încă un motiv pentru a merge la Sibiu

 

Ma voi opri din nou in Romania, si dupa cum am promis mai demult, voi vorbi despre un alt membru al familiei Brueghel, de fapt intemeietorul dinastiei de pictori Brueghel: Pieter Bruegel cel Batran.

 

Pieter Bruegel cel Batran (1525?-1569), supranumit si Bruegel/Brueghel al Taranilor, e cunoscut indeosebi datorita unor tablouri ca Proverbele, Nunta Taraneasca, Uciderea Pruncilor, Parabola Orbilor, Parabola Semanatorului, Jocuri de Copii, Cersetorii, Tara Trandavilor sau Turnul Babel, tablouri de referinta pentru intreaga pictura flamanda.

El a pictat cu predilectie scene de zi cu zi din viata satului, munci agricole, nunti si petreceri, jocuri de copii, vinatoare, cersetori, scene din taverne, chermeze, etc.

Imaginea ce insoteste acest blog trebuie explicata in amanunt. Detaliile picturii se pot vedea aici : http://www.divshare.com/download/6843615-601

E vorba de lucrarea Omorirea Pruncilor sau Masacrarea Inocentilor.

Titlul ne-ar putea duce cu gindul la regele Irod/Herod, dar nu despre dinsul e vorba.

Pe site-ul CIMEC se dau urmatoarele informatii :

„Dintre cele patru versiuni importante, cunoscute ale acestui subiect (Bucuresti, Viena, Londra, Japonia), aceasta pictura pare sa fie cea mai veche, databila dupa 1567. În urma restaurarii s-a relevat faptul ca desenul preliminar si o parte din compozitie apartin marelui maestru, pictura fiind, însa, realizata de unul din colaboratorii sai. Semnat stânga jos P. Bruegel.”

 

Deci lucrarea nu a fost realizata in intregime de Pieter Brueghel cel Batrin ! Din pacate, mass media din Romania trece cu vederea acest fapt deosebit de important, inducind in eroare publicul.

Ce se poate vedea in momentul in care o privim cu atentie ?

Privirea aluneca pe ulita unui sat olandez. Vedem insirate casele cu acoperisurile inzapezite si citiva copaci desfrunziti peste care se asterne un cer verde – ca o mare pe timp de furtuna.

Pe ulita, soldati calare, cu lancii in miini, isi fac aparitia.

Altii lovesc cu armele si picioarele in portile de lemn, pornind o adevarata vinatoare de oameni.

Dar ce se intimpla aici? Ce eveniment a incercat sa retraiasca pictorul?

Trebuie sa ne intorcem in timp si sa ne oprim undeva prin secolul al XVI-lea, in miezul unei ierni, intr-un sat olandez, unul din multele sate si orase cucerite de Philip al II-lea, rege al Spaniei.

Cuceritorii spanioli, de religie catolica, ii considerau pe olandezii si flamanzii de religie protestanta drept niste oameni viciosi ce in orice moment puteau fi pasibili de pedeapsa cu moartea.

Scena aceasta nu e unica, ea s-a repetat de nenumarate ori in tinuturile Tarilor de Jos ce au cazut sub dominatia spaniola.

Un tablou similar cu acest tablou de la Sibiu poate fi admirat la Kunsthistorisches Museum din Viena, muzeu ce adaposteste aproximativ o treime din picturile lui Pieter Bruegel cel Batran.

Vreau sa spun ca, inainte sa moara, de teama Inchizitiei, dar si pentru a-si proteja familia, pictorul a distrus citeva tablouri ce puteau fi considerate compromitatoare.

Desi o buna perioada de timp a fost expusa la Muzeul National de Arta din Bucuresti, in cele din urma, aceasta pictura in ulei pe lemn s-a reintors acolo de unde a fost luata cu forta in 1948 : Muzeul Brukenthal din Sibiu.

Lucrarea face parte din lotul de nouasprezece tablouri ce au fost returnate muzeului sibian.

Multe multumiri pentru zalmoxa ca mi-a atras atentia asupra evenimentului returnarii tablourilor.

As vrea sa pomenesc in treacat si despre baronul Samuel von Brukenthal, cel ce de-a lungul vietii a strins tablouri cu adevarat „de muzeu”.

Se crede ca aceasta pictura a fost achizitionata in perioada in care baronul locuia la Viena si indeplinea functia de consilier al imparatesei Maria Tereza.

In orice caz, la reintoarcerea sa in Transilvania, baronul a inceput construirea unei resedinte.

