cum am făcut cunoştinţă cu Homer Winslow

 

De abia cind am ajuns in Iran mi-am dat seama ca in ce priveste pictura americana … sunt aproape Tabula Rasa :)
Aceasta descoperire senzationala a fost facuta de-a lungul vizitelor succesive si a discutiilor pe care le-am avut cu noile mele cunostinte.

In paranteza fie spus, in medie, intelectualii iranieni cunosc bine arta americana, iar acest fapt se datoreaza si celor peste cinci sute de mii de iranieni ce traiesc in SUA si care actioneaza ca un solid pod de legatura intre lumea de dincolo de ocean si vechea Persie.

Toate informatiile mele, in ceea ce privea artele vizuale, se reduceau la citeva nume : John Singer Sargent, Georgia O’Keeffe si sotul ei – fotograful Alfred Stieglitz, si foarte vag James Whistler.
In rest … tacere.
Pe atunci nu aveam cunostinta de celebritati ca Andy Warhol sau Yves Tanguy.
Orice nume pomenit de interlocutorii mei ma impingea cu repeziciune intr-o veritabila gaura neagra.
Insiruirea de black-holes parea sa nu se mai termine si ma gindeam cu groaza la cit am de recuperat :)
Insa pe mine, ceea ce vine de dincolo de ocean, nu m-a atras niciodata.

Daca astazi, dupa mai bine de un deceniu, am ajuns sa cunosc cite ceva din arta plastica americana, datorez acest lucru unor copii :)

Eram in vizita la o familie de iranieni ce-si petrecuse vacanta in State, mai exact la Los Angeles, insa pe timpul celor doua luni vizitasera mai multe orase, atit de pe coasta de est cit si de pe cea de vest.
Copii lor, plini de energie si dornici sa-mi arate ce vazusera in America, au adus citeva albume cu fotografii, straduindu-se sa-mi povesteasca cu lux de amanunte etapele calatoriei.
Ametisem de atitea imagini si de zecile de bucati filmate pe care retina ochiului, suprasaturata, nu le mai putea inregistra.

Printre albume am zarit citeva pliante.
Hoteluri, agentii de turism, magazine de lux, toate se intreceau, care mai de care, in a-si prezenta ofertele.
La un moment dat atentia mi-a fost atrasa de coltul unei imagini intunecata la culoare.
Am tras-o dintre file si m-am trezit fata in fata cu Calauza lui Homer Winslow (imaginea ce-mi insoteste blogul de azi).

Pliantul acelui muzeu a fost inceputul iar tabloul lui Winslow a fost cu adevarat o calauza de nadejde prin hatisul artei si kitchurilor cu pretentii de arta ce compun panorama vietii artistice americane, de la intâiul descalecat al spaniolilor si pina azi.

Homer Winslow (1836-1910), cunoscut mai ales ca pictor de peisaje marine, cucereste prin simplitate si naturalete, picturile lui staruind in memorie, dar si in suflet.

Nu a facut studii de arta, iar ceea ce a invatat a invatat mai mult de unul singur. In mod sigur ca talentul pentru desen l-a mostenit de la mama sa, o persoana sensibila si pasionata de acuarele.
Inzestrat cu umor, cu pofta de viata, si avind o copilarie fericita, Homer Winslow nu picteaza pentru a deveni celebru, nici pentru a se intretine financiar. Pur si simplu picteaza.
Pescar impatimit si amator de drumetii montane, el gaseste in aceste hobby-uri numeroase subiecte pe care le va transpune pe pinza de-a lungul intregii sale vieti.

Mama lui incearca sa stringa fondurile necesare studiilor in Europa, insa ironia sortii face ca revista Harper, la care lucra, sa-l trimita pe front pentru a transmite stiri legate de Razboiul Civil.
Acolo, pe front, pictorul schiteaza zeci de scene de razboi.

Lucrarea cea mai cunoscuta ramine Eight Bells , insa si alte picturi, ca de exemplu Zidul (Nassau) , Cloud Shadows, Vâslind spre casa, Fata cu furca de fân , Rasaritul, On the Trail , Toamna ( ca sa insir doar citeva din lucrarile mele preferate) , au un ceva al lor, … ceva placut, linistitor si tandru.

Pentru el pictatul reprezinta o actiune complementara respiratului.
Privitorul se regaseste deseori in universul sau pictural, asa cum m-am regasit si eu in The New Novel.

imagine blog – The Adirondack Guide
( Museum of Fine Arts, Boston)

Anunțuri

11 gânduri despre „cum am făcut cunoştinţă cu Homer Winslow

  1. >”the new novel” mi-a placut si mie:). cred ca ar trebui sa ma uit mai insistent peste pictura america despre care nici eu nu prea stiu multe lucruri. descopar aici la tine un pictor interesant.

    Apreciază

  2. >oceania, pictura americana ofera unele surprize, sa fii convinsa de asta.Daca nu te vei plictisi, si daca vei mai trece pe aici, vei avea prilejul sa mai faci cunostinta cu alti artisti plastici americani.Sper ca in vara aceasta sa pot prezenta cel putin sase din ei :).Problema e ca prezentarile mele nu vor fi nepartinitoare si ca nu voi alege cele mai reprezentative tablouri, ci tablourile care imi plac.Oare trebuie sa fac ceva sa-mi neutralizez subiectivismul … ?@anonimacest blog nu e unul de politica … deci sa nu sperie pe nimeni daca miine voi ‘sari’ la chinezi :)

    Apreciază

  3. >”Pictatul ca respiratul”… Păstrând proporțiile: și eu am uneori senzația că mă sufoc dacă nu scriu…Și atunci îmi ies cel mai bine textele :)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s