câte profiluri domnule Léger?

Pentru primul blog din anul 2009 pe care mi l-am propus sa-l includ la rubrica Frumosele Estului(2), am ales tabloul unui pictor francez expus la un muzeu dintr-o tara din fostul bloc de est.
E vorba de Two Profiles, lucrare executata in 1926 de catre Fernand Leger si care se gaseste la Muzeul Sztuki din Łódź – oras industrial din centrul Poloniei.
Am facut cunostinta cu Fernand Leger in clasa a V-a, si tot atunci am inteles ca pictura poate genera sunete si ca arta poate avea dimensiuni incredibile.
Mona Lisa cu chei e prima opera de arta moderna pe care am admirat-o in mod constient, pentru ca sunt convinsa ca si anterior atentia mi-a fost atrasa de imagini abstracte sau moderniste …
Profilurile de la Lodz mi se par austere si pline de importanta.
Am impresia ca sunt mai multe profiluri, nu numai doua. Cite profiluri? … va las pe voi sa numarati :)
Desi nu a fost un pictor cubist in sensul clasic al definitiei, el e printre primii artisti francezi ce a expus lucrari de orientare cubista.
Artist complex : pictor, grafician de carte, decorator de cladiri, designer de vitralii, regizor de film chiar, Leger a creat o lume de imagini originale.
La Fernand Leger obiectele cuboide se intrepatrund cu liniile drepte, suprafetele plane cu liniile frinte, formele ascutite stau alaturi de cele tuboide, … unghiul drept si arcul de cerc ajung la un inedit echilibru, reusind in acelasi timp sa creeze iluzia de miscare.
Tubismul in arta e fara discutie inventia lui. Tubism, adica cubismul tubular :)
Alti critici il incadreaza in curentul denumit cubismul sintetic.
Fernand Leger e pictorul civilizatiei industriale, civilizatie ce l-a fascinat si careia i-a dedicat numeroase tablouri, unele de dimensiuni atit de mari incit pot fi considerate decoratiuni murale.
Biografia lui ca pictor incepe cu adevarat in anul 1907, atunci cind vede lucrarile expuse la expozitia retrospectiva dedicata lui Paul Cezanne.
De-a lungul timpului ii va cunoaste pe Pablo Picasso, Georges Braque, Robert Delaunay, Francis Picabia, Marc Chagall, Max Jakob … insa mereu va incerca sa-si gaseasca un drum propriu prin jungla artei.
Din ceea ce a pictat Fernand Leger, si ce am reusit sa vad pina acum, imi plac mult doua lucrari : Mona Lisa cu chei de la Muzeul Memorial Fernand Leger din Biot (Franta) si The Card Players/Jucatorii de carti de la Muzeul Kroller – Muller din Otterlo (Olanda).
Lucrarea Jucatorii de carti a fost pictata de Leger in 1917, dupa ce a fost aproape gata sa moara in urma unui atac cu gaze la Verdun, nume de trista amintire din istoria primului razboi mondial.
Cu acea lucrare incepe de fapt perioada mecanica a picturii sale. Cred ca el e primul pictor ce sesizeaza inevitabila robotizare si masinizare a vietii moderne.
Daca astazi vorbim din ce in ce mai des de robotii umanoizi, ar trebui sa vorbim in aceeasi masura si despre umanoizii robotizati si cibernitizati.
Pictorul nu si-a pierdut umorul. E suficient sa privim felul androgin in care i-a imaginat pe Adam si Eva. Un Adam tatuat imbracat cu un costum de baie in dungi si o Eva vizibil masculinizata …
Fernand Leger picteaza intr-un stil ce aminteste mult de cubism, dar care, se prelungeste fatis intr-o baie policromatica cind austera, cind vibrind de lumina tonurilor tari de rosu, albastru si galben.
In prima categorie as incadra tabloul de Lodz, dar si Copacul de la Tate Gallery din Londra, Compasul de la Institutul de Arta din Chicago sau Natura moarta cu profil de la muzeul Hirshhorn din Washington.
In cea de a doua intra Constructorii dar si Petrecerea la iarba verde de la Centrul Georges Pompidou din Paris.
In final vreau sa amintesc de scurtmetrajul Baletul Mecanic/Ballet Mechanique regizat de Fernand Leger in 1924.


Niciodata nu voi accepta ideea ca viata mea e un balet mecanic iar eu o papusa prinsa intr-un angrenaj complex, obligata sa execute o serie de miscari bine determinate.

Mai demult un fost coleg de clasa mi-a spus ca am o doza mare de naivitate si ca sunt o visatoare anacronica daca imi inchipui ca imaginea persoanelor din virtual este asemanatoare cu cea din viata lor reala.
Probabil ca sunt asa cum a zis el. Nu am argumente sa-l contrazic.
Insa pot spune cu siguranta un lucru : cine este Om in viata reala va fi Om si in virtual.

Daca criticii de arta au ajuns la concluzia ca Leger a anticipat mecanizarea omului citadin, daca sociologii analizeaza pervertirea realului prin intermediul ciberneticii si al retelelor web, daca psihologii vorbesc de alienarea mentala a individului din epoca post-industriala … eu am curajul sa afirm ca mecanizarea si cibernetizarea nu pot atinge partea aceea esentiala ce tine de umanitatea noastra ca oameni si de resorturile noastre intime. Ele actioneaza doar la suprafata. Ele actioneaza doar atit cit le permitem noi, caci noi suntem superiori oricarui tip de masina sau de inteligenta artificiala :)

Dovada?
… masinile nu se pot autodepasi, omul insa, da.

http://www.tvroot.com/liketelevision/images/lowrez/balletmec323.jpg

Anunțuri

2 gânduri despre „câte profiluri domnule Léger?

  1. >Trebuie sa spunem ca mediul virtual produce o desinhibare, mai ales sub anonimat, a oamenilor. cred ca oamenii se simt mult mai tentati in virtual de-a face lucruri pe care nu le-ar face nici in ruptul capului in viata reala. dar ai dreptate, e adevarat ca cine e om in mediul real e om si in mediul virtual.

    Apreciază

  2. >Sunt de acord cu ce ai spus despre inhibare si dezinhibare, insa de aici si pina a crede ca umbra anonimatului poate oferi protectie pentru orice fel de lucruri e o cale foarte lunga …

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s