autoportret în silabe

 

E iarasi toamna […]
E anotimpul meu preferat; anotimpul in care m-am nascut si eu odata cu multe lucruri ce si-au pus amprenta pe felul meu de a fi … melancolia care plutea atunci in aer, tipetele ascutite ce insoteau plecarea cocorilor, frunzele de arama scuturindu-se in nestire la picioarele trecatorilor grabiti, ciorchinii de struguri negri ce se leganau grei si sfidatori in lumina soarelui, parfumul crizantemelor, ritmul ploilor de octombrie, ceata sidefata strecurindu-se prin parcuri pe jumatate desfrunzite, valurile neimblinzite si verzi ce incercau sa cucereasca tarmul parasit, amalgamul de culori al dealurilor acoperite cu livezi, padurile de chihlimbar prin care de sute de ori mi-am ratacit pasii, fumul frunzelor arse, vagi acorduri de vioara, albastrul, uneori taios, al cerului, … fosnetul complice al amintirilor, … dar mai ales, puterea de a simti pe viu viata . […]
Tu esti singurul anotimp in care ma pot regasi, indiferent de apropierea care ne desparte.
(octombrie 2006)
imagine blog – Natalia Vitsovska
Anunțuri

3 gânduri despre „autoportret în silabe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s