nu din reflex

Azi m-am plimbat prin rândurile tale. Uneori mai trec pe acolo.
Nu, nu din reflex, ci din dorinţa de a mă întâlni pe mine aşa cum am fost cândva şi cum nu mai pot fi, deşi, „eu” cea de azi nu mă pot înţelege pe „mine” cea de ieri, aşa cum „eu” cea de mâine voi privi la „mine” cea de azi ca şi cum aş privi la o necunoscută puţin excentrică.
Renegarea aceasta sub o presiune temporală imposibil de controlat doar prin supapa sentimentelor îmi este oare înscrisă în gene?

După cum am spus, nu trec din obişnuinţă sau reflex.
Cu pasiunea arheologului ce vrea să descopere ruinele unei civilizaţii ce-i bântuie noapte de noapte visele … caut.

Caut în primul rând pentru că vreau să mă înţeleg pe mine, căci altceva e sortit să rămână de neînţeles.

imagine – Arthur Dove, Me and the Moon

Anunțuri

4 gânduri despre „nu din reflex

  1. >@theo”Trecutul” este un lux al oamenilor curajosi :) … cei fricosi se refugiaza in „prezent”.@Mary… si altcineva se regaseste in noi.@adiMie acest tablou mi-a lasat impresia ca luna a cazut intr-o vagauna, sau ca este privita de undeva de sus, de pe o alta planeta …

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s