
Dominowski, R. L., Dallob, P. (1995), Insight and Problem Solving
Simonov, I. (1991), The Motivated Brain

Iata ce scria si Ion Manolescu, inspirindu-se din scrierile lui Kurzweil :

” In ipoteza lui Kurzweil, care imbina doua idei teoretice revolutionare ale deceniului zece, cea a computerului lichid ADN (enuntata de doctorii Leonard Adleman si Robert Corn) si cea a computerului lichid cuantic (elaborata de Isaac Chuang si Neil Gershenfeld), s-ar putea construi un supermicrocomputer cuantic pe cit de infinitezimal, pe atit de performant la nivelul operatiunilor de calcul: „S-a spus ca, in raport cu cea digitala, computatia cuantica e cum ar fi bomba cu hidrogen pe linga un foc de artificii. […] Ginditi-va (macar teoretic) la un computer de dimensiunea Universului (noncuantic) in interiorul caruia fiecare neutron, electron si proton universal e la rindul lui transformat intr-un computer, orice particula fiind capabila sa efectueze mii de miliarde de calcule pe secunda. Imaginati-va apoi anumite probleme pe care acest computer de dimensiuni universale nu le poate rezolva. […] In vreme ce masiva computatie digitala (inclusiv cea a computerului nostru, teoretic extins la dimensiunea Universului) nu poate rezolva aceasta categorie de probleme, un computer cuantic de dimensiuni microscopice le-ar putea solutiona in mai putin de a miliarda parte dintr-o secunda“ (Kurzweil, op. cit., p. 142). ”

Din proprie experienta am observat ca persoanele cu o imaginatie puternic dezvoltata au deasemeni si o buna intuitie. Poate ca e vorba de acele operatii executate cu viteze fantastice de un microcomputer cuantic la care constientul nu are acces, dar care, la sfirsitul computatiei, trimite rezultatele in baza de date gestionata de constient.
Din pacate, mai am multe de invatat in domeniul psihologiei, dar as risca o afirmatie dictata de intuitie :

Intuitia si imaginatia sunt intr-o puternica relatie de interdependenta, dezvoltarea uneia ducind in mod implicit la dezvoltarea celeilalte.

Eu vad intuitia ca pe o proiectie a imaginatiei, la fel cum vad fractalul ca pe o proiectie a unei relatii matematice.
Intuitia e un fel de vedere simultana, atit cu ochii mintii cit si cu inima.
Gindirea oamenilor, pina la un punct stereotipa, pare sa confirme existenta unui anumit sablon, a unui anumit soft si a unui anumit patern, (sa zicem o reuniune de fractali/fractale ), comun pentru toti reprezentantii speciei umane.
Diferentele de gindire sunt generate tocmai de anumite variatii infinitizimale, aparent de o importanta minima, dar care declanseaza „prapastii ” de gindire si interpretare de la un individ la altul.

Frumuseţea Omului şi a Naturii tocmai în asta constă.

imagine – Albert Klein

Anunțuri

2 gânduri despre „intuiţia, imaginaţia, fractalii …

  1. >Nu sunt de acord cu afirmatia ta. Eu cred ca imaginatia si intuitia sunt total disjuncte. Eu am o imaginatie bogata. Si imi inchipui tot felul de scenarii cand am o dilema sau astept vreun raspuns. Si cand cred ca am luat in considerare toate posibilitatie, spre surprinderea mea, aflu ca lucrurile se intampla intr-un mod pe care eu am omis sa-l imaginez. Intuitia mi se intampla si ea deseori sa se declanseze, insa atunci sunt aproape sigura ca acel lucru se va intampla intr-un anume mod si se intampla confirmandu-mi presupunerea nefondata logic.

    Apreciază

  2. >adi, vrei sa spui ca intuitia si imaginatia nu au nimic in comun?"Si cand cred ca am luat in considerare toate posibilitatie, spre surprinderea mea, aflu ca lucrurile se intampla intr-un mod pe care eu am omis sa-l imaginez."O insuficienta 'sensibilitate' asupra subiectului analizat actioneaza exact ca un filtru prin care trec doar scenariile ce tie ti se par logice :)Frecvent imi vin in minte lucruri pe care le consider imposibil ca sa se intimple in viata mea viitoare, insa in acelasi timp ceva din interior izbucneste ca un hohot de ris spulberindu-mi toate rationamentele.Nu ti s-a intimplat sa intuiesti anumite raspunsuri, sa zicem legate de stiinta si tehnica, fara sa ai suficiente cunostinte in domeniile respective?De ce crezi ca se intimpla asta? Numai datorita inteligentei clasice si acelui IQ definit de testele standard?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s