ochii – poarta sufletului

 

Atunci cind am privit pentru prima data aceasta pictura, in mod instantaneau, mi-am pus doua intrebari :
– cine e personajul in negru ?
– ce sugereaza privirea lui ?
Portretul, executat in 1494 de Sandro Botticelli, se gaseste intr-o colectie particulara la Barcelona, in Spania. Initial a fost pictat in tempera pe panou de lemn, insa ulterior a fost transferat pe pinza.
Am remarcat ceva interesant. Din orice pozitie as privi, am impresia ca ciudatul personaj se uita drept in ochii mei :)
Cautind sa ma sustrag privirii lui mi-am mutat mereu pozitia in fata calculatorului. Nu am reusit. Pur si simplu nu exista un astfel de unghi mort …
Autorul tabloului e Sandro Botticelli (1445-1510), unul din cei cinci mari ai picturii italiene, alaturi de Leonardo da Vinci, Rafael, Tiţian si Caravaggio. Acest pictor renascentist, ce apartine scolii florentine, e cunoscut indeosebi datorita frescelor de la Capela Sixtina, picturilor murale Primavera si Nasterea zeitei Venus …
Dar cine e misteriosul personaj din tablou ?
Facind unele mici investigatii am aflat ca e foarte posibil sa fie vorba de Michele Marullo, poreclit Tarcaniota, un umanist grec care in perioada 1489-1495 a fost oaspetele familiei Medici. Fac o paranteza pentru ca vreau sa spun ca aceasta influenta familie a perioadei renascentiste a patronat numerosi artisti, printre care si Botticelli.
La palatul familiei Medici pictorul il cunoaste pe Michele Marullo – Tarcaniota. In mod sigur caracterul si figura grecului atrageau atentia. Nu cunosc alte amanunte despre relatiile dintre ei, sau in ce masura au fost, sau nu, prieteni. Stiu insa ca in 1496 Michele Marullo se casatoreste cu poeta Alessandra Scala, fiica lui Bartolomeo Scala si amanta poetului Angelo Ambrogini Poliziano.
In anul 1500 avea sa moara innecat in riul Cecina.
Tarcaniota s-a nascut in 1453 la Constantinopol, a sosit foarte de tinar la Neapole, a cutreierat lumea ca soldat si aventurier, a scris versuri in stilul lui Lucretius, dar si epigrame, a abordat in cartile sale subiecte legate de stiintele naturale, astrologie, miturile antice, orfism si introspectie interioara … intr-un cuvint, a avut o viata pe care si-a trait-o din plin. Porecla Tarcaniota reprezinta de fapt numele mamei sale.
Deci am elucidat biografia personajului in negru.
Mai ramine sa raspund la a doua intrebare : ce sugereaza privirea lui ?
Nu stiu :) … si cu cit il privesc pe Tarcaniota cu mai mare atentie, cu atit mai mult realizez faptul ca nu sunt in stare sa-i descifrez privirea.
Se spune ca ochii reprezinta oglinda sufletului … poarta sufleului.
Daca e adevarat, atunci sunt nevoita sa recunosc ca nu sunt in stare sa descui lacatul lui Botticelli. Ma multumesc doar sa privesc si sa admir.

8 gânduri despre “ochii – poarta sufletului

  1. >uitandu-ma la tablou am ajuns la concluzia ca privirea personajului pare ca se indreapta spre ceva, pe furis. cred ca ii place obiectul sau persoana pe care o priveste. tocmai aceasta privire da o nota interesanta tabloului. te intriga faptul ca nu reusesti sa afli la ce anume priveste personajul:).

    Apreciază

  2. >Avand in vedere ca era grec, ne putem imagina orice :)O chestie interesanta:Cineva a cumparat luna trecuta, dintr-un anticariat italian, un volum dedicat lui Botticelli de prin 1951 (seria Astra Arengarium, Electa editrice, MIlano-Firenze). Pe prima pagina era scris:”Ma simt a fi Newton si marul in acelasi timp, Galilei si pendulul sau, iar la urma Eu si ridicolul”.In editiile electronice nu mai poti avea asemenea surprize…Bun. Si pentru ca tot este Iranul si Marullo, iata epitaful pe care poetul-soldat grec i l-a dedicat lui Saladin:Littore dum phario prima Saladinus in algaBarbara deuicto castra oriente locat.Venit adulatrix, regum comes, unica turbaEt quibus ut lingua promptior unus eratNunc domitam aegyptum iactat: nunc littora rubraFractaque pugnaci gallica sceptra manu,Ostentatque uirum duris tot milia in armis,Et iubet hinc uires sestimet ipse suas.Scilicet hinc ille: Atque adeo ex hac, infit, arenaQuae semiustum littore, Magne, tenet.Incredibil ce „mica” e lumea :) Multumesc pentru acest post.

    Apreciază

  3. >@oceaniaNu mi se pare ca s-ar uita pe furis …@VaniaAm impresia ca ai inceput sa te molipsesti de la domnul plutonier-major Onici si ai inceput sa-i copii stilul ‘exegetic’ :)Mai ramine sa dezleg misterul daca pisica era alba sau neagra.@LanternativaOare faptul ca a fost grec ar trebui sa ne impinga sa ne inchipuim orice despre el?Multumesc pentru versuri. Am incercat sa le gasesc pe net. Nu am reusit. Le-ai luat dintr-o carte pe hirtie?Da mai multe amanunte despre sursa informativa, te rog.@adiDaca e dispret sau ura, nu pot sa ma pronunt, insa, am senzatia ca privirea lui exprima o tensiune (interioara ?), ceva inabusit, poate chiar ceva ce il framinta de mai mult timp …

    Apreciază

  4. >Au fost, de fapt, doua surse:1. Un articol din Hispanic Review (un numar de prin 1938) despre influenta lui Marullo asupra lui Diego Hurtado de Mendoza (il am pe hartie)2. Editia completa a Epigrammatum libri IV. Hymnorum naturalium libri IV a lui Marullo (Florence, Societas Colubris (Compagnia del Drago), 26 Nov. 1497) poate fi consultata on line. Aici este link-ul catre pagina ce contine epitaful respectiv:http://diglib.hab.de/wdb.php?dir=inkunabeln/49-7-poet(sper sa mearga link-ul)

    Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.