dorinţă

Să fiu susurul ploii
într-o pădure de mesteceni
– primăvara.

Şi privind cum dimineaţa
taie noaptea in felii subţiri, de speranţă,
eu insămi sa devin chip
– de aşteptare.

Şi apoi, adunându-mă laolalta,
atom cu atom, cuvânt cu cuvânt
mirându-mă, cu tine-n gând,
să mă trezesc
– murind.

imagine – Rene Magritte, Carte Blanche

Anunțuri

2 gânduri despre „dorinţă

  1. >astăzi îl aniversez pe ÎNGERUL BLOND :)cu un poem al lui Emil Brumaru Îngerii sînt atît de mîhniţiCînd ne văd cum trecem grăbiţiPrintre ziduri de fluturi, sub bolţi de miresmeLor să-nţeleagă deloc nu li-e lesne.Că trăim cam degeaba, cu secundele-n pripăEterni îşi ridică-n azur o aripă;Dar nimbul lor veşnic o clipă se-nmoaiePe vreme de-amurg, şi de vînt, şi de ploaieŞi parcă-i încearcă sub fulgi o durere,Privind prelingîndu-te-n părul de miereSpre calda şi leneşa mea mîngîiere.CELLA :)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s