artistul de pretutindeni

 

Intilnirea mea ” constienta” cu Andy Warhol, mai bine zis cu lucrarile lui, s-a petrecut la Teheran.

Proaspat sosita in Iran, si doritoare de a simti cit mai repede acel specific oriental si „persan ” al megalopolisului pe care il reprezinta Teheranul, intocmeam cu constiinciozitate liste peste liste cu locurile pe care as fi vrut sa le vizitez.

Mi se parea ciudat ca aproape oricine din cercul meu de cunostinte sa ma intrebe daca am vizitat Muzeul de Arta Contemporana.

Atunci cind le spuneam ca NU, ei replicau cu mirare in glas : ” De ce NU?! Acolo poti vedea tablouri de Picasso, van Gogh, Paul Gauguin, Andy Warhol, Magritte, Dali, Toulouse – Lautrec, Edvard Munch, Kandinsky „, … si insiruirea numelor continua.

Dialoguri de genul celui de mai sus s-au desfasurat de mai multe ori, si nu puteam concepe cum de acesti oameni nu-si dadeau seama ca eu doream sa vad locuri ca Palatul Golestan, complexul de la Palatul Niavaran, cel de la Saad-Abad, vechiul bazar, moschei si ceainarii, locuri de intilnire ale dervisilor, Muzeul de Arheologie si Istorie, Muzeul de Covoare Persane, case memoriale, galeriile de antichitati si gradinile cu iz oriental :)

Dar intrebarea cu Muzeul de Arta Contemporana revenea cu o frecventa crescinda si ceea ce incepuse sa-mi zgândâre curiozitatea era un nume : Andy Warhol, despre care, sincera sa fiu, in ignoranta mea, nu stiam nimic.

Asa ca intr-o zi, nemaiputind suporta presiunea psihologica a necunoscutului, m-am dus sa vizitez muzeul. (in acea perioada Internetul era in stare incipienta, chiar si in Romania; deci singurele surse de informare ramineau bibliotecile sau o vizita la fata locului)

 

De abia atunci cind am privit seria de lucrari dedicata lui Mick Jagger, si celebra reclama grafica Campbell’s Soup, mi-am dat seama ca il cunosc de foarte multa vreme pe Andy Warhol, si ca nu exista om care sa traiasca intr-o tara civilizata, si sa nu-l cunoasca.

El insusi spunea : „I come from nowhere/Eu vin de nicaieri, de niciunde.”

Dar Andy Warhol e peste tot. Pretutindeni.

Intruziunea sa in viata cotidiana e ireversibila, si chiar daca cei mai multi nu ii cunosc numele, ii cunosc imaginile.

 

Warhol e cea mai importanta personalitate a curentului Pop-Art. El e cel ce a consolidat notiunea de pop-icon, si e suficient sa privim cum a imaginat grafic fizionomia unor staruri ca Marlyn Monroe, Liz Taylor, Mick Jagger, Liza Minnelli, Michael Jackson, John Lennon, Diana Ross, Elvis Presley, Judy Garland sau personalitati politice ca Lenin, Jackie Kennedy – Onassis si Mao Zedong, ca sa ne dam seama ca el a invadat cultura urbana de pe toate meridianele.

 

 

Voi incerca sa vorbesc pe scurt depre Andy Warhol (1928-1987), pe numele sau adevarat Andrew sau Andrej Warhola, artist american descendent dintr-o familie de ucraineni ruteni, catolici de rit bizantin, ce au plecat din micul sat slovac Mikova – de linga Medzilaborce, pentru a incepe o viata noua in America.

Andy Warhol a fost un artist total : grafician, pictor, designer de reclame comerciale, ilustrator de reviste si albume discografice, fotograf, decorator de vitrine, producator de videoclipuri si afise publicitare.

Merita rasfoita si colectia celor zece evrei celebri, conceputa special la cererea Muzeului Evreiesc din New York, din care portretul lui Einstein mi se pare deosebit de sugestiv.

Nu vreau sa intru in amanunte biografice, amanunte ce pot fi citite pe wikipedia sau pe site-urile de arta, insa vreau sa va invit pentru citeva minute in muzeul memorial pe care urmasii familiei lui l-au deschis la Medzilaborce, in Slovacia, locul unde au trait strabunicii lor.

De fapt, toate imaginile ce insotesc acest text dedicat lui Andy Warhol, sunt imagini ce pot fi admirate in cochetul si modernul muzeu slovac.

 

Pe panoul negru din fata se poate vedea lucrarea cu care am deschis blogul : portretul lui Lenin, devenit cu repeziciune un portret-simbol in blocul tarilor de est.

In partea din dreapta, pe peretele din fundal, este expus chipul fostului presedinte al Chinei, Mao Zedong. De-a lungul peretilor, alte si alte chipuri celebre intimpina vizitatorii.

Muzeul mai gazduieste obiecte personale ale artistului, scrisori, fotografii de familie si o serie de obiecte cu autograf.

