curiozitatea e un defect magic

 

Expresia nu imi apartine dar imi place foarte mult, si chiar in momentul in care am descoperit-o intr-un post scris de gabilutza, mi-a scaparat in minte ideea unui nou capitol de blog :)

Curiozitatea e un defect magic, iar cei ce o au se transforma ei insisi in magicieni :).

In copilarie ma loveam mereu de cite ceva interesant, de lucruri pe care as fi dorit sa le patrund, de oameni fascinanti, de carti ce ma tineau treaza pina la al treilea cintat al cocosilor, de evenimente ce-mi depaseau puterea de intelegere …
Nimic nu ma plictisea. Totul merita atentie. Insa de multe ori nu se gasea nimeni sa-mi explice, sau chiar si mai rau, nimeni care sa-mi inteleaga esenta intrebarilor.
E adevarat ca unele din intrebari atingeau granita absurdului :), insa eu aveam pretentia ca cineva sa-mi dea totusi un raspuns.

Nu a fost greu sa pricep ca daca vreau ceva, trebuie sa obtin singura acel ceva, nu sa depind de ajutorul altora.
Descopeream ca oamenii sunt prinsi in plasa propriilor probleme si griji, iar uneori nepasarea, sau plictiseala, sau neputinta, ii indeparteaza de miezul fierbinte al vietii.

Ce usor se ajunge la a gindi stereotip, la a te vraji cuvintele frumoase si goale, zimbetele false, lucrurile fara valoare acoperite de mantia stralucitoare a nimicului sau oamenii ingusti la suflet !

Prin liceu mi-a cazut in mina un articol despre Lucian Blaga in care am intilnit pentru prima oara expresia „cunoastere luciferica”.
A cunoaste nu inseamna numai a trece prin filtrul gindirii niste informatii, nu inseamna a strivi corola de minuni a lumii, inseamna in primul rind a le intui, inainte de a le putea gasi o explicatie logica.
Din acea zi intuitia si instinctele au luat intiietate in fata gindirii rationale, si de atunci incolo m-am lasat ghidata de ele mereu.

Realitatea are o parte frumoasa, dar si o una urita; amindoua sunt incitante, in egala masura.
Daca stii cum sa cauti vei descoperi ca nimic nu e absolut : vulgaritatea ascunde multe lucruri sensibile, oamenii egoisti dau uneori dovada de un altruism extrem, mila poate fi nemiloasa, tacind ai sansa sa spui ceea ce nu poti spune vorbind, duritatea inseamna de fapt slabiciune – si de aceea barbatii duri sunt foarte usor de cucerit, indiferenta e arma cu care poti rapune foarte usor, si dupa cum spunea Luigi Pirandello, a te cunoaste inseamna a muri :)

Nu doream sa pun etichete dar intuiam ca trebuie sa fiu pregatita pentru a le primi, iar in momentul in care am descoperit ca tocmai cei ce ne cunosc cel mai putin se grabesc sa ne eticheteze, facind-o cu multa usurinta si (auto)convingere, am zimbit impacata.

Cu petice de cuvinte nu poate fi exprimat decit un petic de sentiment, iar sentimentele ciopirtite dor, mai mult decit doare un corp lovit de schije.

Asa ca am invatat cum sa caut … E lucrul la care ma pricep cel mai bine :).
Iar atunci cind gresesc sau esuez in cautarile mele, ma bucur. Ma bucur pentru ca am sansa sa le iau de la capat.

La umbra acestui titlu incitant voi vorbi despre tot ce-mi trece prin minte. Deci nimeni sa nu caute o logica a subiectelor. Nu exista o logica a lor …

Voi incheia cu un pasaj din jurnalul lui Gabi, pasaj ce m-a facut sa-mi reamintesc de ceva deosebit de important :) :

„Seriosul Kant spunea ca cel ce iubeste e clarvazator, iar cel ce e doar indragostit e automat orb. Tot el descoperea, ca exista lucruri agreabile care ne dau insa o placere dezagreabila, de unde expresia “Bucurie Amara” si lucruri dezagreabile care ne dau insa o durere agreabila, de unde expresia “Durere Dulce”. Dar, in general, lucrurile agreabile ne plac, si lucrurile dezagreabile ne dor.”