Samuel von Brukenthal a aranjat tablourile intr-o veritabila pinacoteca, intr-un spatiu ce cuprindea treisprezece incaperi, si in anul 1788 a declarat libera intrarea in palat pentru doritorii de arta.

Din acest punct de vedere se poate spune ca muzeul Brukenthal din Sibiu e cel mai vechi muzeu din Romania, mai vechi chiar decit celebrul Luvru din Paris, care si-a deschis portile de abia in anul 1790.

In anul 1817 palatul a fost declarat in mod oficial muzeu. In acel moment cuprindea peste o mie de tablouri si era primul muzeu din spatiul central european.

Anunțuri

12 gânduri despre „încă un motiv pentru a merge la Sibiu

  1. >Pentru nu stiu cat timp, in cadrul muzeului, este amenajata o galerie de arta romaneasca, organizata cronologic, extrem de interesanta. Cred ca muzeului ii sta bine in Sibiu. Ar trebui sa-i fie recunoscator.

    Apreciază

  2. >Mmmmm, si tot pe blogul lui Zalmoxa am citit si despre ciocolata Brukenthal. Cand ma duc acasa trebuie sa imi cumpar macar una, no :) .Sa nu uitam ca in acest an sarbatorim 225 de ani de la infintarea Bibliotecii Brukenthal (1784).P.S. Bine te-am regasit. Ai controlat e-mail-ul :) ?

    Apreciază

  3. >@aliceTrebuie sa-mi fac timp sa-ti rasfoiesc blogul :)Cred ca miine si poimiine se va petrece actiunea asta …@VaniaNu te gindi numai la vinzarile de carti :) Oricum, cea mai buna afacere e atunci cind investesti in lucruri legate de partea spirituala a vietii … @LanternativaVania cu cartile, tu cu ciocolata … cu pictura nu e nimeni ?! :)Am verificat casuta de e-mail, inclusiv mesajele de tip spam. Trebuia sa gasesc ceva interesant?

    Apreciază

  4. >Eu cu ciocolata si cu biblioteca! Pictura?! Aceasta nu este o pictura, este o fotografie! Ai mentionat tensiunile dintre protestanti (confesiune la care apartin, mai mult sau mai putin) si catolici. As putea comenta mult si bine ce s-a intamplat cu protestantii in Tarile de Jos sau in Nordul Italiei – cum au fost masacrati de catolici. M-am gandit insa sa nu intru in amanunte… Nu ma intreba de ce.Daca te vei uita cu foarte mare atentie, chiar in centrul imaginii este reprezentat un personaj invesmantat complet in negru, calare pe un cal alb (chiar in fata ostii invesmantate in zale). Este vorba despre Ferdinand Alvares, Duce de Alba, cunoscut si sub numele de Alba cel Negru (avea o slabiciune pentru vesmintele negre, ca si mine si tine de altfel :) ) si mai ales cunoscut pentru ura sa fata de protestanti. El a inlocuit-o pe mult mai toleranta Margareta de Parma, guvernatoarea Olandei, membra a Casei Regale de Habsburg. Cand Spania si-a pus mana de fier peste Olanda prin Alvares lucrurile s-au schimbat total: masacrele au devenit obisnuite. In partea dreapta cum te uiti la pictura, se afla un cavaler neinarmat, inconjurat de un grup de sateni. El implora mila lor, fara succes insa, s-ar parea. Poarta pe haine Blazonul Imparial al Casei de Habsburg – acvila bicefala (aceste detalii nu se vad in imaginea postata de tine. Are rezolutia prea mica).P.S. Referitor la mail: nu stiam daca ai primit sau nu Iranul. Daca da, voi sterge link-ul pentru urmatorul numar.

    Apreciază

  5. >Nu vorbeam despre vânzări de cărţi, ci despre eventuala recuperare a unui număr de exemplare dintr-un titlu altfel epuizat (nu mai am nici măcar vreun exemplar al meu).

    Apreciază

  6. >@Lanternativa Am descarcat imaginile. Sper ca miine sa am mai mult timp liber la dispozitie pentru a ma „ocupa” de ducele Alba :)@VaniaIntelesesem gresit. Credeam ca ai de gind sa mergi la Sibiu in campanie publicitara, cind de fapt volumul e epuizat …Atentia mi-a fost distrasa si de titlul cartii : Crima letala :). Instantaneu mi-au venit in minte variantele echivalente … crima mortala, crima fatala …

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s