 

 

Dar de abia atunci cind dam ochii cu reclama special conceputa pentru Coca Cola, ne convingem de faptul ca aproape oricine de pe fata pamintului a facut cunostinta cu ceva din spiritul lui Andy Warhol :)

Am descoperit un site cu imagini de buna calitate ce introduc pe nesimtite privitorul in lumea imagistica a lui Warhol :

http://www.josephklevenefineartltd.com/NewSite/WarholAppleTP.htm

Inainte de a iesi din muzeu, si de a parasi Slovacia, atasez un link ce duce la un portret prelucrat :), o varianta mai putin mediatizata dar care imi place in mod special, mai ales datorita amestecului de culori. Cred ca e cea mai deosebita imagine pe care o detine muzeul memorial de la Medzilaborce.

… iar daca cineva doreste sa se joace de-a Andy Warhol, sa dea un click aici : http://www.webexhibits.org/colorart/marilyns.html

Anunțuri

11 gânduri despre „artistul de pretutindeni

  1. >Cu tot respectul, dar si cu TOATA sinceritatea de asemenea :), Andy este unul dintre putinii artisti pe care ii urasc, nu ii pot suferi sub nici o forma, nu ma pot obisnui sub nici un chip cu ei.

    Apreciază

  2. >… cu care „ei”?Fara explicatii mi-e greu sa-mi dau seama de ce il urasti pe Andy Warhol.Pentru mine, imaginile grafice concepute de el reprezinta cel mai bine „epoca de celuloid si polimeri” in care inca traim :)

    Apreciază

  3. >Unii au spus ca secolul XX fara Andy Warhol ar fi ca Luvrul fara Gioconda :). Adevarul e ca, la un moment dat, lumea a inceput pur si simplu sa semene cu picturile sale. Valoarea artistului este atat de mare in cultura contemporana americana incat astazi, practic, nu exista zona a culturii, de la publicitate la literatură, filozofie, clipuri muzicale si film, in care sa nu fie prezent…Normal ca isca simpatii si antipatii dar in ciuda a toate astea eu cred ca a avut geniu.

    Apreciază

  4. >”ei” = treimea: Warhol, Haring, Apple. Ma gandeam sa-l pun aici si pe Bowery dar ma abtin :)Ceea ce Warhol a facut a fost ca i-a convins pe toti ca ceea ce face el e arta si ca, asemenea lumii din care s-au inspirat, este pentru toti. „Art is for everyone” zicea Haring. Sunt de acord. Arta lor este pentru toti. Probabil a vrut sa fie ironic, a vrut sa traga un semnal de alarma (inclusi cei trei mentionati mai sus). Nu i-a reusit. Stii cum i se mai spune? Andy Warhol-The Artist as Machine.Si uite asa ajunge Guevara vedeta pop-art. Mao, Lenin. Tinerii comunisti il adora pe Warhol. Poate ca el a vrut sa fie doar ironic…

    Apreciază

  5. >E adevarat ca Warhol a transformat in pop-icon-uri personaje controversate in lumea vestica: Lenin, Mao …Dar nu pot sa nu ma gindesc la miniatura chineza, sau cea persana, care abunda in personaje cunoscute pentru cruzimea lor; a se vedea Gingis Han sau chiar Timur Lenk.Artistul unei epoci incearca sa redea pulsul societatii in care traieste, si al epocii pe care o traieste. Andy Warhol a facut exact acest lucru.Despre artistii enumerati de tine, cu exceptia lui Keith Haring, nu am cunostinta de cauza. Din pacate :)

    Apreciază

  6. >Este adevarat. Insa Gingis Han, Timur Lenk sau Ivan cel Groaznic sau Rasputin au ramas niste imagini ale cruzimii / nebuniei patologice pana astazi. Pe cand Lenin, Stalin sau Mao (ca sa nu mai vb. de Guevara-idolul tuturor fetitelor anticapitaliste) se confunda, romantic si periculos de mult, cu intelepciunea poporului, cu lupta pentru o lume mai buna, mai mare, mai curata :) Daca Warhol l-ar fi desenat si pe Hitler + Ceausescu am fi avut o galerie completa.Este adevarat ca un artist incearca sa redea pulsul unei societati. Warhol poate a vrut sa o faca. Nu i-a reusit. De ce? Pentru ca ai sai Lenin / Mao nu au devenit icoana cruzimii nemasurate ci IDEALUL unei generatii spalate pe creier care l-a facut pe Warhol & Co. supremul artist…

    Apreciază

  7. >Dar poate ca Warhol nu i-a perceput ca pe niste exponenti ai cruzimii …Stiu ca in perioada razboiului rece, aceste personaje aveau mare priza la o parte a societatii americane.Uitasem sa spun ca studioul lui Andy Warhol se chema „The Factory” :) … numele e foarte sugestiv,

    Apreciază

  8. >Ai dreptate. „The Artist as Machine” pentru ca masinile lucreaza in „The Factory” :)Pana la urma, revin la primul comment: oricat as incerca, nu-l pot inghiti pe Warhol si altii asemenea lui (i-am mentionat). Dar, dincolo de acest lucru, iti multumesc pentru post :)P.S. Si avea 612 „Time Capsules”. In cea cu nr. 44 se pastreaza, printre altele, si o scrisoare de la Abbie Hoffman. Ce sa mai spun…

    Apreciază

  9. Pingback: -X- » Blog Archive » pretext american … la Teheran

  10. Pingback: iarăși despre Andy Warhol | -X-

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s