în paşi de dans

 

Am incheiat a doua serie din Frumoasele Estului cu o lucrare grafica semnata de Edgar Degas, si m-am gindit ca, tot cu Degas, sa incep noua serie dedicata picturilor aflate in muzeele din fostele tari comuniste.

Denumit si pictorul balerinelor, acestui artist francez, unul din cei mai importanti exponenti ai impresionismului, ii placea sa se autointituleze pictor realist :) … si cred ca nu gresea deloc. Voi explica si de ce.

Ma intrebam unde ar fi cel mai potrivit loc pentru gratioasele sale balerine, daca nu in Rusia ?!
In acel moment mi-am amintit de balerinele in albastru de la Muzeul de Arta Pushkin din Moscova.

Ceea ce admir la acest pictor francez nu e atit delicatetea executiei, sau echilibrul cromatic al compozitiei, cit unghiul din care surprinde scenele.

Degas nu e un simplu spectator in sala operei sau un impatimit al spectacolelor de balet. El nu priveste din fotoliu la ceea ce se deruleaza in fata.
Ii simtim prezenta in culise, dupa cortina, ca in acest tablou de la Galeriile Nationale de Arta din Washington.
Vedem patru dansatoare care asteapta sa intre in scena. Am tras concluzia ca e vorba de culise deoarece in fundal se zaresc niste capite de fin, mai bine zis niste decoruri cu capite de fin.

Uneori pictorul ia loc intr-o loja la etaj si admira de sus fetele, cum e cazul acestui instantaneu de la o repetitie finala. Tabloul poate fi admirat la Musée d’Orsay din Paris.

Dar pictorul nu se multumeste cu sala de spectacol. El intra in sala de repetitii, si intr-un colt, fara sa stinjeneasca pe cineva, schiteaza si picteaza. In urma ramin tablouri pline de vitalitate cum este si acesta de la Fogg Art Museum, Harvard University.

Deschide apoi usile scolii de balet, si cu discretie, asista la lectiile de dans.
Le vede pe fetele care pur si simplu cad jos de oboseala, extenuate de dificultatea exercitiilor. Artistul a redat cu realism cruda realitate a lumii baletului.

Intra chiar si in vestiar, acolo unde balerinele isi aranjeaza tinuta.
Inclin sa cred ca balerinele in albastru expuse la Muzeul Pushkin din Moscova, ce insotesc blogul de azi, au fost captate intr-un asemenea moment.
Nuantele de albastru in care au fost pictate rochiile se rasfring si asupra pielii, dind o tenta feerica intregului tablou.

Perspectiva, unghiurile geometrice multiple din care isi surprinde personajele, dar si aerul lor natural, il recomanda pe Degas ca pe un pictor realist.

De exemplu, in tabloul intitulat Miss La La at the Cirque Fernando, tablou ce se gaseste la Galeriile Nationale din Londra, acrobata de circ, suspendata de o fringhie, este privita de jos. Culorile folosite in tablou reusesc sa creeze un contrast plin de viata.

Si am mai sesizat un amanunt foarte important. Aproape fara exceptie, balerinele lui Degas nu au trasaturi faciale care sa le individualizeze.
Pictorul francez nu s-a oprit asupra chipului lor, nu a vrut sa le puna in evidenta fata. El a insistat asupra corpului, care in foarte multe cazuri e prezentat in pozitii coregrafice dificile.

Prin picturile sale, Degas vrea sa ne convinga ca baletul inseamna in primul rind munca, extenuare fizica, pasiune, febra musculara, simt muzical, intinderi de tendoane, miscari executate cu precizia unui ceas elvetian, glezne luxate, regim alimentar strict, dureri de spate, transpiratie, disciplina, gratie, lacrimi, rasuflare intretaiata si de abia dupa aceea, si nu intotdeauna, lumina orbitoare a scenelor, dantela si paiete, zimbete, aplauze si urale.

Anunțuri

14 gânduri despre „în paşi de dans

  1. >E superb tabloul cu care incepe postarea ta. Degas a surprins ca nimeni altul dansul si trairile balerinelor atat in picturi cat si in sculpturi. Acum, in plina criza, o sculptura rara a lui Degas reprezentand o balerina, s-a vandut cu 18, 8 milioane de dolari, un record pentru o lucrare de-a artistului.

    Apreciază

  2. >E o imagine care ramine mult timp pe retina :)Putini il cunosc pe Degas in postura de sculptor, dar si mai putini in cea de fotograf.Am gasit pe net citeva fotografii realizate de el … si mi s-au parut foarte ciudate.

    Apreciază

  3. >Am un deosebit respect fata de arta,iar de baletul clasic ma leaga amintiri din perioada copilariei.Balerinele lui Degas ma fac sa vad cu ochii mintii spectacolul de balet pe care mi-am doriit intotdeauna sa-l vad pe viu.Iti multumesc,articolele tale despre arta,ma ajuta sa inteleg ceea ce simt.Gabi.

    Apreciază

  4. >Foarte frumos tabloul cu fetele deşi Degas are unele probleme să reprezinte feţele balerinelor… De fapt mai toţi pictorii au problema asta, chipul unei femei frumoase fiind foarte greu de redat pe canvas…Am o întrebare X… Tu ai văzut tablourile astea –despre care vorbeşti pe blog- în realitate? Din textul tău parcă reiese acest lucru, eşti atât de vie în exprimare, de parcă ai fi fost acolo, lângă pictură…În încheiere să mai spun că ador balerinele „de pânză”… Nu ştiu exact de ce dar par mult mai frumoase cele pictate decât cele de pe scenă!

    Apreciază

  5. >Nu cred ca Degas ar fi avut probleme cu reprezentarea chipurilor pentru ca, daca analizezi atent ceea ce a pictat, vei descoperi foarte multe portrete extrem de reusite : bunicul, sotia, sora, prieteni si o serie de femei tinere, cunostinte sau necunoscute.In ceea ce priveste balerinele eu cred ca el, in mod intentionat, nu le-a pictat trasaturile faciale … a vrut sa le puna in evidenta corpul, nu fata.Si mai e ceva. In momentul in care intri intr-o sala de balet sau una de gimnastica, spre exemplu, nu reusesti sa vezi fetele celor ce se antreneaza sau exerseaza.Unele tablouri, putine insa, le-am vazut in realitate. Altele le-am admirat doar pe display-ul computerului :).

    Apreciază

  6. >Ba da!Ai auzit de miniaturi. Unele miniaturi chinezesti sau persane nu sunt mai mari decit o foaie de caiet de notite … si totusi cita migala in a reda detaliile.De curiozitate am cautat sa vad dimensiunile lucrarii lui Degas."Balerinele Albastre" au "25.59 inch wide x 25.59 inch high".Asta inseamna 65cm x 65cm. Deci, daca ar fi vrut, ar fi putut sa le redea trasaturile fetei.Eu cred ca nu a dorit, pentru ca, in acel moment, stilul sau de a picta era asa … invaluit in lumina si ceata :)Dar nu are rost sa ma contrazic … plus ca am senzatia ca nu ii cunosti lucrarile si tehnica picturala :).http://www.edgar-degas.org/Blue-Dancers,-c.1899.html

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s