în căutarea formei

 

Am deschis seria intitulata Esenţa Zborului cu imaginea operei mele preferate.

http://eexergy.blogspot.com/2008/01/ntre-timp-trec-zilele-trec-anii.html
E vorba de o varianta in marmura a Muzei Adormite, lucrare expusa la Galeriile Tate din Londra.

Niciodata nu mi-am pus intrebarea cine l-a inspirat pe Brancusi, pentru ca, in naivitatea mea copilareasca, si tinind cont de perfectiunea trasaturilor muzelor sale, am fost convinsa ca muza nu putea avea origini pamântene, telurice … ea trebuia sa fi fost un chip ce i-a aparut lui Brancusi in vis :)

In ultimul an de liceu, atunci cind am citit pentru prima data informatii despre persoana care se ascunde in spatele muzei, am fost pur si simplu catapultata intr-un vid de informatii. Totul mi se parea atit de incredibil …

Dar sa spun cine a fost modelul care a inspirat celebra serie de lucrari cunoscuta sub numele de muzele lui Brâncuşi :)
E vorba de baroana Renee Frachon. In mai multe rinduri, in perioada 1909 -1910, ea i-a pozat lui Brancusi. In memoriile sale baroana a descris foarte plastic atmosfera din atelier si aerul magic ce inconjura obiectele din jur.

Am facut tot posibilul sa aflu maximul de informatii despre aceasta persoana cu titlu nobiliar si nume ciudat, deoarece ea a constituit sursa de inspiratie pentru lucrarea mea preferata :)

Renée-Irana Frachon …

Numele Irana nu-mi lăsa in pace imaginaţia.
Ma intrebam daca exista vreo legatura intre numele „Irana” si Iran :)

Am ferfeniţit netul in cautarea de informaţii despre dinsa, ca in final sa descopar ca a vizitat Teheranul, oras din care ii trimite lui Brâncuşi o carte poştală in care ii ura un an nou fericit si deasemeni trimitea salutari unor cunostinte comune, romani din mediul artistic ce il frecventau pe Brancusi.

Acea carte poştală din 1923 arata in mod foarte clar adincimea relatiilor dintre ei doi, si de aceea, in urmatorul blog, voi vorbi pe larg despre rindurile expediate din Teheran :)
Baroana Frachon nu vizita atelierul din snobism sau doar pentru a achizitiona lucrari de arta, venea acolo in primul rind pentru ca se simtea bine in compania lui Brancusi.

E de retinut ideea ca prin intermediul sculptorului, Renee Irana Frachon face cunostinta si leaga relatii si cu alti romani din mediul artistic parizian.

Alt element deosebit de interesant il reprezinta faptul ca baroana a scris o carte despre calatoria pe care a facut-o in Kurdistan : Quand j’etais au Kurdistan.
Titlul cartii in limba kurda suna cam asa : Katê le Kurdistan bûm , adica Când am fost prin Kurdistan.

Nu am reusit sa aflu daca numele Irana vrea sa arate o posibila descendenta iraniana.
Nu stiu cum arata ea in realitate, insa privind sculpturile in marmura si bronz realizate dupa chipul ei, nu pot sa mi-o inchipui decit ca pe o femeie misterioasa, rece chiar, cu trasaturi princiare si cu un psihic greu de patruns … nu insa si pentru Brancusi :)

Despre natura relatiilor dintre ea si sculptorul ce i-a adus celebritatea e foarte greu de vorbit.
Totusi in biografiile oficiale se spune ca a fost doar o foarte buna prietena, atit …

Nu vreau sa vorbesc despre acest aspect al relatiei, si desi nu am nici un fel de informatii, privind numai la ceea ce a iesit din miinile artistului, pot intelege ce a reprezentat Renee Frachon pentru Brancusi.

El a continuat sa-i modeleze si sa-i ciopleasca chipul ani de zile in sir, mai bine de un deceniu dupa prima sedinta in care Renee i-a pozat.
Pe atunci, adica in 1909, Brancusi avea doar treizeci si trei de ani si nu era un sculptor foarte cunoscut in Franta.

Prin lucrarile sale in marmura si bronz, sculptorul roman a facut ca Renee Irana Frachon sa-si depaseasca conditia de femeie, dindu-i cel mai rivnit blazon – acela de nemuritoare, transformind-o de fapt intr-un drum anevoios, dar placut, pe care avea sa-l parcurga in mod obsesiv in cautarea formei.

E cea mai ciudata si mai profunda relatie dintre un artist si modelul sau.

Pentru a ilustra acest blog am ales o versiune in bronz a muzei, dupa parerea mea cea mai frumoasa versiune in bronz :)

Poate fi admirata la Centrul de Arta Georges Pompidou din Paris, Franta.
Lucrarea nu trebuie privita numai frontal, trebuie analizata in amanuntime din toate unghiurile posibile.

 

 

Doar asa iti poti da seama ca nu doar trasaturile fetei, dar si felul in care a fost redat parul, linia gitului si rotundul capului, reprezinta variabile importante in ecuatia polinomiala a formei, ecuatie rezolvata genial de Brancusi

imagine blog – Muză Adormită/The Sleeping Muse, varianta în bronz din 1909, Centrul Pompidou, Paris, Franţa

Pe blogul lui matash puteti gasi imagini fotografice de la Centrul Pompidou din Paris, captate chiar de autorul blogului.

http://cristianmatache.blogspot.com/2008/09/brncui-ul-de-la-paris.html

Anunțuri

3 gânduri despre „în căutarea formei

  1. >N-am stiut pana acum nimic despre muza lui Brancusi,despre relatia deosebita dintre el si modelul sau.Sper ca-mi permiti sa adaug articolele tale despre brancusi la posturile mele despre artist si opera lui.Multumesc.

    Apreciază

  2. >Daca nu ai stiut numic despre Brancusi si Renee Frachon, si ai aflat toate acestea de pe blogul meu, sa stii ca ma bucur foarte mult.Poti prelua de aici orice informatii doresti :)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s