al treilea Caravaggio

Recent, adica pe 6 decembrie, politia ucraineana a recuperat tabloul atribuit lui Caravaggio ce in luna iunie a anului curent fusese furat de la Muzeul de Arta Vestica si Estica din Odesa/Odessa .
Hotii dadusera la o parte una din ferestre, fara sa o sparga, stiind ca in acest caz sistemul de alarma al muzeului nu va functiona. Un sistem de alarma invechit ce nu a fost schimbat din cauza lipsei de bani …
Au taiat pinza din rama apoi au fugit printr-o iesire ce ducea pe acoperis.
Tabloul intitulat Arestarea lui Christos, cunoscut si sub numele de Sarutul lui Iuda, a fost dat in urmarire internationala.
Acum ca a fost recuperat toata lumea respira usurata. Ciudat e faptul ca politistii ucraineni nu au dat amanunte cum au descoperit tabloul, singura informatie oferita de politie spune ca hotul tabloului a fost gasit mort.

M-am oprit la aceasta pictura de la Odesa pentru ca ea mi-a pus in miscare resursele politiste.

Unii experti pun la indoiala autenticitatea lucrarii. Altii o recomanda ca fiind originala.
Citind pareri contradictorii mi-am zis ca trebuie sa aflu mai multe de una singura, nu sa iau de buna tot ce se zice in mass media.
In final, adica dupa lecturarea a tot felul de articole, carti si studii, o idee fantezista incepuse sa nu-mi dea pace.
Insa inainte de a spune despre ce e vorba cred ca e necesar sa dau mai multe detalii.

Dupa spusele directorului muzeului, tabloul evaluat la suma de o suta de milione de dolari, a fost restaurat in 2006 de catre o echipa din Kiev. Nu am inteles cine, sau unde s-a facut evaluarea tabloului, caci in lipsa unui certificat de autenticitate orice evaluare e imposibil de facut.

Cum a ajuns aceasta pictura in spatiul rusesc?
Ambasadorul Rusiei in Franta a cumparat tabloul in 1870 pentru a-l oferi in dar printului Vladimir Romanov.

Mereu s-a pus intrebarea daca tabloul e original sau nu.
In 1950 autenticitatea i-a fost confirmata de expertii rusi Xenia Malitskaya si Victor Lasareff, iar in 2005 expertii spanioli dau acelasi verdict : tabloul e original.

Dupa ce se anuntase furtul, la rindul meu, am incercat sa aflu mai multe despre Caravaggio, despre tehnica sa, despre tablourile pictate de acesta, si in mod special despre lucrarea Arestarea lui Christos. Asa am aflat ca un tablou similar se afla expus la Galeria Nationala a Irlandei din orasul Dublin.

Privind si comparind tablourile executate de pictorul italian, analizind orice detaliu, mi s-a infiltrat sentimentul ca tabloului de la Odessa ii lipseste ceva, nu stiu ce …
Am luat in colimator si tabloul de la Dublin, si, surpriza ! Acelasi sentiment m-a cuprins in momentul vizualizarii, si chiar daca initial am avut impresia ca tabloul din Irlanda e mai bine realizat decit cel din Ucraina, in final am realizat ca si tabloului de la Dublin ii lipseste parca ceva …

In acel moment ideea ca nici unul din cele doua tablouri nu a fost pictat de Caravaggio m-a acaparat cu totul. Nu mai puteam sa o dau la o parte.
Absurd, imi spuneam in gind. De ce?.. e chiar foarte probabil, adaugam imediat tot in gind.

Cercetarile mele pseudo-artistico-politiste capatasera amploare. Toata vara am stat si am citit despre Caravaggio.
Am mentionat fugitiv numele lui intr-un blog anterior dedicat lui Georges de La Tour.

Trebuia sa aflu mai multe date despre provenienta tabloului de la Dublin. Presimteam, sau imi inchipuiam, sau luam in calcul posibilitatea ca intre tabloul de la Odesa si cel de la Dublin sa existe o legatura.

