lacătul îndoielii

 

Lacătul îndoielii
a închis poarta dintre noi.
Acum toate sunt
ca şi cum
nu s-ar fi întâmplat
vreodata…

imagine – Victor Vasarely

Anunțuri

4 gânduri despre „lacătul îndoielii

  1. >:) de data asta c’est moi ( că nu am avut în minte un răspuns mai potrivit,iartă copilăreala :) );am să-ţi răspund doar în versuri şi am să-ţi „spun” de fiecare dată autorul/autoarea ;nu am făcut-o în primele două dăţi doar pentrucă eram absolut convinsă că-i inutil :)eu poezia nu o comentez , ever , o plac ori nu , ca-n iubire ; şi ce scrii tu îmi place : MULT ! – de-asta-s p-aici ( tacută pînă ai început blogul cu poeme )pentru mine poezia este o stare a spiritului ( meu ) PERMANENTĂ CELLArevin cu-atîta plăcere la blogurile tale

    Apreciază

  2. >Deci tu scrii versuri … !Le-am citit de mai multe ori si am impresia ca au un ritm ciudat … ca o melodie care se opreste brusc, dar care iti staruie in auz si dupa ce s-a terminat :)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s