… livezile de la Maraqe.
in viteza trenului pe ruta Zanjan – Tabriz.
A trecut un an de cind toate drumurile au fost inzapezite … si-mi pare rau ca nu am terminat de povestit ceea ce am inceput la Yolar Baklîdi.
(dati click pe imagine pentru a o vedea in versiune originala)
>himera imi pare scris in imaginea de mai sus….(nu stiu de ce)
ApreciazăApreciază
>… nici nu stii cit de bine ai nimerit cuvintul :)Mai privesc din cind in cind imaginile captate in acele zile, si mai citesc rindurile scrise cu miinile inghetate de frig, rinduri scrise pe genunchi (in autocar), pe jos (in moschei), pe masa leganata de tren, in sala de asteptare … si nu incetez sa spun ca acolo nu am fost eu.Nu pot sa cred ca am fost eu.
ApreciazăApreciază
>oare de ce nu ne mai recunoastem la un moment dat? poate pentru ca uitam ceva? ma intreb….
ApreciazăApreciază
>Poate ca nu vrem, nu stim cum, sau ne e teama sa ne recunoastem in evenimentele care ne+au tesut trecutul.
ApreciazăApreciază