imagine – Stanisław Wyspiański

Anunțuri

19 gânduri despre „curiozitatea e un defect magic

  1. >Curiozitatea ne împinge de la spate de foarte multe ori. Cu mâini grăbite. Şi ne lăsăm duşi de val, chiar dacă se mai spune că oamenii curioşi pot să devină şi foarte deranjanţi pentru alţii. Dar curiozitatea – în sensul cel mai bun al cuvântului – este un dar pe care oamenii l-au primit. Nu neapărat de la Dumnezeu, să nu exagerăm, dar l-au primit. Sau poate că l-au dezvoltat ei înşişi din dorinţa de a şti cât mai mult… „Curiozitatea e un defect magic, iar cei ce o au se transforma ei insisi in magicieni” -foarte frumos spus, lucrătură literară serioasă…

    Apreciază

  2. >O oarecare curiozitate am. (hocus pocus, taine gata dezlegate, dar corolă nestrivită, răspuns deja cunoscut…. instinctiv :))) )”intuiţia şi instinctele au luat întâietate în faţa gândirii raţionale” – să înţeleg că intuiţie şi instinct sunt unul şi acelaşi lucru, ambele în aceeaşi oală? Adică, la ce bun gândire când avem instincte…. Respectele mele, dar îmi pare că instinctele puse lângă intuiţie nu au ce să caute într-un text în care e pomenit Kant ca exemlu pozitiv.

    Apreciază

  3. >@andibob… dulce-amara sau amara-dulce, in final toate trec :)@Cristian Lisandru:), exact asa e : curiozitatea ne impinge de la spate si nu de putine ori lasam totul balta ca sa ne-o satisfacem.@anonimIntuitia si instinctele nu reprezinta acelasi lucru. Definitii clare si precise poti gasi in orice curs de psihologie.Voi spune cit mai pe scurt cum percep eu lucrurile.Cred ca intuitia e generata de reactii succesive si foarte repide intre 'mental' si 'emotional', in care, informatia primita la nivel constient este, sau nu, prelucrata/procesata de subconstient.Procesarea depinde de profilul psihologic al persoanei, de sensibilitatea ei, dar si de experienta de viata ( nu neaparat masurata in ani, ci in evenimente de referinta).Intuitia e greu de definit pentru ca nu e tangibila si nu are 'unitati de masura':)Einstein spunea : "The only real valuable thing is intuition".Instinctele reprezinta modele comportamentale pe care le primim la nastere, atit noi, adica specia umana, cit si restul speciilor.Spre deosebire de animale, omul isi poate controla intr-o oarecare masura instinctele, le poate pune in folosul lui, sau se poate lasa dominat de ele.Instinctele reprezinta al doilea nivel al vietii fizice."Respectele mele, dar îmi pare că instinctele puse lângă intuiţie nu au ce să caute într-un text în care e pomenit Kant ca exemlu pozitiv."Cel mai bine e sa-i dam cuvintul lui Kant :)http://books.google.com/books?id=BWmyR4zxVecC&pg=PA333&lpg=PA333&dq=kant+instincts&source=bl&ots=WX96Hxoyv0&sig=_1R0GiE9Ran-4EAz2hCltsQEtlM&hl=en&ei=fDwWStenJMqR_Qb21JCHDQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=7

    Apreciază

  4. >„am invatat cum sa caut … E lucrul la care ma pricep cel mai bine”Eu cred că acesta e un motto foarte nimerit. O profesiune de credintă, ca să zic asa.

    Apreciază

  5. >mie altceva mi-a ramas in gand (de rumegat :D) din postarea asta:”Ce usor se ajunge [..] ingusti la suflet”(Nu stiu de ce nu pot da Copy/Paste ori folosi toate tastele in ferestruta asta :-? … hmmm ce smecherii stii tu sa faci, exergy? :P )

    Apreciază

  6. >Calin, bun venit pe blog :)Ciudat ce cuvinte ti-au atras atentia.adi, nu am facut nici un fel de ‘smecherii’. Nu ma pricep la asa ceva, dar cred ca ori de vina e Bloggerul, ori ai tu probleme cu browserul …In ceea ce priveste citatul pe care l-ai pus in ghilimele, ma bucur ca s-a gasit cineva care sa inteleaga ce-am vrut sa spun :)

    Apreciază

  7. >aşa te-am găsit eu şi-i sunt preaplecată acelei curiozităţi intuitive :)tributară (şi) magiei, visînd de ce-uri :)ştiu, cred, să şi caut dar, mai ales să sfidez „definitiv-ul” :)CELLApînă şi-n somn visele mele-s cu „ce ce” şi „cum”

