culori f(ract)urate

 

Primavara venise pe neasteptate. Zapada se topise brusc si brânduşele invinetisera padurea dintr-o data. Aerul purta in el miresme ciudate.
Seva copacilor, lacramioarele de padure, apa curata, pamântul reavan si alte miresme ce veneau cine stie de unde, compuneau un parfum unic cu puteri nebanuite.

In ciuda faptului ca toate erau in floare si lumina solara alunga tristetea chiar si de pe chipul celor mai ursuzi oameni, eu nu aveam nici o chemare sa pictez. Cutia cu acuarele statea nedeschisa pe masa.

Profesorul a scanat incaperea cu privirea. Vazuse ca ma uit pe pereti dar nu mi-a facut observatie. Ceilalti pictau de zor schimbind intre ei cuvinte putine.
Tocmai ma adincisem total in studierea canaturilor ferestrei din fata mea, cind, la un moment dat, am simtit prezenta cuiva linga mine.

Profesorul s-a apropiat si, fara sa rosteasca nici un cuvint, mi-a pus pe masa o carte. Mai bine zis un catalog. L-am deschis si pagina cu pagina m-am lasat prinsa in mreaja imaginilor, una mai extraordinara decit cealalta. Textele explicative erau in italiana, insa deocamdata nu ma interesa ce se spunea acolo.

 

 

Mozaicuri aurii imbracau fatade de cladiri si a statui, decorau interioare de dimensiuni incredibile sau atrageau atentia de pe peretii unor incaperi cu mobilier ciudat.
Alte mozaicuri, in verde si albastru, contrabalansau ploaia de lumina a mozaicurilor aurii.

Fascinata priveam micile bucati de ceramica aurita aranjate cu migala in cele mai diverse forme si curbe posibile.
Atunci cind mi-am revenit din reverie mi-am adus aminte de ceva. De o pictura pe care o vazusem undeva aici, la cercul de desen.

M-am ridicat de pe scaun si am intrat in ‘biblioteca’, de fapt o camera ingusta cu un raft masiv plin cu albume, carti, cataloage si reviste pe care profesorul le adusese ca sa-si completeze informatiile intr-un mod cit mai putin plictisitor.

Incepusem sa caut la intimplare. Mi-era ciuda ca nu gasesc tabloul cu pricina. Rasfoiam in viteza tot ce imi cadea in mina. Profesorul a observat ca disparusem de la masa mea. A intrat in biblioteca privind surprins la cartile si revistele imprastiate pe parchet, in mijlocul carora tronam agitata.

M-a intrebat ce caut. Nu stiam cum sa-i explic. I-am zis ca vazusem undeva un tablou ce seamana cu mozaicurile din catalogul in italiana. El s-a gindit la mozaicurile bizantine sau la tablouri de inspiratie religioasa. I-am zis ca nu si-mi parea rau ca nu gasesc ceea ce caut, pentru a-l convinge.
Timpul trecea iar stradania mea raminea fara rezultat.

Grupa noastra plecase si de abia dupa ce noua serie de copii a intrat in incapere, facind galagie, mi-am dat seama cit timp a trecut.

Nu doream sa renunt la cautari si, spre bucuria mea, profesorul nu ma expediase acasa :)
Cu degetele amortite de datul la o parte a sute de file, cautam …

Intr-un album cu copertile legate in pinza am descoperit imaginea. Toata oboseala mea a disparut ca prin farmec. O energie noua, ca o apa rece, imi destindea muschii degetelor si-mi spala privirea obosita.
Am privit-o pret de mai multe secunde convingindu-ma ca am dreptate.

Cu albumul in brate am intrat in sala de pictura. L-am asezat alaturi de catalogul cu mozaicuri. Le-am privit rind pe rind cu incintare.
M-am uitat in directia profesorului, prins in discutie cu doi baieti. M-a observat si mi-a facut semn sa astept.

Dupa citeva minute a venit la masa mea. S-a uitat la ‘rezultatul investigatiei mele’ dind aprobator din cap.

Lucrarea lui Paul Klee imi deschidea larg o fereastra de pe pervazul careia puteam privi dincolo … acolo unde lucrurile vizibile nu sunt vizibile pentru oricine.

I-am cerut voie sa iau catalogul acasa si, spre surprinderea mea, el a incuviintat bine dispus : ” Poti sa-l iei, dar numai pina saptamina viitoare”, apoi a adaugat: Trebuie sa te faci arheolog. Stii cum sa privesti peste timp.”

imagine blog – Paul Klee

Anunțuri

10 gânduri despre „culori f(ract)urate

  1. >@theoOperatia e simpla: indeparteaza substratul de la ‘aiureli’ si vei obtine ‘pozitivele’ :)@CalinSper sa fie o lectie placuta, nu una plictisitoare :)@adi… iar culorile f(ract)urate au multe in comun cu fractalii :)@andibobMa voi conforma ‘lepsei’ imediat ce voi gasi o imagine potrivita pentru versuri :)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s