Un tablou cu scena sarutului lui Iuda din gradina Getsimani a fost intradevar pictat de Caravaggio la Roma … insa dispare din evidente.

Exista marturia scrisa a lui Giovan Pietro Bellori, biograf italian ce a vazut pictura originala, si care spune : „Judas lays his hand on the shoulder of the Lord after the kiss and a soldier in full armor extends his arm and his ironclad hand to the chest of the Lord who stands patiently and humbly with his arms crossed before him.”

In perioada anilor 1700-1990 nu s-a stiut nimic despre acest tablou pina in ziua cind el a fost redescoperit in salonul de mese al centrului calugarilor iezuiti din Dublin. Tabloul a intrat in posesia iezuitilor in anul 1930, insa ei credeau ca e vorba de o lucrare executata de van Honthorst, ucenicul olandez al lui Caravaggio.

Urmasii familiei Mattei, familie posesoare a tabloului, l-au vindut ca pe un van Honthorst.

Tabloul a fost achizitionat de William Hamilton Nisbet, apoi a ajuns in posesia unui medic care, dupa toate aparentele, l-a donat centrului iezuit. Eroarea provenea din faptul ca toti acestia credeau ca e vorba de un tablou pictat de van Honthorst.
Lecturile mele au continuat si mi-au oferit noi surprize. Am decis sa merg in cautarea familiei Mattei.

Fratii Mattei au fost contemporani cu Caravaggio, pictorul italian traind mai multe luni la castelul lor. Un frate era cardinal iar celalalt, Ciriaco, marchiz si bancher.
Deci o familie influenta, aristocratica si bogata.

Ducele Giuseppe Mattei, urmasul familiei lui Ciriaco Mattei, va vinde tabloul lui W.H Nisbet.

Caravaggio a daruit mai multe din tablourile sale acestor doi frati ca semn de gratitudine pentru perioada in care a locuit la castel iar celebra Cina din Emmaus a fost comandata de Ciriaco Mattei.

Asa am aflat ca unii istorici de arta au presupus ca e posibil ca pictorul italian sa fi pictat doua tablouri cu Arestarea lui Christ, cite unul pentru fiecare frate :)

Daca acest lucru e adevarat, atunci autenticitatea tabloului de la muzeul din Odessa nu poate fi pusa la indoiala.

Insa mai ramine si ipoteza ca ambele tablouri sa fi fost executate de van Honthorst, adica ambele sa fi fost copii dupa tabloul original din atelierul maestrului sau.

Nu am vazut in realitate nici tabloul de la Odessa si nici pe cel de la Dublin. Nu am studii de arta sau de istoria artei. Deci nu luati in serios ipotezele fanteziste lansate de mine :)

Am privit ore in sir tablourile lui Caravaggio pe lap-top, si alte ore bune le-am petrecut numai in compania celor doua tablouri care ma interesau in mod deosebit.
Sentimentul ca ele nu au fost pictate de Caravaggio se accentua pe zi ce trece. Nu m-am lasat dusa in ispita numai de acest sentiment.

Trebuia sa aflu cit mai multe despre olandezul Gerrit van Honthorst. Deci am pornit pe urmele lui.
Surprizele m-au urmarit si aici.
van Honthorst a pictat multe tablouri in maniera lui Caravaggio si a facut copii dupa tablourile pictorului italian, pe care insa le-a vindut drept copii. Sa nu se inteleaga gresit. El nu a fost falsificator. A facut copii si a zis la toata lumea ca picturile in cauza sunt copii. In unele texte am vazut si afirmatii de genul: van Honthorst, un imitator al lui Caravaggio …

Valoarea artistica a celor doua lucrari, de la Odessa si Dublin, nu este contestata de experti si istorici, insa numele celui ce a executat lucrarea de la Odessa, da :)
Mi se pare ilogic ca lucrurile sa fie privite in acest fel. Maniera de executie, pensulatia, materialele folosite si profesionalismul artistic indica faptul ca ele au fost executate de o aceeasi persoana. Nimeni nu a putut preciza clar daca e vorba de van Honthorst sau de Caravaggio :)
Ori asta nu cade tocmai bine celor din Irlanda, pentru ca ei sunt convinsi ca Arestarea lui Christos expusa la Dublin a fost pictata de Caravaggio.