    Apreciază

  8. >Am incercat de multe ori efectul. Am fost impins de impulsul alaturarilor de cuvinte, chiar daca ele nu spun nimic la prima vedere. Chiar daca nu caut nimic si nu-mi propun sa dau de ceva anume, exista un lantisor nevazut ce se leaga automat atunci cand pornesti. Si e indeajuns sa pornesti cu prima za. E logic? Poate nu…

    Apreciază

  9. >Si eu trec prin fenomenul cautarii, si cred ca voi trece prin el tot restul vietii mele. Pentru ca sunt atat de multe lucruri pe care nu le cunoastem si este atat de greu sa incepem de undeva cautarile noastre… Oricum ar fi, e extraordinar de frumos sa stii, sa stii ca poti sti si ca a sti inseamna a trai… Eu, una, admir modelul renascentist, care dorea o personalitate cat mai cizelata, a carei gandire sa acopere toate domeniile stiintei si artei. Acest lucru a ramas, totusi, un deziderat :( Si cu cata satisfactie rostim acel „Evrika”, intocmai ca Arhimede…Asta daca il mai rostim…

    Apreciază

  10. >@CELLAPe linga curiozitate mai intervin si legile Hazardului :)@Paul”Chiar daca nu caut nimic si nu-mi propun sa dau de ceva anume, exista un lantisor nevazut ce se leaga automat atunci cand pornesti.”Mie imi spui !De la acea prima za se construieste nu doar un lant ci o adevarata plasa, mai deasa ca o platosa de aparare.@Anca”sa stii ca poti sti” … suna ca un citat din marii clasici :)@andibobAi tot timpul sa recuperezi :)

    Apreciază

  11. >Cred ca a cunoaste inseamna a simti.Mie mi se pare ca, atunci cand esti curios de cineva sau de ceva, parca se trezeste o legatura intre tine si „obiectul” curiozitatii, care nu se refera la continutul „informational” ce se poate obtine. E o legatura care e doar intre tine si motivul curiozitatii. Probabil suna ciudat :-)Oamenii sunt de multe ori atat de otraviti de ei insisi cu rutina si problemele proprii. Mereu, cand discut cu cineva si imi zboara gandul la zeci sau sute de alte chestii, ma intreb daca persoana din fata mea pateste asa, daca a privit vreodata din locul de unde sunt eu, daca eu voi privi sau voi fi privit de unde e ea acuma. Si as vrea sa cred ca da. Nepasarea celor din jur imi da o senzatie trista, dar sper sa nu ajung sa nu-mi pese de ea :-)”Daca stii cum sa cauti vei descoperi ca nimic nu e absolut.” – inca o fraza simpla si pe cat de perfecta si adevarata, pe atat de greu de digerat, pentru multi :-)

    Apreciază

  12. >Intre tine si obiectul curiozitatii se formeaza un dipol, cred ca de aici deriva expresia „mi-a polarizat atentia” :)Curiozitatea e un fenomen foarte complex si nu se reduce numai la continutul informational.Mi se intimpla ca dupa ce descopar ceva dupa care am alergat multa vreme, si am aflat ceea ce dorisem sa aflu, ‘absorbind’ informatiile, in loc sa-mi indrept atentia spre ceva nou, continuam sa meditez si sa ma raportez la cele descoperite anterior.

    Apreciază

  13. >Ma intrebam daca ‘defectul’ tine doar de linia de fabricatie, sau e posibil sa fi aparut pe parcurs?Cred ca se poate vorbi de mai multe curiozitati distincte: curiozitate nativa, curiozitate indusa ( de prieteni, familie, colegi de munca…), curiozitate de necesitate :), curiozitate din lipsa de altceva mai bun de facut :).

    Apreciază

  14. >Hello @eXergy, raspund aici cu scuze pt. tonul glumet legat de variabila X, intuitii si date de nastere. Oricata magie, toti lasam indicii undeva. Pana acum imi era usor sa recunosc o varsta sau o zodie opusa, complementara.30IXImi cer scuze, traversez o perioada mai "plata", voi incerca sa ma revansez cu un mister din … Tabriz.

    Apreciază

  15. >@gabilutzaDaca ai sti cit de mult imi displac americanismele …Banuiesc ca 30 IX vrea sa insemne 30 septembrie .Daca asta inseamna, atunci trebuie sa spun nu ai nimerit ziua de nastere. Zodia , da :)Totusi, din curiozitate, am cautat pe net sa vad care e " zodia mea complementara" … si am avut o surpriza.De obicei nu citesc zodiacele iar termenul imi era necunoscut.Cu ocazia asta am aflat ceva nou :)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s