(inter)faţă

 

Nu reneg sexualitatea. E cea mai subtilă interfaţă, cu ajutorul căreia, de la o vârstă încolo, începem să percepem realitatea. Cum aş putea renega acest ultim filtru prin care trece tot ceea ce ne alcătuieşte fiinţa, tot ceea ce ne descrie mai bine decât ne descriu culoarea pielii, IQ-ul, originea etnica sau limba ce o vorbim ?

Însă dacă simplul fapt de a ne consuma, sau de a ne descătuşa energia într-un act plăcut ce durează câteva minute ne-ar fi mulţumit cu adevărat, ce simplă ar fi fost viaţa noastră !
Atât de simplă şi lipsită de sens încât nu s-ar mai fi meritat să o trăim.
Nu s-ar fi meritat pentru că nu am fi descoperit o groază de alte lucruri ce ne separă pe noi de întreg regnul animal, la care, de ce să nu recunoaştem, aparţinem.

Nu am fi descoperit acea forţă ciudată, nemăsurabilă in Newtoni, însă atât de puternică încât ne face să lăsăm totul vraişte în jumătatea noastră de lume şi să alergăm în cealaltă jumătate a ei, doar pentru a auzi vocea sau a vedea chipul cuiva … pentru a străbate la pas o alee pietruită cu casele ascunse în spatele grilajelor din fier forjat … sau pentru a ne afunda în zăpada ce nicaieri pe lume nu-i aşa de pufoasă şi albă.

Nu ne-ar chinui amintirea unei ape ce curge, nici ritmul unei muzici, nici copacii de la o margine de rai, fie că raiul e parcul din faţa şcolii în care am învăţat să citim, sau casa bunicilor, sau doar un pâlc de copaci zăriţi în goana trenului la o oră de seară, când lumina asfinţitului a fost mai roşie decât lumina oricărui alt asfinţit.

Nu am fi simţit durerea aceea surdă de ciocan în tâmple, uneori şi în somn, cauzată de pierderea încrederii în ceva, sau cineva, şi nu am fi zâmbit, tot în somn, amintindu-ne …

Nu am cauta fără odihna jumătatea a cărei amprentă o avem în suflet din timpuri imemoriale, fără să avem habar cine, şi când, ne-a impregnat-o acolo.
O amprentă invizibilă dublată de o busolă ciudata, triplată de un cifru cunoscut doar de noi, şi pe care, fii convins, nici un computer performant nu îl va putea descifra.

La ce ne-ar folosi acest minunat si tainic dar ce ni s-a dat de la bun început ?

În nici un caz doar pentru câteva minute de sex.
Căci dacă Cineva ar fi dorit să ne pedepsească, ne-ar fi îngrădit fericirea la doar atât.

imagine – Richard Irwin

Anunțuri

8 gânduri despre „(inter)faţă

  1. >@X – Epicur considera ca placerea erotica ramane in noi ca etalon al tuturor fericirilor. ;-)E bine sa stim macar o modalitate profana de a concentra prezentul. :-) Nice post!

    Apreciază

  2. >:), da, dar tot Epicur spunea ca fericirea inseamna satisfacerea placerilor, printre care si acelea ale inteligentei.Din punctul meu de vedere, pe „portativul placerilor”, placerea erotica joaca acelasi rol pe pe care il joaca cheia sol pe un portativ muzical.Sufletul si trupul construiesc impreuna un diapazon. Fericirea presupune in primul rind o rezonanta …Nu stiu ce intelegi prin „modalitate profana de a concentra prezentul”, insa ma gindesc ca toate modalitatile pe care le are omul la dispozitie reprezinta de fapt modalitati profane.

    Apreciază

  3. >:-) Tocmai remarcam ca Epicur a fost pentru secolul III i.e.n ceea ce Freud a fost pt. secolul XX. Fericirea se epuizeaza deci de indata ce te tulburi, caci nu mai „rezonezi”.De fapt, am recitit cu placere articolul tau, in care pui problema si INTREBAREA foarte transant. Nu stiu ce sa spun de amprenta. Stim si simtim profan, mai degraba, pe toate falsele-jumatati, pe cele ce nu se potrivesc. De decodificat, pentru a avea certitudinea existentei „celei bune”, nu cred ca o modalitate profana ne va ajuta.Exista o poveste sufi , cu Wahid ibn Zayd ce-si punea aceeasi intrebare, si primeste raspunsul de la Maymuna al Sawda. ( nu am uitat de lista promisa de femei exceptionale in islam … sunt abia la 22!)

    Apreciază

  4. >”:-) Tocmai remarcam ca Epicur a fost pentru secolul III i.e.n ceea ce Freud a fost pt. secolul XX. „Eu tocmai am remarcat ca ai renuntat sa te mai adresezi la persoana a doua plural, mod de exprimare ce uneori ma enerveaza la culme :)Cred ca la povestea aceasta faci referinta : http://izzatulillah.wordpress.com/2009/05/04/maymunah-as-sawda/.Mai exista o Maymuna, pe numele ei adevarat Maria, o fata egipteanca de religie copta ce a fost luata roaba si data in dar lui Mohammad. In unele surse se spune ca ea a devenit sotia lui, in altele ca a fost doar una din multele concubine.Cert e ca ea a stirnit gelozia celorlalte sotii…”Fericirea se epuizeaza deci de indata ce te tulburi, caci nu mai „rezonezi”.”Fraza aceasta ar merita un premiu :)

    Apreciază

  5. >@X,:) Ai googalit repede istoria, norocul meu ca nu trebuie sa o povestesc. Ce e interesanta rezonanta, tipul a notat-o pe 4 mai, eu o notasem pe 29 aprilie… dintr-o carte destul de veche. M-am uitat rapid pe situl lui si are o cartulie ce contine alte 16 femei celebre din islam … De ce premiu? – asta e doar tehnica a dresajului , ca cel practicat demult cu Enkidu !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s