In tablou se pot identifica mai multe personaje. In primul rind e vorba de personajele principale : Christos sarutat de Iuda. In partea stinga se observa un barbat care are miinile ridicate si pare sa tipe. E vorba de Ioan Botezatorul.
Se mai pot observa soldatii romani imbracati in armura si un barbat ce tine deasupra capului un felinar. Cei ce sustin ideea ca tabloul a fost pictat de Caravaggio afirma ca e posibil ca barbatul cu felinar sa il reprezinte pe pictor in persoana :)

Punind cap la coada tot ce am reusit sa citesc pina in momentul de fata, am ajuns sa cred ca ambele tablouri mai sus amintite sunt doar niste copii.
Atunci unde e tabloul original?

Nu m-am lasat si am continuat investigatiile cu ajutorul datelor oferite de virtual … :)

Stradaniile mele se apropiau de punctul final. Am aflat cu uimire ca o lucrare identica se afla in posesia unui colectionar particular din Roma.
Lucrarea respectiva fusese expertizata in anul 1943 de catre Roberto Longhi, expert care s-a ferit sa dea un verdict definitiv.
Dar in februarie 2008, deci inaintea furtului tabloului de la Odessa, apare la orizont o femeie. Nu o femeie oarecare ci o experta in arta : Maria Letizia Paoletti.
Ea studiaza atent tabloul in laboratorul superdotat al Universitatii Sapienza din Roma si reuseste sa aduca dovezi palpabile si serioase pentru cei ce se indoiesc de autenticitatea lui.
Rezultatele ei au fost confirmate si de Sir Denis Mahon, reputat istoric de arta italiana a secolului al XVII-lea.
Doamna Paoletti merge mai departe si are curajul sa afirme ca tabloul expus la Dublin nu poate fi original.
Principalul ei argument : la tabloul de la Dublin se observa unele urme de retus ulterior. Analiza chimica a culorilor folosite pentru retus indica faptul ca ele sunt identice cu culorile folosite initial … insa Caravaggio niciodata, absolut niciodata, nu si-a retusat lucrarile peste ani. Le lucra dintr-o bucata. Lucra nebuneste, rupt cu totul de timp. Uneori petrecea cite o saptamina in fata sevaletului fara sa manince mincare gatita, doar cu fructe si apa.

Letizia Paoletti afirma ca analizele cu raze X si infra-rosii pot da la iveala elemente pe baza carora sa se poate puna la indoiala paternitatea lucrarii de la Dublin. Curatorul galeriei de arta, Sergio Benedetti, cel care de fapt a descoperit pictura lui Caravaggio in 1990, nu se teme de confruntarea picturii detinute de muzeul lor cu pictura din colectia particulara de la Roma :)

Michelangelo Merisi da Caravaggio a avut o viata plina de aventuri iar biografii s-au intrecut in a impleti datele reale cu fantezia si povestile care au circulat pe seama lui, insa unele evenimente din viata pictorului italian nu sunt deloc contestate. Inca din timpul vietii el a fost considerat un om fascinant, misterios, periculos si foarte talentat.
Invatind pictura de la mai multi maestri, fugind in lume impreuna cu Alexandra, fiica adoptiva a protectorului sau – Pandolfo Pucci, acuzat si incarcerat de mai multe ori – pe diverve motive, evadind din inchisoare, fugind din oras in oras ca sa scape de oamenii legii, Caravaggio nu a renuntat niciodata sa picteze.

Nici un pericol, nici lipsurile materiale, nici o femeie si nici o boala nu l-au indepartat de pensule si culori.
Caravaggio a respirat pictura pina in ultima clipa a scurtei sale vieti de treizeci si noua de ani (29 septembrie 1571 – 18 iulie 1610).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s