Sigilii de iedera verde
încuie noaptea,
dincolo de uitare.
încuie noaptea,
dincolo de uitare.
Ceasul din urmă
se răstoarnă-n vânt,
şi odată cu el
povestea care nu a fost începută
nicicând.
Şi odată cu el
povestea care sălăşuieşte
ascunsă într-un gând.
19 aprilie 06
Rezonanțe Imposibile 
>Gabriela Savitskyspunînd :)”Dragostea nu e bună.Florile ştiu asta.Ele stau liniştite cu rădăcinile în pămîntşi petalele tremurînd de culoare;ele sunt eale-n destinşi zămislesc fericită splendoare.Dragostea nu e bună.Piatra îşi curbează spinareaşi surîde în adîncul tăcerii.Nu ştim ca pietrele să iubească,ele sunt temelie oricărei zidiri.Numai omul,de om ce este,nu se poate închipui în afara ubirii …El se zămisleşte în jurul dragostei din inima luiîncet,cerc după cerc,cum perla în măruntaiele scoicii,din sfredelitoare durere.Dragostea nu e bunăOamenii nu ştiu asta.” – Zămislire-CELLA
ApreciazăApreciază
>erată :) – egale-n destinCELLA
ApreciazăApreciază
>Suna foarte ciudat … „egale-n destin”.Oare oamenii, la inceput, nu sunt egali in destin?
ApreciazăApreciază
>eu cred că nu , adică am îndoieli c-ar fi :)promit să o întreb pe Gabriela , ea scrie poezie de destin … deci,cred că tot ce spune este aşa cum este :) simţit şi trăit …CELLA
ApreciazăApreciază