… ca zaţul de cafea


S-a făcut iarăşi dimineaţă. Curând va începe o nouă zi. Ca de obicei, deschizi calculatorul.
Aştepţi să dea în clocot apa de cafea. Câteva guri din licoarea fierbinte mustind de cofeină te va readuce la viaţă … impropriu spus viaţă. Nu are rost să te mai amăgeşti. Cu mult timp în urma ai trecut de graniţa minciunilor optimiste. Dar nici adevărurile pesimiste nu te mulţumesc.

Fără să-ţi dai seama ai deschis iarăşi căsuţa de mail. Nimic. Toate presimţirile rele au şansa să se îndeplinească în dimineaţa aceasta.


Câteva mesaje neinteresante. Cineva îţi scrie foarte des şi a ajuns să te exaspereze stilul. Nu-ţi plac persoanele care încearcă să ţi se bage în suflet. Ar trebui să-ţi placă. S-ar putea dovedi că ţi-a mai rămas ceva din suflet.

Altcineva nu-ţi scrie deloc. Ştii că nu-ţi va scrie. E logic şi previzibil. Mai ales previzibil. Cuvântul previzibil te ajută ca orele ce îl înlăţuie pe azi de mâine să devină mai respirabile. Certitudinea însă te-ar sufoca. Totuşi speri. În străfundul inimii, vocea unui spiriduş nevăzut îţi şopteste să aştepţi.
Hai să fim serioşi! Crezi că spiriduşii îşi pierd vremea cu cei de vârsta ta?

Ţi-ai aşezat cafeaua fiebinte chiar lângă calculator.
Sorbi încet în timp ce accesezi locuri virtuale care ţi-au creat dependenţă. Nu vrei să recunoşti că ţi-au creat dependenţă?! Atunci de ce le accesezi de nenumărate ori pe zi, uneori şi pe la miezul nopţii?
Bineînţeles că nu vei intra acolo cât timp eşti la serviciu.
O chestiune de voinţă? … Nu. Nu cred. Mai degrabă e teama ca administratorul reţelei la care e racordat calculatorul de la birou să nu intre pe urma ta. Să nu afle ce citeşti … şi să (te) descopere cine eşti …

Tastezi din nou. Nici aici nimic nou. Ştii că e o ora matinală şi că nu are rost să dai Refresh. Dar a devenit un tic. Degetele aleargă pe tastatură fără să-ţi ceară permisiunea, gândurile îţi umblă aiurea …
Inima şi-a dat peste cap ritmul. S-a transformat pe neaşteptate într-un accelerator de sentimente. Ţi-e dor să o iei razna prin cuvinte. Cuvintele altcuiva, bineînteles. Tu nu mai ai cuvinte, doar litere ce se descompun atunci când le aşezi alături.

Bei ultimele înghiţituri din cafeaua care aproape s-a răcit.
Azi nu vei merge cu metroul. Mersul pe jos face bine. Şi vei putea vorbi mai mult.

Speri ca după amiază computerul să îţi aducă veşti mai bune.
Apeşi pe Shut Down. Ecranul s-a întunecat. Afară deja s-a luminat de ziuă.

Te ridici, închizi uşa şi păşeşti în dimineaţa rece. Cauţi în străfundurile memoriei un motiv care să te facă să zâmbeşti. În sfârşit zâmbeşti.


Ce culoare are aşteptarea?
… ca zaţul de cafea rămas în ceaşca ta.

imagine – Rabi Khan
Anunțuri

17 gânduri despre „… ca zaţul de cafea

  1. >@oceania:), sumbra? Poate. Nu am privit-o din aceasta perspectiva.La fel ca si cafeaua, asteptarea, te tine treaz. Cam la asa ceva m-am gindit atunci cind am scris.@adiOK, te astept … ca doar suntem pe un blog despre „culoarea asteptarii” :)

    Apreciază

  2. >parca m-am revazut in oglinda. si eu zic ca asteptarea te tine treaz, dar am impresia ca ceva se dezintegreaza odata cu asteptarea. cand se prelungeste devine un fel de delir prelungit? ca atunci cand ai bea la nesfarsit cafea asteptand. „Ţi-e dor să o iei razna prin cuvinte. Cuvintele altcuiva, bineînteles.” mi-a placut asta tare mult. e ca un motto pentru astazi. sa ai o zi cu zambete :)

    Apreciază

  3. >ti-am mai zis ca deseori ma regasesc aici ca si cum un alt eu as fi scris :P, cumva, candva, fara ca eu sa stiu …numai ca stiu … :D Stiu ca nu as fi gasit aceste cuvinte si as fi lasat neexprimate multe lucruri, ganduri, sentimente, senzatii. Greu mai e cu dependentele, iar cu asteptarea si mai greu! … astepti, speri, iti faci iluzii, descoperi deziluzii, renunti sa mai astepti, pleci, gasesti alta sursa de asteptare, astepti, speri, iti faci iluzii …

    Apreciază

  4. >@theo_rema_9Te-ar interesa serviciile unui spiridus? :)@chrysallidisAsteptarea fara actiune dezintegreaza, iar uneori chiar degradeaza. Ai intuit bine :)Dar mai exista si „asteptari active” sau „asteptari optimiste”. Nu trebuie sa vezi totul doar in negru!Multumesc pentru urare si sper ca motto-ul ales sa-ti aduca noroc.

    Apreciază

  5. >adi, iti citeam comentariul si ma gindeam la ce inseamna a fi „gind in gind” cu cineva, cind, dintr-o data, am observat un lucru interesant : ora postarii comentariului tau si al meu e identica : 5:24 PM :)Am dat click in mod sincron!@e/tA se reciti ultimele doua propozitii ale „deşeului” …

    Apreciază

  6. >@e/tAi dreptate. Mai ales atunci cind, cu orice pret, tii sa-ti inchipui ca intotdeauna ai dreptate.@adiDeci pina la urma nu tehnica de postare a comentariilor pe blogul meu a fost de vina :)

    Apreciază

  7. >:) La vrajitoare nu e decit un singur loc … care a fost ocupat mai demult.Insista si mai cauta pe net. Cu putin noroc s-ar putea sa dai de site-ul Marelui Spiriduş. Te sfatuiesc sa tratezi cu el problema ajutorului :)khalil, frumoase versuri. Multumesc.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s